În următoarele 4 minute vei afla:
– De ce să porți pălării făcute după designul tău sufletesc.
– Ce obții când te privești în oglindă goală de prejudecăți.
Rând pe rând, jucăm rolul de fiică “hărnicuță și cumințică”, de elevă silitoare, apoi de soție devotată cu masa pusă la timp și mâncarea nici prea caldă, nici prea rece, de femeie fatală, de femeie de carieră sau de mamă perfectă… căci măcar aici ne putem desăvârși și noi prin “operele” noastre.
Alergăm după împlinire, purtând rând pe rând aceste ”pălării” de diferite forme și modele, luate din magazinul de pălării pe care ni-l impun societatea și familia. Urmăm regulile cu care ni s-a spus că trebuie să ne asortăm și ne privim în oglindă sperând să ne stea bine.
Cum ți-ar sta fără pălărie?
Și eu m-am privit în aceste “oglinzi” de-a lungul vieții și n-aveam idee că, de fapt, nu mă văd pe mine. Până când, într-o zi, mi-am pus întrebarea “Eu cum sunt? Oare eu îmi sunt simpatică? Îmi place de mine? Mi-ar plăcea mie să mă împrietenesc cu mine și să devin prietena mea?”.
Aveam 25 de ani și am avut revelația că nu mă cunoșteam decât superficial, că nu știam nimic prea profund despre mine. Nu știam ce nevoi am, ce plăceri am, ce dorințe am… habar n-aveam cum sunt eu, pe dinăuntru. Tot ce credeam că știu despre mine era ca un ecou care se întorcea din tot ce preluasem de la cei din jurul meu: mentalități sau obiceiuri. Și am ales, de atunci, să mă cunosc, să mă văd, să mă aud, să mă deschid ca și cum eu sunt cea mai apropiată și dragă prietenă a mea, fără filtre, fără măști, fără “pălării”. Doar eu cu mine, în față celei mai curate oglinzi.
Când vin momentele de revelație?
Pentru fiecare dintre noi, acest moment intens în viață, probabil deschizător de drumuri, poate să vină în orice clipă, fără un avertisment clar. În practica mea de cabinet, întâlnesc zilnic femei pe care viața le aduce în punctul de a se uita la ele însele mai în profunzime.
De obicei, contextele de viață în care se găsesc le arată că există acel ceva care nu funcționează prea bine sau nu funcționează deloc, în timp ce metodele pe care le-au tot încercat singure până atunci nu reușesc să “repare” ceea ce nu merge. Femeilor li s-a dictat, de-a lungul istoriei, cum să arate, cum să se poarte, cum să se îmbrace, cum să gândească și, mai ales, ce să simtă… Astfel, am tot renunțat la noi și am crezut că autosacrificiul este o valoare, o virtute. Prin această convingere am justificat de ce nu ne conectăm la esența noastră și de ce nu ne trăim viețile pe care înăuntrul nostru ni le dorim. Unele dintre noi ajungem să dorim să ne așezam mai confortabil în viețile noastre și chiar începem să facem schimbări. Dar, cel mai adesea, e nevoie să ne ajungă “cuțitul la os” ca să punem pe pauză iureșul și să vedem ce se întâmplă cu adevărat. Sună, poate, ca o amenințare și nu aș vrea asta, dar da, uneori viața însăși ne impune, prin metodele ei, o pauză, dacă nu ne oprim singure la timp.
Când să nu mai tragi de tine
Fie că e o problemă în relația de cuplu, o problemă de sănătate, o situație profesională sau ajungem în stadiul complicat de burnout, există momente când lucrurile se complică atât de mult, încât nu știm cum să facem față. Și atunci, în loc să ne oprim, tragem de noi până nu mai putem și, de cele mai multe ori, nu cerem ajutorul până nu suntem la pământ. Mascăm durerile de cap cu Ibuprofen și ne punem zâmbetul la loc pe buze. Pentru că, nu-i așa?!, trebuie să fim tari, independente, să ne descurcăm bine în orice situație și să nu se vadă în afară că ne merge prost.
Pentru că, din nou, ”ce-o să zică lumea?!”. Ce-o să zică oglinda în care defilăm purtând pălăriile noastre complicate, impuse sau nu. Prin sindromul “ce-o să zică lumea” știu sigur că am trecut majoritatea dintre noi. Ne-a marcat, de exemplu, în copilărie, în relația cu părinții sau în relația cu școala, unde părerea “lumii” era, de cele mai multe ori, mai importantă decât emoțiile, nevoile, fricile sau dorințele noastre.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Ajungem, astfel, încetul cu încetul, să simțim că noi nu mai contăm. Într-o continuă alergătură după iubire și acceptare, am ascuns sub preșuri grele emoțiile, nevoile, fricile și dorințele noastre și ne-am așezat în sertarele gata etichetate de ”cuminte, silitoare, harnică, deșteaptă, puternică” și așa mai departe, fără ca toate să fi fost, cu adevărat, o alegere proprie. Și uite-așa tragem de noi o viață întreagă ca să împlinim exact ce scrie pe etichetă, fără să simțim că suntem mai iubite sau mai împlinite pentru că am făcut un sacrificiu de sine.
Cum alegi rolurile care ți se potrivesc real?
Te întreb acum: ”Cât timp ești dispusă să rămâi în punctul în care ești?”. Este întrebarea pe care mi-am pus-o și eu, de fiecare dată când m-am găsit blocată în tipare mentale care mă țineau pe loc.
Unde ești TU, însă, în toată ecuația asta? Oare cum arăți tu, “dezbracată” de toate etichetele, sacrificiile și rolurile astea în care ai intrat, încet, încet, poate fără să conștientizezi că se suprapun și încep să te strivească? Nu e rău să fii soție, mamă, femeie de carieră. Nu e rău să fii nimic din orice îți dorești să fii. Îți poți asuma orice rol vrei să joci și știu sigur că fiecare facem tot ce putem mai bine în relațiile cu ceilalți. Și, totuși, mai întreb o dată: tu unde ești? De unde îți iei tu energia? Cum îți încarci cu energie bună bateriile? Ce-ți aduce ție forța vitală, fără să depindă de ceilalți, fără să treacă prin filtrul validării de la părinți, de la partener, de la toți ceilalți din jur? Cum te bucuri tu de tine, pentru cine ești tu înăuntrul tău? Cum arăți tu în oglinda cea mai curată, cea în care te vezi pe tine cu nevoile, emoțiile, plăcerile sau dorințele tale?
Iată un micropas de care te poți folosi de azi:
De exemplu, când te speli pe dinți, ridică-te pe vârfuri. Pe lângă faptul că vei obține, în timp, gambe tonifiate, faci ceva doar pentru tine. Ai grijă de dinții tăi, de mușchii tăi și îți setezi o stare mentală grozavă.
Uneori, e de mare ajutor să te lași condusă de mână pe drumul acesta către tine însăți. Și asta este, bineînțeles, alegerea ta: tu îți dai sau nu voie. Când te întorci cu drag către tine, când te deschizi către inima ta, cu tot ce e acolo, frumos sau dureros, nu mai e nevoie să “repari” ce nu funcționează. Din contră, ai oportunitatea extraordinară să te cunoști pe tine, să îți descoperi puterea și vulnerabilitățile, frumusețea și sursele tale interioare de energie. Va fi acel moment de revelație când vei purta ”pălăriile” croite la comandă, construite special de tine, pentru tine, cu designul care se potrivește cel mai bine și ilustrează perfect ceea ce simți, ești, ai nevoie și crezi.