În următoarele 3 minute vei afla:
– În ce măsură mediul înconjurător determină cine devenim.
– Cum să nu cazi în capcana comparațiilor.
Vă propun azi un subiect, pe care pare că-l complicăm, pe măsură ce-l dezbatem: sănătatea mintală. Definiția dată de OMS (Organizația Mondială a Sănătății) spune că sănătatea mintală înseamnă o stare de bine, în care individul e conștient de abilitățile sale, poate face față stresului cotidian cu brio și poate lucra productiv și fructuos, contribuind în comunitate și societate.
Mai citește o dată, te rog! Ți-ai dat seama și tu, nu-i așa? Conform acestei definiții, câți dintre noi chiar suntem “sănătoși la cap”? Văd tare mulți oameni copleșiți de nevoia de a fi bine… acasă, în relație, cu ei înșiși sau la muncă.
Și se adâncește în ei și mai mult un sentiment maxim de frustrare, că nu le iese așa cum scrie în citatele inspiraționale. Aș vrea să înțelegem azi că mediul, uneori, ne face imposibilă misiunea: aceea de a atinge un nivel optim de sănătate mintală.
Aș vrea să identificați, pe măsura ce citiți, toți factorii care vă perturbă, indiferent de cât efort depuneți să fiți bine. Și să înțelegeți că, uneori, nu e suficient să muncim noi foarte mult cu noi. Uneori, e nevoie să ne facem și designer de mediu înconjurător, pentru a ne susține acțiunile. Pentru că, așa cum spune Robert Dilts, mediul, de cele mai multe ori, decide cine devenim.
“Individul e conștient de abilitățile sale”
De mici suntem crescuți în termeni de comparație cu tot ce mișcă în jurul nostru. Cel puțin, generația mea e pur și simplu traumatizată de “fata vecinei” sau “verișorul”, care mereu lua notă mai mare și făcea orice mai bine.
Creștem și ajungem în mediul de învățământ, unde cei buni sunt scoși în față cu intenția de a-i “motiva” pe restul cărora li se reamintește constant faptul că sunt “leneși” și că ”n-or să realizeze nimic în viață”. În relațiile de cuplu, se mai strecoară câte o poveste despre cât de bună era ciorba făcută de fosta iubită sau cum fostul aducea mereu flori.
Și ajungem, inevitabil, și în organizații. Aici e, din punctul meu de vedere, în viața de adult, cel mai dureros.
Stăm la muncă mai mult decât acasă. Ne vedem colegii (sau cel puțin înainte de pandemie) mai mult decât ne vedem copiii. Și aici avem parte de medii în care concurența este încurajată la niveluri toxice, de manageri fără experiență care încearcă să-și motiveze membrii echipei prin critică sau comparații. Avem parte de evaluări de performanță care scot în evidență cu bold inventarul de nereușite ale ultimului an.
Și, în toată această realitate, ne așteptăm ca individul să fie conștient de abilitățile sale.
- Abilitățile acelea pe care un părinte nu le-a validat sau încurajat.
- Abilitățile acelea pe care un profesor nu le-a felicitat.
- Abilitățile acelea pe care mediul de lucru le suprimă sau le ia for granted, că doar de “aia ești plătit”.
- Abilitățile acelea pe care o societate ce te îndeamnă la consumerism te face să nu le vezi, atrăgându-ți atenția doar asupra a ceea ce nu ai, ca să cumperi tot felul de experiențe scumpe, pentru o viață ieftină.
Așa că nu te mai certa atât de mult că nu reușești să-ți amintești în fiecare zi că ești grozav, deși ți-ai scris și pe carnețel, ți-ai pus și memento pe telefon și ai scris și pe oglinda din baie.
Trăiești într-un mediu care se pare că încearcă non-stop să te țină departe de tine.
Cum poți face design de mediu ca să-ți ajuți mintea să fie bine… și cu tine?
- Alege oameni de calitate în viața ta! Oameni care te ascultă, îți respectă opiniile, te acceptă așa cum ești și te susțin în procesul tău de transformare.
- Ocupă-te de igienizarea minții și a sufletului prin terapie.
- Ia-ți un coach atunci când vrei să te apuci de transformarea vieții tale.
- Alege companii cu culturi sănătoase. Companiile alea care fac mai mult decât se laudă pentru angajații lor.
- Exprimă-ți standardele de muncă. Dacă ai nevoie de validarea performanței tale și nu o primești, cere-o! Invită-ți managerul la o discuție și întreabă-l ce anume din activitatea ta aduce valoare maximă echipei și ce mai poate fi îmbunătățit.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
“Poate face față stresului cotidian cu brio și poate lucra productiv și fructuos”
Stresul cotidian, adică stresul productiv, este cel care facilitează performanța (eustres).
Gen: ”Sper să nu pierd autobuzul” sau ”să nu mă apuce sughițul în ședință cu șefu’”.
Dar ce ne facem cu stresul rău, distresul care survine de la o stare lungă de eustres sau când apar situații pe care mintea noastră le vede a fi amenințătoare? Cum ar fi un șef toxic, o situație financiara precară, o relație sau un job toxic? Ce ne facem cu gestionarea unui astfel de stres, într-o țară în care înveți de mic că nu e ok să te plângi, să ceri ajutor și să fii slab în fața altora?
Ajungem astfel să intrăm în burnout și să credem că, dacă ne dăm demisia, rezolvăm totul.
Când, de fapt, uneori lipsa noastră de înțelegere a sinelui nostru este cea care permite mediului din jur să ne afecteze atât de tare.
Punctul zero în care începe performanța este siguranța psihologică. În momentul în care ne simțim amenințați (instabilitatea la serviciu, judecată, disensiuni profesionale), prioritatea noastră va fi supraviețuirea, nu performanța.
Deși lumea în care trăim pare a fi concepută întocmai pentru a te împiedica să ajungi la performanță, sunt câteva lucruri pe care le poți face pentru a trăi, nu doar pentru a supraviețui.
- Întreabă-te mereu: ce pot eu să controlez? Ce ține de mine?
- Acordă-i minții tale răgazul necesar să se odihnească. Ai grijă de calitatea somnului tău și practică meditația. Ține cont de micropasul Thrive: fără telefon în cameră înainte de culcare. Un gest atât de simplu, care te ajută mai mult decât ți-ai putea imagina.
- Corpul tău are nevoie de toate sistemele operaționale pentru a funcționa la capacitate maximă. Așa că oferă-i alimentația și mișcarea de care are nevoie.
- Fă mereu un inventar al realizărilor tale. În loc să te uiți la ce nu ai, inventariază reușitele din ultimul an. “Acum un an, pe vremea asta, nici nu visam că o să…”.
- Asigură-te că job-ul tău îți respectă viața privată și timpul tău liber: e al tău, nu al e-mail-urilor târzii.
- Când pleci de la lucru sau închizi laptopul, întreabă-te despre ce vrei să fie viața ta. Sper că răspunsul nu va fi “despre carieră”. Așa că fă bine și concentrează-te pe frumosul ce vrei să-ți îmbogățească viața: familie, pasiuni, prieteni, impact.
În concluzie, lucrurile par extrem de simple în citate inspiraționale, dar trăim într-un mediu care ne complică existența. Numai întorcându-ne înapoi în/la noi, vom reuși să diminuăm zgomotul de fundal.
Petrece azi un minut cu tine! Și sărbătorește că te afli într-o companie atât de valoroasă! Să fim bine!