În următoarele 5 minute vei afla:

– Câți dintre profesioniștii din corporațiile din SUA se declară neimplicați la job.
– Cum ne folosim de scuze ca să ne ascundem de noi înșine.


În fiecare zi se publică mii de articole despre pașii și strategiile pe care să le urmezi ca să-ți atingi scopurile și care te entuziasmează cel mai mult. Dar, din ce-am observat, schimbările cu rezultate durabile nu apar în urma acelor pași uriași pe care-i facem din când în când, galopând, ci în pașii mici pe care ne angajăm să-i parcurgem cu regularitate: aceștia au adevărata capacitate de a ne transforma viața pe termen lung. Și pasul care are cel mai mare potențial să ne schimbe viața în bine imediat, chiar astăzi, e schimbarea modului de a gândi.

Trebuie să-ți aduni curajul să privești către fricile adânc înrădăcinate care s-au transformat în scuzele pe care le vehiculezi în viața ta – scuze care au stat în calea schimbării și care te-au blocat în anumite situații nefavorabile – jobul pe care-l urăști, o relație toxică care-ți dăunează sau direcția aia greșită despre care ți-a zis altcineva că ar fi extraordinară pentru tine, dar s-a înșelat.

Acest unic pas constă în a trece de la scuze la acțiune în forță, pentru că ne încurajează să ne recâștigăm controlul asupra vieții. Definesc „scuzele” ca modalitățile în care ne permitem (sau ne „scuzăm”) să nu luăm măsuri curajoase, ne permitem să ignorăm sau să nu onorăm lucrurile pe care le simțim și rămânem în situații pe care ne dorim cu disperare să le schimbăm.

Atunci când vrem să renunțăm la scuze, de obicei provocarea e că n-avem capacitatea de a ne privi comportamentul în mod obiectiv și de a conștientiza care sunt, de fapt, scuzele în spatele cărora ne ascundem. Ni se pare că raționamentele noastre sunt perfect justificabile și considerăm că n-avem de ales decât să rămânem în aceste situații, relații și cariere dăunătoare, care ne fac teribil de nefericiți.

Gândim lucruri de genul:

Nu pot să-mi schimb acum cariera: am 45 de ani și e prea târziu.

Sunt atât de nefericit(ă) în căsnicia asta, dar ce pot să fac? Copiii ar suferi prea mult dacă aș pleca.

Familia mea e toxică, dar nu pot să deschid gura sau să-mi apăr limitele. Nu mă lasă.

Finanțele mele sunt la pământ, dar nu e vina mea: în domeniul meu nu mai găsești deloc de muncă și alte abilități n-am.

Nu pot să-mi pornesc propria afacere și să plec de la jobul meu corporatist mizerabil. Pur și simplu n-am cunoștințele sau abilitățile necesare pentru a avea succes pe cont propriu.

Acestea pot părea motive legitime de a rămâne blocat, dar, la urma urmei, tot ce ne împiedică să progresăm și să luăm măsuri curajoase, proactive, și să încercăm explorarea unor direcții noi, mai satisfăcătoare, sunt aceste scuze.

Eu una știu foarte multe despre acest gen de scuze, pentru că mi-am inventat atât de multe de-a lungul timpului în care am fost blocată într-o carieră corporatistă, extrem de nefericită, care s-a întins pe nu mai puțin de 18 ani. În acea perioadă m-am confruntat cu boli cronice, discriminare de gen, hărțuire sexuală, zero echilibru între viață și muncă, colegi toxici și șefi narcisiști, precum și politici copleșitoare. Dar mai rău decât orice a fost să mă trezesc în fiecare zi simțind că munca mea n-are nicio valoare, că nu-mi las amprenta în lume, că-mi irosesc abilitățile, talentul și o bună bucată din viață. Dar odată ce nu mi-am mai dat voie să mă ascund în spatele scuzelor, viața mea s-a transformat complet.

Am lucrat cu atâția oameni care și-au schimbat viața într-un mod spectaculos, în pofida obstacolelor cu care s-au confruntat, iar lecția pe care am învățat-o a fost că, atunci când ne hotărâm ca în sfârșit să facem orice e nevoie ca să ne creăm o viață mai bună, în ciuda tuturor anxietăților, și recunoaștem fără niciun dubiu că merităm să fim (mai) fericiți, toate scuzele se topesc de la sine.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Hai s-o luăm pas cu pas și să examinăm modurile în care scuzele (care sunt doar temeri care ne-au fost implementate de familie sau societate) se regăsesc în miezul fiecărui blocaj:

Scuza nr. 1: Nu pot să-mi schimb acum cariera, e prea târziu

Mii de oameni se tem că, dacă au peste 40 de ani, vor fi nevoiți să o ia de la capăt și vor pierde totul dacă-și schimbă cariera sau dacă se reorientează profesional. Aud povești de coșmar cu oameni care-au schimbat direcția și-au rămas faliți, drept urmare cred că așa vor păți și ei.

Realitatea: Nu trebuie să arunci totul la gunoi și s-o iei din nou de la zero ca să-ți schimbi job-ul. O schimbare reușită de carieră implică un proces strategic de identificare a principalelor tale abilități, de a te decide cum vrei să le exploatezi într-o altă direcție și de a înțelege rezultatele care te-ar entuziasma cel mai mult. Apoi urmează să explorezi principalele trei direcții care te entuziasmează. Acest proces implică și mult networking care te poate ajuta să obții sprijinul de care ai nevoie, pentru a obține acces către noi oportunități.

Scuza nr. 2: Sunt atât de nefericit în căsnicia asta, dar ce pot să fac? Copiii ar suferi prea mult dacă aș pleca.

Realitatea: Da, studiile au arătat că divorțurile pot fi traumatizante pentru copiii mici, dar tot studiile au mai arătat și că modul în care te comporți pe tot parcursul dizolvării căsniciei și ulterior, precum și alți factori, cum ar fi sănătatea emoțională a părinților și prioritizarea stării de bine a copiilor, pot să atenueze impactul negativ. Ca terapeut de relații și familie, am văzut cu ochii mei numeroase cazuri care mi-au arătat că un divorț e mai bun pentru copii decât o căsnicie și o viață de familie disfuncțională.

Scuza nr. 3: Familia mea e toxică, dar nu pot să deschid gura sau să-mi apăr limitele. Nu mă lasă.

Familiile sunt complicate. Suntem legați de niște oameni pe care poate că-i iubim, dar cu care ne contrazicem vehement când vine vorba de valori, convingeri și idei. Pentru a construi o viață sănătoasă de familie, trebuie să înțelegem unde ne oprim noi și încep alții, și să ne apărăm valorile și credințele, păstrându-ne suficientă flexibilitate încât să le permitem și altora să simtă și să creadă ce doresc.

Realitatea

Nimeni nu „te lasă” să faci ceva sau „te convinge” să simți altceva. Suntem la cârma propriilor vapoare (sau ar trebui să fim!), și noi suntem cei care trebuie să dețină controlul asupra a ceea ce facem, ce gândim și simțim. Oamenii pot considera că au permisiunea să se poarte urât cu tine și să nu te respecte din cauza unor raporturi neclare de putere și a unei incapacități (sau frici) pe care o hrănești de a-ți trasa într-un mod curajos și demn limitele.

Scuza nr. 4: Finanțele mele sunt la pământ, dar nu e vina mea: în domeniul meu nu mai găsești deloc de muncă și alte abilități n-am.

De-a lungul anilor, peisajul ofertei de muncă se schimbă, uneori dramatic. E o realitate. Unele industrii pierd teren și mor, pe când altele se nasc sau se reinventează. Mulți profesioniști rămân blocați în furia și resentimentul faptului că industria în care au activat ani de zile a eșuat, dar nu fac nimic pe tema asta.

Realitatea: Finanțele tale, precum și modul în care câștigi, cheltuiești și economisești sunt alegeri personale, indiferent dacă recunoști sau nu asta. Pentru a obține venituri satisfăcătoare, cel mai probabil va trebui să fii mai flexibil și să reacționezi rapid la schimbările din economie: schimbări pe care nu le puteai anticipa la începutul carierei. Dacă domeniul sau profesia ta au dispărut, trebuie să dobândești aptitudini noi, care sunt căutate în noua economie.

Scuza nr. 5: Nu pot să-mi pornesc propria afacere și să plec de la jobul meu corporatist mizerabil. Pur și simplu n-am cunoștințele sau abilitățile necesare pentru a avea succes pe cont propriu.

Cei mai mulți profesioniști din corporațiile din Statele Unite (aproape 70%) sunt, într-un fel sau altul, neimplicați la job. Mulți dintre ei visează să evadeze din constrângerile vieții de corporație și să înceapă un proiect pe cont propriu, care le va permite să-și respecte identitatea și autenticitatea. Dar se împiedică pe ei înșiși să progreseze, pentru că sunt îngroziți de potențialele riscuri. Nu sunt conștienți de valoarea cunoștințelor și aptitudinilor acumulate, nu-și dau seama de cât de mult au evoluat.

Realitatea: Mii de start-up-uri, aplicații și organizații de succes au fost fondate de oameni care n-aveau din capul locului chiar toate aptitudinile necesare (multe au pornit doar de la o idee!) și, cu toate astea, au avut un succes colosal. Nu lăsa refrenul „nu sunt îndeajuns de înzestrat sau de calificat” să te oprească să-ți lansezi propriul proiect, aplicație sau proiect născut din pasiune. Exploatează cunoștințele pe care le ai deja și acumulează aptitudini noi pe parcurs. 

Citește și:

3 tipuri de autolimitări care ne sabotează succesul

Lecții de la filozofii antici pe care le poți aplica în viața de zi cu zi

Author(s)

  • Kathy Caprino

    coach, speaker și autoare pe teme de carieră și de leadership

    Kathy Caprino este coach de carieră și leadership, scriitoare și speaker, iar misiunea ei e de a ajuta femeile de carieră să își regăsească curajul de a-și construi vieți împlinite, de succes, atât în sfera profesională cât și în cea personală. În trecut a fost Vice Președinte într-o multinațională, e terapeut de cuplu și de familie și autoarea cărții Breakdown, Breakthrough. Kathy este fondatoarea companiei Kathy Caprino, LLC și a unor cursuri online despre carieră, Amazing Career Project. Colaborează cu publicațiile Forbes, Thrive Global și LinkedIn pe subiecte despre leadership-ul femeilor și a apărut în peste 100 de publicții de renume, la televiziuni și la posturi de radio. Următoarea sa carte, The Most Powerful You, va apărea în vara anului 2020.