În următoarele 3 minute vei afla:

– De ce e important să ai o manichiuristă bună, chiar dacă ești în izolare.
– Cât contează, de fapt, procedurile de înfrumusețare.


Trebuie să recunosc, primele două săptămâni de izolare au fost o gură de aer proaspăt. N-am mai fost la birou, la evenimente sau la diverse programări pentru păr, unghii, și toate procedurile care duc la satisfacerea standardelor de frumusețe acceptate social. Și m-am simțit complet liberă, a fost minunat! Am purtat colecția de pijamale adunate din călătorii, ba chiar am și comandat online. Apoi, m-am îngrijit de pielea mea și am alocat timp pe îndelete ritualurilor de înfrumusețare acasă, după modelul de skincare coreean: gel spumant de curațare, tonic, serum, mască, cremă hidratantă și masaj. În plus, am avut timp să folosesc numeroasele gadget-uri de skincare le care le-am adunat de-a lungul timpului, de la Foreo Luna, la aparatul de microdermabraziune de la Phillips.

Deși am activat mulți ani în industria de beauty, pot spune că, în general, aleg soluțiile care au efecte durabile și nu cer zeci de programări, pentru că pun preț pe timpul meu. Spre exemplu, optez pentru tratamente faciale sau proceduri dermatologice de împrospătare, în loc de fond de ten, pentru epilarea cu laser în detrimentul altor metode, pentru curbarea permanentă a genelor, în loc de extensii sau alte artificii, iar părul meu are doar șuvițe. În plus, arată perfect coafat și drept când îl spăl, și nu trebuie să merg la salon tot timpul. Deci nu m-a îngrijorat neapărat închiderea saloanelor. Cel puțin nu atunci.

În conferințele Zoom cu colegii mă prezentam nemachiată (și nu e mare lucru, nu e ca și cum port machiaj în fiecare zi) și-mi puneam un tricou, care ar fi putut să pară și de stradă (doar că nu era). Și chiar admir colegele care au făcut eforturi să se machieze în conferințe sau să poarte o bluză drăguță. Însă, pe măsură ce au trecut săptămânile de autoizolare, mi s-a părut un gest drăguț să înlocuiesc accesoriile de toamnă din cuier cu unele colorate, de primăvară, ca și cum tacmai aș fi pe cale să plec undeva.

Însă, problema a început când mi-am dat seama că trebuie să-mi fac manichiura singură. Având două mâini stângi, dar nu și uneltele și acesoriile necesare, trebuie să recunosc că a fost o veritabilă provocare. Din fericire, la Beauty District, salonul unde îmi fac unghiile cel mai des, am o trusă de manichiură doar a mea, care include toate instrumentele pentru unghii perfecte, iar Nail Expert-ul Cătălina Stoica mi-a livrat-o acasă. Iar ulterior, a venit până în fața blocului, chiar dacă nu avea declarație pentru strada mea, să-mi ofere și lacul meu de unghii preferat (îi mulțumesc pe această cale, a fost un gest care chiar m-a topit!). Drept urmare, cu multă răbdare și migală, pot spune că am avut unghii decente pe toată perioada izolării.

Apoi, după alte câteva săptămâni, am primit de la un brand de colorare niște nuanțe superbe. Și îmi era atât de dor să-mi fac ceva la păr, încât am rugat cea mai bună prietenă din copilărie, care din fericire stă în vecinătate, să vină la mine să-mi aplice nuanțatorul. Trebuie să menționez că această prietenă e arhitecta tuturor eșecurilor mele în materie de tunsori homemade, sprâncene ciuntite și alte experimente triste, pe care le-am încercat în liceu, cât să avem motive să râdem în hohote atunci când ne amintim. Deci mi-am asumat un risc, dar se pare că în anii de mers la salon am învățat amândouă câte ceva, deci rezultatul a fost uimitor, iar highlight-urile din părul meu aveau reflexii splendide. În plus, în această perioadă, părul mi-a crescut destul de mult, pentru că, de obicei, mă tund în fiecare lună. Dar nu pot spune că m-ar deranja că e mai lung, spre deosebire de bărbați, care, atunci când nu se tund, pot părea neîngrijiți. 

De fapt, pot spune că, în această perioadă, am senzația că am arătat mai bine ca niciodată, doar că nu m-a văzut (aproape) nimeni. Iar cu excepția unor interviuri pe Zoom, în care trebuia să fac o primă impresie bună și m-am aranjat cât de cât, și în rarele ocazii în care am trișat și am invitat câte o prietenă, și m-am machiat și m-am îmbrăcat ca de bal, am fost complet ruptă de standardele de frumusețe. Deși, trebuie să mărturisesc, îmi este foarte groază să ies în civilizație, pentru că am somatizat anxietatea din această perioadă prin suprimarea apetitului, deci e posibil să descopăr că toți blugii sunt cu o măsură mai mare. 

Însă cred că ce am învățat în perioada de izolare, în care am văzut emisiuni filmate în sufragerie, condimentate de intervenția animalelor de casă, unghii neîngrijite, tunsori stângace și paturi nefăcute, este că standardele, atât cele de frumusețe, cât și cele sociale, trebuie să fie mai flexibile. Că trebuie să fim indulgenți cu noi înșine, să înțelegem că suntem mai mult decât felul în care arătăm și că nu ar mai trebui să judecăm oamenii după coperte. Cu toate astea, abia aștept peste câteva zile să am din nou posibilitatea să mă răsfăț cu o pedichiură, cu un masaj sau cu o nuanță nouă de păr. Poate așa îmi revine și apetitul! 

Citește și:

Biroul din bucătărie și adaptarea la noul normal

Identitatea profesională în timpul pandemiei de COVID-19

Author(s)

  • Lavinia Gogu

    editorialist

    Thrive Global România

    Lavinia Gogu este jurnalist, iar de-a lungul carierei a scris despre sănătate, nutriție, wellness, fitness, psihologie, spa, travel, skincare, beauty și lifestyle. A lucrat pentru mai multe publicații, precum revista ELLE sau eva.ro, dar o poți găsi și pe pe blogul personal, www.laviniagogu.ro. Lavinia s-a alăturat echipei Thrive Global România, având rolul de editorialist.