În următoarele 5 minute vei afla:
– Care sunt caracteristicile oamenilor “iuți la mânie”.
– Două exerciții pe care le poți pune în practică în momentul în care simți că te enervezi.
– Ce-i cu nervii ăștia? Cu ce drept trântești? Îți arăt eu ție nervi!
Îți sună familiar fraza?
Probabil că multora dintre noi, da. Sunt replici pe care le-am auzit în perioada copilăriei, când nu ni se permitea să ne exprimăm furia și nicio altă emoție negativă. Adulții aveau dreptul să fie furioși, aveau dreptul să-și manifeste angoasele, chiar dacă asta însemna suferință pentru cei din jur.
Copiii erau nevoiți să accepte nesatisfacerea nevoilor de bază cu stoicism, fără a manifesta furia în fața nedreptății, a suferinței. Copiii erau obligați să înțeleagă că mama, tata sau orice alt adult din viața lor se înfurie dacă ei nu corespund cerințelor lor și că trebuie să suporte consecințele furiei lor, dar viceversa nu era permisă. Dacă adulții nu răspundeau nevoilor copiilor, aceștia trebuiau să-și reprime furia pentru că nu era permisă.
Avem obișnuința de a cataloga emoțiile în alb și negru: pozitive și negative. Furia face parte din registrul emoțiilor negative pe care unii oameni nu reușesc să o gestioneze într-o manieră funcțională, fără a-i răni pe ceilalți sau fără a se răni pe sine. Și nu reușesc pentru că n-au avut modele sănătoase, de la care să fi învățat ce să facă atunci când nevoile lor sunt frustrate și în mod natural apărea furia.
Dacă adulții din viața ta se manifestau violent atunci când erau furioși este posibil să fi învățat că furia te face un om rău și să decizi că tu nu vrei să fii un om rău, să-i faci pe ceilalți să sufere și înveți să-ți reprimi furia. Sau este posibil să duci acest comportament mai departe, prin imitație, și la vârsta adultă să te manifești violent atunci când simți furie. Pe de altă parte, copiii care au avut exemple de gestionare a furiei în moduri sănătoase/funcționale vor duce mai departe modelul învățat.
Furia este o emoție pe care fiecare om o va experimenta, cel puțin o dată în viață. Furia este o emoție de bază, este necesară în anumite situații, deoarece acționează ca o formă de protecție împotriva unei posibile amenințări. Deși este o emoție normală/firească, comportamentul manifest poate să fie disfuncțional, și există oameni care par să se enerveze mult mai repede decât alții, pe care-i numim popular oameni „iuți la mânie”.
Sunt acei oameni în preajma cărora tinzi „să mergi ca pe ouă”, să-ți controlezi fiecare cuvânt, gest pe care-l faci. Oamenii iuți la mânie pun pasiune în ceea ce fac, sunt pătimași, ambițioși având tendința de a reacționa disproporționat față de situațiile, oamenii, lucrurile care par să blocheze calea lor spre succes. Chiar dacă succesul, în unele cazuri, înseamnă să prindă culoarea verde la semafor, să nu stea la rând, să câștige echipa favorită, să se deschidă instant pagina de internet de care au nevoie ACUM.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Oamenii iuți la mânie se pot caracteriza prin:
- sunt foarte ușor iritabili;
- escaladează conflictele foarte repede;
- au tendința de a țipa des;
- aruncă, trântesc, sparg lucruri;
- lovesc, dau pumnii în pereți, lucruri, oameni;
- au un limbaj agresiv, au tendința de a umili;
- au insomnii;
- în accese de furie foarte puternice, pot să experimenteze amnezia;
- sunt percepuți de ceilalți ca fiind incapabili de autocontrol.
Corpul resimte furia prin:
- creșterea tensiunii arteriale, ce se poate croniciza în HTA – hipertensiune arterială;
- creșterea ritmului cardiac;
- încordare musculară;
- încețoșarea privirii;
- o stare de slăbiciune după explozia emoțională;
- dureri de cap;
- dereglări la nivelul aparatului digestiv;
- reacții la nivelul pielii, ce pot duce la afecțiuni dermatologice.
În ciuda aspectelor problematice/disfuncționale, oamenii iuți la mânie nu sunt oameni răi, ei trăiesc și manifestă o emoție normală în fața durerii. Folosesc furia ca mecanism de coping pentru a părea puternici, însă în spatele furiei lor este multă tristețe, incertitudine, neputință, vulnerabilitate. De cele mai multe ori, ei sunt conștienți de disfuncționalitatea comportamentului lor și se simt rușinați. Rușinea îi duce în izolare, depresie, anxietate, o stimă de sine scăzută, o imagine de sine de om rău.
O gestionare deficitară a comportamentului manifest al furiei are efecte în toate aspectele vieții noastre, prietenii se vor îndepărta de noi, vom fi nevoiți să schimbăm des locul de muncă, relațiile de cuplu vor fi disfuncționale, vom avea relații superficiale, oamenii din jurul nostru vor fi mereu în gardă, ne vor respinge, riscăm să avem o stare de sănătate precară, tendința de a mânca nesănătos, de a consuma prea multă cofeină, tutun, alcool, droguri etc. Foarte multe accidente rutiere sunt asociate cu comportamentul agresiv în trafic.
Ce poți face pentru a-ți gestiona această emoție?
Nu există emoții pozitive și emoții negative, toate sunt doar emoții și sunt un indicator al stării noastre psihice, al dinamicii intra-psihice. Fiecare emoție semnalizează ceva: bucuria – nevoile mele, în acest moment, sunt îndeplinite, sunt mulțumit de viața mea; frica – ceva din mediul exterior sau interior mă sperie, creierul meu emoțional percepe un pericol; tristețea – mă simt respins, cineva mă rănește, simt neputință, nevoile mele sunt neîndeplinite; furia – nu mai rezist, este prea multă durere, sunt în pericol, trebuie să mă fac auzit, trebuie să fac ceva pentru ca suferința să înceteze etc.
Foarte mulți oameni depun eforturi pentru a controla emoțiile, însă este un efort inutil, o luptă pierdută, care ne poate duce în anestezie emoțională. Singurul care poate fi controlat este comportamentul. Emoțiile le observăm, le eliberăm, le acceptăm, le înțelegem mesajul. Furia, ca orice emoție, are un punct zero, un apogeu, platou, apoi descrește, ajungând la un nou punct zero.
Un prim pas spre înțelegerea furiei este să ne întrebăm: de ce a apărut, ce vrea să ne spună, ce putem schimba în viața noastră, ce nevoie avem și nu o îndeplinim într-o manieră sănătoasă? La nivel mai profund, dacă ne dorim ca această schimbare să aibă loc în întregime, avem nevoie să privim spre trecut, pentru a vindeca rănile emoționale din perioada copilăriei. Așa putem accesa furia asociată rănilor din copilărie și să o procesăm, să o integrăm cu ajutorul unui psihoterapeut, în spațiul de siguranță oferit de cadrul terapeutic.
Până la decizia de a intra într-un demers terapeutic, poți exersa:
- Exercițiile de respirație profundă, abdominală – respiră profund, lent, fa pauză între inspir și respir. Inspirați, țineți, expirați. Dacă ai posibilitatea, pune o mână pe abdomen pentru a-ți simți corpul!
- Ancorează-te în prezent – uită-te în jurul tău și denumește cinci lucruri pe care le vezi, apoi concentrează-te pe felul în care se simt hainele pe corp, scaunul pe care stai, papucii în picioare, identifică trei sunete pe care le auzi, două mirosuri pe care le simți (poate să fie mirosul pielii, al părului, din jurul tău) și un gust (ajută să mânânci ceva mentolat sau condimentat).
- Îți poți provoca un pic de durere fizică – între degetul mare și arătător este un punct dureros, dacă exerciți un pic de presiune prin strângere, o să simți disconfort (o căutare pe internet îți va arăta o imagine clară a zonei).
- Pauză – îndepărtarea de situația sursă. Dacă simți că intensitatea iritării crește spre o stare de enervare, îndepărtarea de sursă poate să fie o opțiune foarte utilă. Așteaptă să scadă intensitatea emoției, după care revino și reia discuția cu calm, într-o manieră asertivă, constructivă.
- Ține un jurnal al momentelor de furie în care să notezi factorii declanșatori, gândurile, emoțiile, senzațiile la nivel fizic și comportamentele puse în act.
- Menține pe cât posibil un stil de viață sănătos care să includă somn suficient, sport, o dietă echilibrată.
- Scrie o listă cu activitățile care-ți fac plăcere și pune măcar una în practică în fiecare zi.