În următoarele 4 minute vei afla:
– Care e legătura dintre perfecționism și incapacitatea de a-ți cere scuze.
– Ce nu-și dorește să audă o persoană care se simte trădată .
”Iau acest lucru foarte în serios și vreau să le spun oamenilor afectați că-mi pare foarte rău”. Așa a deschis Ellen DeGeneres cel de-al 18-lea sezon al talk show-ului său în 2020, după ce a fost acuzată de colegii ei că mediul de pe platoul de filmare este unul toxic. Faimoasa prezentatoare TV și-a cerut scuze în mod public față de aceștia, comunicandu-le că-și asumă responsabilitatea pentru tot ceea ce se întâmplă pe platou.
Probabil cei mai mulți dintre noi nu vor primi scuze niciodată din partea vreunui superior pentru mediul toxic în care am fost nevoiți să lucrăm, dar nu trebuie să trecem cu vederea puterea acestui exemplu. Faptul că o vedetă își cere scuze public pentru că a întreținut un mediu de muncă nesănătos deschide o conversație amplă și chiar poarta spre schimbare.
Arta de a-ți cere scuze nu este doar un instrument de PR la care vedetele, persoanele publice și companiile mari recurg atunci când imaginea le este în primejdie, ci este un puternic adjuvant la care putem apela pentru a ne menține relațiile profesionale și personale. Când știm să oferim, să primim și să acceptăm scuze, ne putem transforma complet dinamica și calitatea relațiilor noastre. Scuzele, sau lipsa lor, ne afectează pe fiecare dintre noi, fie că suntem conștienți de asta sau nu.
Atât pe plan personal, cât și profesional, scuzele sunt mult prea des trecute cu vederea: fie nu avem cuvintele potrivite, fie ne oprește mândria sau lipsa empatiei, fie găsim motive pentru care să amânăm momentul. Deseori sperăm ca lucrurile să se așeze de la sine și ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic. Sau uneori, pur și simplu, ne folosim de ”Îmi pare rău” din motive greșite: ne dorim să ne reparăm imaginea, să-i mulțumim pe ceilalți sau să manipulăm relația respectivă.
Iar când vine vorba despre a le primi scuze, ne simțim la fel de inconfortabil.
Așadar, din orice unghi am privi, scuzele nu sunt un capitol la care excelăm. Într-o societate care caută perfecțiunea și în care ne este greu să fim vulnerabili, nu e de mirare că stăm prost la acest capitol.
Se spune că, dacă ești perfecționist, îți vine greu să-ți ceri scuze pentru că ar însemna să recunoști că faci greșeli. Dacă ești genul de persoană obișnuită să ia pe umerii ei responsabilitatea celorlalți, îți vine greu să le accepți. Iar dacă ai o stimă de sine scăzută, vei încerca să compensezi cerându-ți scuze în mod exagerat.
Pentru că da, și reversul medaliei există: să-ți ceri scuze pentru orice, mai ales pentru lucrurile pe care nu le poți controla. În câmpul muncii, aceasta greșeală îți afectează destul de mult credibilitatea, iar antidotul este să pui stop scuzelor, mai ales atunci când delegi, când oferi feedback sau când îți comunici punctul de vedere într-o ședință.
Atunci când motivele din spate sunt binevoitoare, scuzele sunt un bun exercițiu de creștere personală și demonstrează maturitate emoțională. Cel care-și cere scuze își acordă permisiunea de a fi imperfect, empatic, prezent în relație și responsabil. Mai mult, arată că are suficientă disponibilitate de a se corecta.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Cel ce le acceptă deschide ușa empatiei, a reconcilierii și îi comunică celuilalt că dorește să depășească impasul în care se află.
Una din capcanele în care cădem este să continuăm să credem că a ne răscumpăra greșeala cu un cadou poate lua locul unei scuze prezentate din inimă. Iar un simplu “Îmi pare rău” nu este suficient, mai ales dacă este lipsit de sinceritate sau dacă este spus doar din politețe. Mai mult, ceea ce nu-și dorește să audă o persoană care se simte trădată este că intențiile tale au fost pozitive sau că, dacă ai fi fost în locul ei, nu te-ar fi afectat un astfel de incident.
Din nou, revenind la puterea empatiei, trebuie să asimilăm faptul că, atunci când oferim scuze cuiva, nu este despre noi. De fapt, este despre celălalt și despre oportunitatea de a restabili și consolida legătura emoțională cu cel față de care am greșit. Deși în adâncul sufletului îi prețuim pe cei de lângă noi și ne simțim vinovați atunci când greșim, deseori eșuăm să facem acele lucruri simple care ne ajută să atingem calitatea spre care tindem în relații. Un astfel de exemplu este decizia de a oferi și de a primi scuze în viața de zi cu zi.
Iar puterea lui “Îmi pare rău” e nebănuită, atunci când în spatele declarației sunt emoții sincere.
Citește și:
Vrei să ai mai multă încredere în tine? Nu-ți mai cere scuze!