În următoarele 3 minute vei afla:
– Care sunt darurile esențiale pe care Mirela i le-a oferit fiicei sale.
– De ce a ales să transforme propria experiență cu COVID-ul într-o știre.
Pentru cei mai mulți dintre noi, presiunea economică a pandemiei a presupus să ne asigurăm, pe cât posibil, că familia noastră are tot ce-i trebuie. Pentru Mirela Retegan, a însemnat să aibă grijă și de toți membrii echipei sale: o provocare în plus, dar și o motivație puternică să vină cu soluții atunci când sălile de spectacol s-au închis. A trecut prin COVID, dar s-a ținut de cuvânt. Află din interviu ce promisiune i-a făcut Mayei, fiica sa. Acum, se pregătește să urce din nou pe scenă, în martie, la fix un an după ultimul spectacol, cu sezonul 2 din ”Gașca Zurli”.
Thrive Global: Arianna Huffingon propune cuvântul reziliență ca fiind definitoriu pentru anul care a trecut. Ești de acord?
Mirela Retegan: În mod cert! Asta am făcut. M-am adaptat într-o maniera pozitivă, la situații nefavorabile. Am luat partea bună din tot ce s-a întâmplat, m-am agățat de ea și am scos tot ce am putut, în acest context.
TG: Tu ești o persoană rezilientă din fire sau te-ai antrenat să devii?
MR: Sunt. Am fost mereu. Am făcut câțiva ani, la radio, o emisiune care se numea ”Partea Bună”. În fiecare zi alegeam o temă și dezbăteam cu ascultătorii tot ce puteam extrage bun, dintr-o anumită situație, întâmplare. Este emisiunea care a deschis minți și a ajutat mulți oameni să nu transforme în drame întâmplările mai puțin fericite din viața lor. Așa am fost mereu. Am învățat asta de la bunica, persoana cea mai rezilientă din lume.
TG: Ce ți-a fost cel mai greu anul trecut? Ce ți-a fost ușor?
MR: Mi-a fost greu să inventez de lucru pentru mine și toți oamenii care depind de mine. Mi-a fost cel mai geu să merg împotriva curentului, să rămân optimistă și pozitivă când toți alegeau drama în jurul meu. Mi-a fost greu să rămân cât mai normală într-o masă de anormalitate și să nu dau voie știrilor negative să-mi invadeze viața.
TG: Ai simțit că ți-a fugit pământul de sub picioare când s-au oprit spectacolele în formula clasică? Cum te-ai adaptat, cum s-a simțit presiunea de a avea grijă nu doar de tine, ci și de echipa ta?
MR: Nu, nu am simțit. M-am întrebat ce am de făcut și mi-am dat seama că trebuie să dăm înapoi din tot ceea ce am primit în anii de spectacole și turnee.
A existat, într-adevăr, presiunea de-a avea grijă de echipă… Mă simțeam ca un șofer care conduce o mașina pe un drum în ceață totală, având în spatele meu, pe banchete, angajații cu familiile lor. Iar eu abia vedeam la un metru în fața mea. Dar am știut mereu că trebuie să țin drumul și că, atunci când o să se ridice ceața, o să știu ce am de facut.
TG: Avem cu toții un grad mai mic sau mai mare de rezistență la schimbare: ne sperie, se spune, chiar dacă e în bine. Ce te inspiră când e nevoie să te reinventezi?
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
MR: Acum foarte mulți ani, psihologul Lucia Burcescu, în urma unui test, i-a spus unui șef: ”fata asta își face singură cașcavalul”. Am înțeles, mulți ani mai târziu, când am citit cartea “Cine mi-a luat cașcavalul”, despre ce e vorba. Nicio schimbare nu m-a prins cu cămara goală. Instinctiv, de fiecare dată, eu aveam deja ceva în lucru atunci când se încheia o etapă din viața mea. Mereu am avut mai multe proiecte în derulare, mi-am folosit tot timpul abilitățile pentru a pune ouăle în mai multe coșuri. Nu m-a învățat nimeni să fac asta, pur și simplu, intuitiv, mi-am creat plasa de siguranță, bazându-mă pe mine și pe ceea ce știu eu să fac.
TG: Crezi că anul ăsta ciudat și greu i-a atins și pe copii?
MR: Foarte tare i-a atins pe copii. Nici nu ne dăm seama, încă, de felul în care au fost marcați. Nouă, oamenilor mari, ne este mai ușor să înțelegem. Cei mici au fost nevoiți să se supună unor restricții pe care nu le-au înțeles. Cred că, din păcate, cei mai afectați sunt copiii ai căror părinți n-au știut cum să-i ajute. Dacă părinții au fost cât de cât relaxați și au acceptat că e un an “turbat”, fără să pună prea multă presiune pe ei, copiii au putut să se bucure. În schimb, acolo unde părinții au trăit un sentiment de panică legat de pierderea unui an academic, s-ar putea să avem nevoie de mulți psihologi, în viitor.
TG: Maya e acum mare: cine pe cine sprijină în relația voastră, cum s-a schimbat dinamica față de acum, să zicem, zece ani?
MR: Acum suntem partenere. Facem echipă. Și când una e jos, cealaltă o ridică. Maya este cel mai frumos om pe care-l cunosc. O iubesc, o admir, o respect și mă simt extrem de norocoasă că m-a ales să-i fiu mamă. Maya e un spirit analitic foarte bun si are o atitudine de chirurg, atunci când trebuie să mă analizeze. Eu sunt foarte relaxată în fața provocărilor vieții și o ajut și pe ea să nu dramatizeze nimic. Suntem într-un moment foarte frumos al relației noastre, iar pandemia, cu toate perioadele de lockdown, ne-a ajutat foarte mult.
TG: Ce daruri esențiale simți că i-ai făcut în copilărie? Dar în adolescență?
MR: În copilărie, cred că iubirea cu care a crescut, spiritul ludic, libertatea de exprimare și manifestare au contat foarte mult. În adolescență, cred că Maya și-a dat seama că poate să se sprijine pe mine și că este o voce. Că poate să vină cu propriile argumente și să lupte pentru lucrurile în care crede. Și mai cred că a înțeles că eu o să suflu în aripile ei toată viața. A învățat că bucuriile ni le facem noi, că fericirea se construiește și că bunătatea e o alegere. Cred că toate astea le-a înțeles cel mai bine din tot ceea ce a trăit și a văzut în preajma ei, la mine și la oamenii cu care a crescut.
TG: Ai trecut prin COVID: de ce ți-a fost teamă? Te-a ajutat să descoperi ceva ce nu știai despre tine acea perioadă?
MR: Maya a avut o singură dorință: să nu fac COVID cât e ea la Londra. I-am îndeplinit-o. Am făcut COVID cu ea, acasă. Mi-a fost teamă să nu sufere nimeni din cauza mea și, din fericire, nimeni nu a luat COVID de la mine. M-am izolat imediat, am intervenit extrem de prompt și de sigură pe ce am de făcut. COVID-ul a fost pentru mine încă un motiv să le arăt oamenilor că suntem diferiți. Că putem face forme grave sau putem trece ușor prin asta. Mi-am asumat meseria de jurnalist și am transformat experiența asta într-o știre care să le spună oamenilor povestea mea personală pe această temă.
TG: Crezi că vom învăța ceva din toată experiența pandemiei noi, oamenii? Ce ți-ar plăcea să învățăm?
MR: Sper. Aș vrea ca oamenii să învețe că viața se întâmplă ASTĂZI, AICI, ACUM. Că nu trebuie să așteptăm nimic și pe nimeni ca să fim fericiți și că fiecare zi se trăiește de la primele ore până la culcare, oră cu oră, minut cu minut, secundă cu secundă.
TG: Cum se simte și ce înseamnă pentru tine reîntoarcerea pe scenă?
MR: Emoție imensă. Pentru mine, scena e o tribună de unde noi transmitem mesaje de iubire. Limbajul meu îl înțeleg părinții, limbajul Găștii Zurli îl înțeleg copiii. Dar limbajul iubirii este cea mai bună formă de comunicare între noi, iar scena ne ajută să trăim asta la intensitate maximă. Întoarcerea pe scenă e, pentru mine, “punct și de la capăt”. E o nouă etapă, un nou capitol, Gașca Zurli 2.0. Tiribam, Tiribum, o nouă etapă să înceapă acum!
Mirela Retegan a reinventat spectacolele pentru copii în România. Personajele din show-urile sale au devenit emblematice pentru cei mici, iar cărțile sale sunt o sursă de inspirație pentru cei mari.