În următoarele 3 minute vei afla:

– De ce este de folos să afli ce te-ar bucura diseară, înainte să afli care e scopul tău pe pământ.
– Cum te poate ”rupe” de lume un conflict intern intens. 


Auzi rar să-și spună cineva: ”Mă simt complet epuizat emoțional!”. Însă este posibil ca, în spatele oboselii cronice sau a iritabilității, chiar asta să se ascundă.

Oboseala emoțională este reală, dificil de identificat și-ți poate transforma viața într-un calvar. Dacă înveți să fii atent la simptomele prin care se manifestă, vei știi să iei măsuri din timp și să te reechilibrezi.

1. Simți că ești într-o vrie continuă

Emoții precum anxietatea, iritabilitatea, lipsa de răbdare sunt firești, cu condiția să nu dureze o veșnicie. Sigur că-ți mai sare țandăra când cade Internetul în toiul ședinței de Zoom sau dacă nu te odihnești bine o noapte. În principiu, dacă ai aceste trăiri și poți explica de ce apar, iar odată înlăturată cauza dispar și ele, nu trebuie să te îngrijorezi. (Ești cu nervii întinși pentru că ai avut o noapte în care ai dormit puțin. Recuperezi somnul, te simți mai bine). În cazul epuizării emoționale, se creează o vrie de emoții negative care par să nu mai treacă și, per ansamblu, le eclipsează pe cele pozitive. 

Soluția: nu te limita să tratezi doar problema de suprafață. De exemplu, ai vărsat cana de cafea și simți că iei foc, că totul se duce de râpă. Curăță locul (problema de suprafață), apoi petrece câteva minute tu cu tine: vezi de ce te demoralizează un mic accident domestic, ce ți-a umplut paharul atât de mult încât să se reverse de la o picătură de cafea.

2. Remarci că dai dovadă de hipersensibilitate

Ți se întâmplă să plângi la filme, dar în ultima vreme consumi o cutie întreagă de șervețele? Îți spune copilul că-i e foame și te gândești automat că nu gătești suficient și că nu ești părintele ideal, în loc să-i oferi, pur și simplu, ceva de mâncare? Te încarci cu problemele celor din jur și te afectează de parcă ar fi ale tale? Reacțiile excesive ridică o problemă reală: epuizarea emoțională ne face mai vulnerabili în situații care nu depind de noi și tindem să înlocuim țânțarii cu armăsarii. Rezultatul: un nivel crescut de agitație și anxietate.

Soluția: evită să te judeci și să te tragi de urechi! Ia un strop din acel exces de empatie și îndreaptă-l spre propria persoană. Dă-ți voie să te odihnești, cere ajutor, redu din presiunea zilnică pe care o pui pe tine.

3. Simți că nu mai faci față

Dacă ai ajuns în punctul în care te trezești gândindu-te cu groază la ziua care vine, deși faci aceleași lucruri ca și până acum (știm, sunt multe!), ceva trebuie să se schimbe. Fiecare zi e un dar: de ce să o abordezi ca și cum ar fi o corvoadă? Creierul încearcă să-ți transmită că a obosit, că are nevoie să-și încarce bateriile. Nu e cazul să fugi în lume și nici să te lași copleșit de senzația că oricât ai face, nu e de-ajuns. 

Soluția: (nu e totul pierdut, chiar dacă, poate, așa se simte.) Amintește-ți că este doar o etapă pe care o vei depăși în ritmul tău. Epuizarea emoțională este cea care te face să simți asta. Zilnic, înlocuiește ceva ce ar trebui făcut cu ceva ce îți dorești să faci.

4. Nu mai ai energie pentru nimic

Când totul pare o forțare (încă un deadline de trecut, încă o zi de muncă de-acasă, încă o sărbătoare de bifat), înseamnă că ești sub o presiune imensă. Viața merge înainte de la sine, nu este o muncă sisifică sau, cel puțin, n-ar trebui să fie. 

Soluția: înțelege unde sunt marile pierderi de energie. Ce te consumă inutil (proiecții, conflicte personale sau profesionale, graba de a rezolva totul azi, aici, acum)? Apoi fă-ți ordine în prioritățile imediate și lasă pe mai târziu marile întrebări existențiale. Înainte să afli ce vrei de la viață, află ce te-ar bucura diseară.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


5. Ai o teamă constantă că se va întâmpla ceva rău

Când nu mai suntem conectați cu emoțiile noastre, de obicei preiau controlul cele negative. Sigur că s-ar putea întâmpla oricând ceva rău. Trăim constant cu această sabie a lui Damocles deasupra capului. Nu există garanții că vom trăi toți sănătoși până la 100 de ani. Dar e ca și cum te-ai stresa că Pământul se-nvârte și că ai putea ameți. E un modus vivendi inexorabil: ceea ce putem schimba este felul în care răspundem emoțional la amenințările inerente.

Soluția: ascultă-ți până la capăt gândurile și temerile, pune-le pe hârtie. Apoi notează-ți ce nevoi ai: de siguranță, de sănătate, emoționale, de acceptare sau de conexiune. Fă-ți un plan de bătaie și stabilește unde poți acoperi mai bine nevoile (de exemplu, vorbește mai des cu o prietenă bună, ia în calcul câteva ședințe de terapie sau asigură-te că ai puse deoparte economii care să-ți servească la nevoie. Sunt ancore pe care creierul le va folosi să regleze emoțiile când tind să scape de sub control). 

6. Ai reacții disproporționate

Fie te trezești că exprimi emoții mai intens decât ți-ai dori (te revezi cu partenerul după câteva ore și explodezi de bucurie de parcă ar fi fost plecat/ă la capătul lumii sau primești o bomboană de ciocolată și îți vine să plângi de recunoștință), fie cazi în cealaltă extremă și pare că nu mai simți nimic (abia îl saluți pe cel care intră în casă; de fapt, ți-e totuna dacă a venit sau nu; ori mănânci bomboana, dar nici nu simți ce gust are, pentru că nu te gândești la asta). Nicio reacție disproporționată nu reprezintă o tactică bună pe termen lung și arată că există, undeva la nivel emoțional, un dezechilibru. 

Soluția: fă cunoștință (din nou) cu emoțiile tale, împrietenește-te cu ele și încearcă să le procesezi. Află ce te-a făcut, de fapt, să te bucuri sau să te emoționezi excesiv dar și de ce pare că nu mai simți nimic (dacă te confrunți cu oboseala emoțională).

7. Te simți rupt/ă de lume

Alina Boroș, psihoterapeut, atrage atenția asupra unei senzații cu care s-a întâlnit în practica sa de cabinet: ”Se poate întâmpla să trăiești senzația că ești paralel cu lumea în care funcționezi, în urma unei perioade de conflict intern intens. Atunci când suntem într-un conflict intrapsihic, suntem hipervigilenți la ce se întâmplă în interiorul nostru, punând astfel contactul cu realitatea „pe pauză”. Lumea pare să fie în afara ta, te simți deconectat.

Soluția: Amintește-ți că una din nevoile de bază ale ființei umane este conexiunea, relațiile cu oamenii ne țin conectați”.

Descoperă (și aplică) micropașii pe care Alina Boroș îi pune la dispoziția noastră pentru a ne redresa când identificăm semnalele epuizării emoționale: 

Fii în contact cu emoțiile tale. Identifică-ți tiparul emoțional, te ajută să ții un jurnal al emoțiilor.

Identifică-ți nevoile. Te ajută întrebarea: ce m-ar ajuta acum?

Notează-ți măcar două moduri prin care nevoile tale pot fi satisfăcute. Evită să le condiționezi pe toate de ceilalți.

Implică-te în activități practice. Sport, gătit, dans, voluntariat, plimbări în natură.

Asigură-te că mănânci suficient, de calitate, sănătos. Dacă starea de epuizare este accentuată, consultă un medic care te poate ajuta să suplimentezi, pentru o perioadă, aportul de vitamine din corp.

Amintește-ți că somnul este un foarte bun remediu împotriva epuizării emoționale. Somnul ajută psihicul să se organizeze, să proceseze informațiile / experiențele de peste zi. Asigură-te că dormi suficient.

Practică meditația. Poți începe cu o respirație abdominală, rar și profund, în timp ce te ancorezi în realitate folosindu-te de simțurile tale – vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv și gustativ.

Amintește-ți că cel mai important om în viața ta ești tu. Fă-ți o obișnuință din a face măcar un lucru plăcut pentru tine în fiecare zi. 

Alina Mihaela Boroș este psihoterapeut cu formare în psihoterapie cognitiv comportamentală și hipnoterapie, terapie scurtă strategică, terapie centrată pe scheme cognitive și terapie centrată pe emoții. Alina a știut că vrea să devină psiholog de când a avut prima oră de psihologie. A fost și este motivată de curiozitatea de a afla cum funcționează mintea, de ce se află în spatele alegerilor pe care le facem. Crede că putem învăța să fim diferiți, să fim mai conștienți, mai prezenți în viața noastră, fără a mai trăi pe pilot automat, guvernați de durerea experiențelor mai puțin plăcute din trecutul nostru. Mai multe detalii despre activitatea sa găsiți aici: https://www.facebook.com/psihoterapeutAlinaMihaelaBoros/

Citește și:

Care este cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla?

Ruşinea. Scapă de ea, regăseşte-ţi bucuria de a trăi şi întăreşte-ţi stima de sine

Author(s)

  • Ruxandra Rusan

    Jurnalist, editorialist Thrive Global România

    Ruxandra Rusan a lucrat în presa scrisă, radio, televiziune și, mai nou, în online. Este practician NLP și pasionată de psihologie. A avut ocazia să intervieveze personalități din diferite domenii și să învețe de la fiecare câte ceva. Crede că fiecare încercare prin care trecem ne ajută să ne vindecăm de ceva care ne apasă sufletul. Este și mama unui adolescent, iar asta vine cu un proces interesant de redefinire.