În următoarele 5 minute vei afla:
– Cum să vezi, printr-un filtru pozitiv, întreaga experiență pe care am traversat-o.
– Ce să duci cu tine în continuare, ca o abordare nouă a vieții, și cum să-ți schimbi perspectiva.
Iată câteva concluzii personale după acest an pandemic, acum când lumina începe să se întrezărească la orizont.
Nu cred că mai e nevoie să dezvolt faptul că a fost o perioadă dificilă pentru majoritatea dintre noi. Unii ne-am pierdut locurile de muncă sau am acceptat scăderi consistente ale veniturilor, alții au trebuit să gestioneze lucratul de acasă împreună cu partenerul/ copiii care aveau și ei nevoie de atenție. Totul, aproape, în online. Personal, după mai mult de un an de lucrat de acasă, dintr-un apartament de bloc cu un balcon minuscul, cele mai dificile aspecte mi s-au părut lipsa de contact fizic cu colegii și lipsa unei curți/ terase, pe care să simt că pot păstra un contact cu natura și atunci când erau restricții, totale sau parțiale.
La final de 2020 am început și activitatea la un alt angajator, dar până la inceputul lui iunie nu interacționasem, încă, în persoană decât cu colegele din departamentul de Resurse Umane și recepția. Adio onboarding care, în cazul meu, ar fi trebuit să includă și vizite în alte locații, fiind un rol regional. Un plus a fost faptul că, făcând recrutare de personal, am avut o diversitate de interacțiuni virtuale regulate. Nu-mi pot imagina cum ar fi fost un loc de muncă în care să trebuiască să lucrez solitar în majoritatea timpului.
În urmă cu câteva săptămâni am asistat la o prezentare în care am auzit pentru prima dată de conceptul ”PTG” adică Post Traumatic Growth (”creștere post-traumatică), prezentat drept opusul mult mai cunoscutului ”PTS” (Post Traumatic Syndrome – sindrom post-traumatic). Mintea mea a facut click. Intuiam că pot exista și învățăminte din toată experiența asta, dar atunci am auzit pentru prima dată un concept care certifica faptul că poți ieși din toată experiența mai conștient de tine, cu mai multă poftă de viață și poate și cu mai multă forță.
Nu-mi dau seama acum dacă mie mi se vor întâmpla toate efectele pozitive descrise mai sus, dar cu certitudine sunt câteva lucruri pe care le-am învățat despre mine și care cred că ma vor ajuta și pe viitor.
O să le enumăr în cele ce urmează, fiind convinsă că probabil multe sunt comune cu ale altora, de aceea m-ar bucura mult să aud și alte impresii pe subiect:
- Constrânsă să petrec atât de mult timp în casă, a devenit foarte important să fiu înconjurată de obiecte cât mai plăcute și să maximizez spațiul disponibil. Am făcut de mai multe ori ordine și am scăpat de tot felul de lucruri inutile, pentru care niciodată nu-mi făceam timp;
- Pentru că beau cafea zilnic, am investit în niste cești ”de colecție”, porțelan bavarez sau englezesc, așa încât acum îmi aleg culoarea și modelul în funcție de dispoziție;
- Și vesela din care mâncam mi s-a părut că merită un refresh, așa încât piese noi, mai ”artistice”, au apărut și acolo;
- Am căpătat curaj să mai și gătesc câte ceva: eram de mulți ani convinsă că sunt un anti-talent total în această privință. Am descoperit cu plăcută surpriză că mă pot descurca și chiar îmi și place, cât timp nu petrec prea multe ore în bucătărie;
- La plantele existente s-au mai adăugat câteva, iar florile proaspete pe care le am lângă spațiul de birou improvizat au devenit o obișnuință;
- Pentru o atmosferă relaxantă, am investit și în lumânări parfumate, mi-am cumpărat inclusiv un sfeșnic;
- Aveam un vraf de CD-uri din care ascultam ici și colo câte ceva. Cred că, în anul care a trecut am ascultat 99% din ele, multe din ele cu muzică clasică: din nou, m-a ajutat să mă destresez, mai ales dimineața; am dezvoltat și un mic ritual: dimineața, muzică clasică sau jazz, după prânz ceva mai ritmat;
- În sfârșit, am reușit să-mi fac timp să scriu, de plăcere, articole ca acesta de acum. Scrisul este pentru mine (și probabil pentru mulți alții) nu numai o modalitate de exprimare a unor opinii/trăiri, ci și un alt mod de detensionare. Din nou, am avut plăcuta surpriză să constat că articolele mele au fost acceptate imediat de două platforme, care mi le-au publicat;
- Când s-a putut ieși, am luat la pas toate muzeele din oraș care mă interesau, artă în special, case memoriale. Am revăzut unele pe care le mai vizitasem, dar am și descoperit unele noi – recomand;
- Orice mică excursie în afara Bucureștiului a fost apreciată la justa ei valoare. Mai sunt încă atâtea locuri faine în România și clar mă disociez de cei care au simțit că nimic n-a compensat vacanțele pierdute in strainatate: ce am vazut la noi a compensat. Poate nu aș fi ajuns prea curând în locurile acelea, și ar fi fost mare păcat: în Harghita, Gorj, Mehedinți, Dobrogea, ca să menționez doar câteva.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Alte plusuri pe care eu le-am constatat în toată această experiență ar fi :
- Lucrând de acasă, au fost ocazii în care partenerul meu (care n-a lucrat de acasă, dar a mai ajuns în timp ce eu încă nu terminasem ziua de lucru) să poată vedea mai exact cam ce fel de activități am eu; cred că asta chiar ajută la o mai bună înțelegere a celuilalt;
- Am făcut o rundă de sărbători în doi (Paștele de anul trecut, când am decis să nu ne vizităm familiile, din cauza riscurilor). Nu zic că e soluția ideală, dar, iată, am supraviețuit fără disensiuni majore în relația de cuplu;
- Mi-am dat seama că, oricât mi-ar plăcea să călătoresc sau să ma bucur de viața culturală pe care orașul o oferă în timpuri ”normale”, un loc intim și care să-mi permită momente de relaxare însoțite, preferabil, de puțin spațiu verde, e important;
- Pauza de la machiat, coafat, știți voi – activitățile acelea zilnice, pe care le făceam aproape pe pilot automat atunci când mergeam la birou, cred că a fost binevenită și ea pentru fața și părul nostru, care uneori sunt supra-încărcate cu produsele pe care le folosim. Nu a însemnat că n-am mai folosit deloc, ci doar nu atât de multe, și în mod clar nu zilnic. După cum nici nu mi-am petrecut zilele în pijama. Nu m-aș mai stresa foarte tare acum, pentru că am zile în care aleg o prezentare mai simplă.
- Desigur, și cheltuielile au fost reduse, în special în zona vestimentară.
Sigur că sunt și multe aspecte care au fost mai greu de digerat sau gestionat, dar una peste alta (în condițiile în care n-am fost grav afectați, noi sau cei dragi, de boală), cred că toată experiența ne poate deschide și perspective noi.