În următoarele 3 minute vei afla:
– Ce pot, dar și ce nu reușesc, să cumpere banii.
– Cum te pot ajuta merele să negociezi un contract.
Eram în vacanță în Turcia și ochisem o geantă fake, Stella McCartney. Vânzătorul lăuda poșeta, în gura mare, că e din piele naturală (refuzul Stellei de a folosi piele naturală fiind unul dintre motivele pentru care o admir). Dar nu, geanta nu era din piele naturală, iar prețul destul de piperat pentru un fake.
Am decis să plec mai departe, iar vânzătorul a lăsat vertiginos prețul spre jumătate. ”Hagi, Hagi, half price, natural leather!”. M-am întors și am început o negociere la sânge care, surprinzător, a devenit amuzantă. Era ca un balet simpatic cu cifre, amenințări subtile și seducție (o atmosferă de telenovelă), care mi-a deblocat chakrele înfundate ca o țeavă de casă veche ale raportului meu cu banii. Ne jucam de-a negocierea. Vânzătorul știa care este ultimul lui preț, la fel și eu: însă, în loc să trecem direct la tranzacție, ne-am distrat copios pe drum. Am plecat cu geanta mea fake pe umăr și cu satisfacția că am învățat, în sfârșit, să negociez. Să fim serioși: nu mi-a folosit la nimic.
Palme transpirate și bătăi rapide de inimă
Când negociem pe bune un salariu sau un buget pentru un proiect, lucrurile nu seamănă deloc cu atmosfera din acel butic turcesc. Nimeni nu te ademenește cu ceai și narghilea, ci stai într-un birou sau pe un Zoom și discuți despre bani. Palme transpirate, bătăi rapide de inimă, emoții și jenă. Vinzi abilități, servicii și ai da orice să fie ca la magazin: preț fix, la raft, cu TVA inclus. Însă nu este. Un studiu realizat de New Wells Fargo arată că oamenii găsesc conversațiile despre bani mai dificile decât cele despre religie sau politică. Atitudinea lipsită de transparență pe care tindem să o avem când este vorba despre bani apare atât în cadrul familiei, al relațiilor de prietenie, cât și la locul de muncă. Dacă am aborda subiectul mai relaxat, ne-am croi mai simplu strategiile privitoare la bani, am planifica mai simplu bugetul familiei și ne-am negocia salariul sau fee-urile, fără să simțim că ne aruncăm cu capul înainte în ape înghețate.
Ce reprezintă banii și de ce ne este rușine să vorbim despre ei?
Alina Boroș, pshihoterapeut, explică: ”Discuțiile despre bani par să fie foarte sensibile, pentru unii dintre noi, unul dintre motive putând fi acela că am fost învățați să ne măsurăm valoarea personală prin banii pe care îi avem sau câștigăm. Banii aduc cu ei statut, privilegii, putere asupra celor mai puțin înstăriți. Catalogăm oamenii în bogați și săraci, în țări dezvoltate din punct de vedere economic și țări sărace.
Istoria ne spune că cei bogați îi domină pe cei săraci, că cei bogați au acces la educație, pe când cei săraci sunt condamnați să-i slujească pe cei bogați. Pare că destinul îți este hotărât de nivelul economic al familiei și al țării în care te naști. Evident, sunt și excepții, dar diferențele sunt clare. Bogăția impresionează, sărăcia te face să te simți umil, rușinat de statul tău. Trăim într-o societate care încurajează consumul, opulența. Îmi amintesc de o emisiune care prezenta cum trăiesc oamenii bogați, despre cum se distrează copiii oamenilor bogați, despre mașini placate cu aur, despre teancuri de bani, mese pline, haine scumpe… Am schimbat canalul, pentru că nu-mi puteam închipui atâta bogăție, în condițiile în care cunoșteam oameni care abia aveau ce mânca. Îmi amintesc de colegii mei mai puțin înstăriți, de care se râdea, pentru că veneau cu hainele foarte uzate sau cu încălțări rupte. La școală, profesorii întrebau ce meserie au părinții noștri și cum nu interveneau când se râdea de acel copil cu tatăl cizmar, fierar, vânzător, de cei din mediul rural.
Era foarte clară expresia feței lor, a profesorilor, când auzeau de un doctor, inginer, profesor sau de locuri de muncă despre care se știa că sunt bine remunerate. În timp se vedeau și diferențele: erau mai toleranți cu copiii din „familiile bune”. De parcă valoarea unei familii era dată de bani sau de locurile de muncă ale părinților. Copiii învață din reacțiile adulților, încep să perceapă diferențele de statut, experimentând efectele discriminărilor economice, de ambele părți ale baricadei – bogați sau săraci. Când ești bogat, ți se cuvine. Când ești sărac, trebuie să muncești foarte mult pentru a demonstra că meriți. Rușinea nu vine din a nu avea, ci din eticheta socială – de sărăntoc. Cum să ceri, să pui valoare pe tine, când ai crescut cu această etichetă? Când crezi despre tine că ești doar un sărăntoc, când îți este rușine cu familia ta, cu mediul în care ai crescut?
Avem proverbe și credințe despre bani: ”sunt ochiul dracului”, ”nu aduc fericirea”, ”te înrăiesc”. Aproape că ți-e și frică să-ți dorești bani pentru că ceva rău o să se întâmple. De fapt, banii sunt un mijloc prin care ne putem îmbunătății calitatea vieții. Nu putem cumpăra bucuria, dar ne oferă acces mai facil la educație. Nu învață pentru noi, ne pot cumpăra o casă, dar nu și familia. Banii care devin scop în sine aduc riscul ne a ne pierde pe sine și bucuria de a experimenta viața”.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Ce salariu are Andreea Esca?
Este întrebarea noastră colectivă, curiozitatea care nu ne dă pace ca nație (alături de celebrul halat din reclamă: cât costă halatul?). Dacă am afla salariul Andreei Esca sau prețul halatului, oare ne-ar veni mai ușor să discutăm despre bani și să ne corelăm veniturile cu nevoile reale?
Că ne place sau nu, banii rămân un subiect tabu despre care știm că este nepoliticos să vorbești. Nu spunem cât a costat o haină sau care este cel mai scump obiect din casă, nu spunem ce salariu avem sau ce venituri pe firmă (decât contabilei) și nu discutăm despre ecomoniile pe care le avem în bancă. Banii sunt un simbol puternic pentru multe lucruri care ne definesc: dorință de siguranță, de confort, de putere, de oglindire a valorii personale și așa mai departe. Societatea noastră consumeristă tinde să ne așeze în rafturi bine definite și banii sunt un criteriu de selecție mai puternic decât cultura generală, inteligența sau sufletul nostru bun. E simplu să vorbești despre bani în general, mult mai dificil să discuți despre banii tăi personali. Să spui cât ai acum în contul bancar ar dezvălui despre tine prea multe, nu-i așa? Fie că stai mai bine cu banii decât cei din jur, fie mai prost: oricum ar fi, banii reprezintă un reper, pe care ne simțim ciudat să-l accesăm, și asta ne face stângaci în negocieri și în exprimarea așteptărilor noastre reale.
Pe undeva, cred că nici nu ne dorim să știm ce salariu are Andreea Esca: este prezența cu care ne-am familiarizat de atât de mulți ani la pupitrul știrilor, încât serviciul pe care ea îl prestează depășește cu mult acela de a livra știri. Cum poți evalua salariul unui simbol național?
Cele mai utile sfaturi despre discuțiile despre bani
Pentru că este deja celebră, în cercul meu de cunoscuți, problema mea de a aborda subiectul banilor, am primit cadou două sfaturi la care recurg ori de câte ori negociez un contract nou.
1. Nu te gândi la bani când calculezi un tarif, ci la ceea ce vrei să faci cu banii.
Cu alte cuvinte, după ce am evaluat prețul unui serviciu pe care îl ofer în raport cu prețul pieței și cu propriile mele abilități, mă întreb ce urmează să fac cu banii respectivi: voi plăti meditațiile copilului, îmi doresc sau am nevoie de o canapea nouă sau, poate, programăm o vacanță la schi sau ne dorim un abonament la o clinică medicală privată. Toate acestea dau legitimitate nevoii de a fi recompensat cu bani pentru munca depusă, iar banii nu mai sunt ochiul dracului, ci resursa de care ai nevoie ca să trăiești.
2. Când negociezi, gândește-te cum ar fi să mergi la piață și să ceri mere gratis.
Mi se pare firesc să plătesc pentru marfa pe care o aleg din piață sau de la magazin. Nu găsesc că vânzătorul de mere este mercantil sau lipsit de pasiune pentru agricultură dacă pune un preț pe kilogramul de mere. Și nici nu-mi pun problema să solicit un Uber gratis, pentru că șoferului îi place să conducă mașina. În schimb, mă trec ape, ape când trebuie să stabilesc un preț pe munca mea. Procesul devine mai simplu dacă recurg la acest truc (îmi imaginez că vând mere).
Ce am învățat în copilărie
Nu am o nicio amintire clară legată de educația financiară pe care am primit-o în copilărie. Dar îmi amintesc anul când am strâns bani pentru un câine de rasă. Primul meu câine murise otrăvit (încă mi se strânge sufletul la acea amintire), iar cățelușa, cu pedigree, urma să facă pui cam la un an după moartea lui Bob. Asta îmi dădea timp să strâng cei 1.500 de lei, prețul puiului. Nu era o sumă deloc neglijabilă, dar mi-am dorit din răsputeri să reușesc. Avem 1.200 de lei, când cățelușa a fătat, iar proprietara mi-a spus că îmi oferă un pui cu 1.200 de lei cu condiția să-i plimb câinele, zilnic, până când puii vor fi crescut suficient, ca să ajungă la noii lor proprietari. După trei luni, am plecat victorioasă cu al doilea fox-terrier al meu, care a trăit o viață lungă și frumoasă.
Nu mi-a dat prin cap să-mi chestionez părinții despre salariul lor: era rușinos să faci așa ceva (oare ar fi putut să-mi dea, direct, banii pentru câine?). În schimb, eu am fost întrebată cât se poate de direct, ca mamă, ce venituri am. Mi-a fost teribil de greu să răspund la întrebare, dar a meritat efortul. Am fost onestă și am explicat că nu toți banii se pot transforma în chitare electrice, pentru că avem multe alte cheltuieli, ca orice familie. Abordarea deschisă a finanțelor mi se pare dificilă pentru că te simți comparat: cu cei care au mai mult sau mai puțin, oricum ai pune problema e ciudat. Oare chiar meriți mai mult decât cei care au mai puțin și oare chiar sunt mai valoroși decât tine cei care au mai mult?
Alina Boroș completează: ”Copil fiind, am trăit destul de mult cu convingerea că cei bogați sunt mai valoroși. Nu credeam că merită mai mult, oricum aveau, dar credeam că sunt mai importanți, mai respectați. Credințele mele în legătură cu banii s-au schimbat între timp, dar mulți ani am avut impresia că trebuie să muncesc mai mult decât cei cu bani pentru a demonstra că merit, pentru ca cineva să pună valoare pe mine.
Noi punem valoare pe noi și, dacă noi credem în ea, și ceilalți vor crede. Ce definește valoarea unui om? Este salariul un criteriu al valorii? Sau poate feedback-ul pe care îl primești? Ori impactul pe care îl ai în comunitatea în care trăiești? Sau poate este vorba despre profesie? De banii din cont sau proprietăți? De copii?
Dăm valoare lucrurilor în funcție de cerința lor pe piață, același lucru în perioade diferite de timp sau în contexte diferite valorează mai mult sau mai puțin, este la fel și cu noi? Ce ne face mai puțin sau mai mult valoroși? Avem nenumărate criterii, fiecare om în anumite contexte de viață definește valoarea diferit, fie că este vorba despre propria valoare sau a altcuiva”.