În următoarele 5 minute vei afla:

– Care este legătura între indigestia unui câine și șansa la viață a stăpânei sale.
– De ce Paulo Coelho a cam exagerat și de ce avem nevoie, totuși, să-l credem.


De Halloween, eram invitați la o petrecere cu dovleci, în casa unor prieteni, lângă București. Am decis să mergem: nu mai ieșisem din casă de ceva timp, însă aveam un sentiment neplăcut. Dacă luăm COVID, dacă nu e suficient să purtăm mască? Cu câteva ore înainte de petrecere, soțul meu a ieșit să cumpere câte ceva și a constatat că se scurgea ulei din mașină. Am rămas acasă. Două săptămâni mai târziu, aflam că toți cei șapte membri ai celor două familii care au petrecut Halloween-ul împreună sunt diagnosticați cu COVID.

Acum cinci ani, pe 30 octombrie, o prietenă bună urma să-și petreacă seara la Colectiv. M-a sunat să-mi ceară numărul unui veterinar pentru câinele ei, care nu se simțea bine, și acesta a fost de acord să vină să vadă patrupedul la domiciliu, virând radical destinul prietenei mele.

Putem, oare, spune că pe noi ne-a salvat baia de ulei a mașinii, iar pe ea indigestia câinelui sau veterinarul care a considerat că reprezintă o urgență? 

De ce simțim nevoia unui plan superior

Creierul uman e calibrat să funcționeze pe tipare. Ele asigură previzibilitatea consecințelor unei acțiuni și ne ajută să ne simțim că deținem controlul. Zilnic, luăm sute de decizii minore care leagă evenimentele într-un mod sau altul. Le privim retrospectiv doar atunci când se întâmplă ceva ieșit din comun: dacă nu mă angajam la revista X, nu mi-aș fi întâlnit niciodată soțul. Dacă nu s-ar fi rupt, într-o zi, în spatele blocului, punga plină cu mere, vecina care m-a ajutat să le strâng ar fi rămas o simplă vecină și n-ar fi devenit prietena mea cea mai bună.

După evenimentele tragice din 11 septembrie 2001, CNN a publicat o serie de povești ale oamenilor care au rămas în viață datorită unor decizii de moment: Greer Epstein, directorul executiv al companiei Morgan Stanley, a ieșit la țigara care i-a salvat viața, deși nu-și lua, de regulă, pauze înainte de masa de prânz. Elise O’Kane, stewardesă, se pregătea pentru zborul de la Boston spre Los Angeles, însă a întârziat un minut peste limita permisă de sistemul computerizat pentru o solicitare de zbor. A urcat la bordul navei, în locul ei, Robert Fangman, încântat că va bea un cocteil pe plaja din LA. Nu a mai apucat. După atacuri, Elise a simțit un amestec de recunoștință și vină, care a determinat-o să urmeze o școală de asistente. Seth MacFarlane urma să se îmbarce în unul dintre avioanele care au lovit Turnurile Gemene, însă o mahmureală cumplită l-a ținut la sol.  

Sunt momentele care ne pun față în față cu propria condiție de muritori și ne arată cât de vulnerabili suntem, de fapt, în fața realității. Ideea unui plan superior, a unei protecții supranaturale sau divine ne conferă sentimentul de protecție: cineva are grijă de mine. 

Coelho a apăsat pedala: ”Când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău“. Dar, oare, chiar așa să fie sau este o frază care mizează pe nevoia noastră de protecție și control? Suntem capabili să aliniem planetele când ne dorim ceva intens sau acțiunile noastre ne duc, de fapt, spre succes ori eșec? 

Pattern-urile sunt confortabile

Dacă totul se întâmplă cu un motiv și lucrurile sunt predestinate să se întâmple într-un fel sau altul, înseamnă că viețile noastre sunt ghidate de o forță superioară care ne ajută mai mult sau mai puțin subtil. Odată setată opțiunea, creăm conexiuni între întâmplări care vin în sprijinul teoriei. Pentru că este, pur și simplu, plăcut să ne imaginăm că există un plan, că suntem suficient de importanți, noi și visurile noastre, în dinamica universului. Poate e vorba despre intuiție: ea chiar ne poate ghida, ne poate transmite mesaje imperceptibile rațional. Dacă suntem convinși că mergem braț la braț cu universul, ne setăm pe succes. Însă, în egală măsură, apare și versiunea subversivă, care ne poate seta mental că suntem niște ghinioniști notorii și că, în consecință, nouă ne va ieși nimic. 

Nu cred în norocul meu. Deci nu joc la Loterie. Deci nu câștig. Deci sunt ghinionist.

Dana Olariu este psihoterapeut și explică: ”Ne e greu să acceptăm hazardul, haosul, să trăim într-o lume în care, de fapt, lucrurile doar se întâmplă, fără a exista un motiv pentru asta, fără a exista un sens mai mare în spatele lor. Avem nevoie de sens, de direcție, de ordine și structură, avem nevoie să credem că noi contăm în marea schemă a lucrurilor, că nu suntem aruncați de izbeliște în viața asta, dintr-o pură întâmplare. Ce preferăm? Să credem că trăim într-un univers nepăsător, care nici nu știe de existența noastră? Sau să căutăm semnele pe care considerăm că ni le trimite pentru a ne arăta că-i pasă? Sunt, oare, semnele prin care ne confirmăm că el comunică cu noi, că suntem, într-un fel, complici? 

De multe ori, alegem, mai mult sau mai puțin conștient, împinși de la spate de mesajele și convingerile cu care am crescut, de educația pe care am primit-o, de caracteristici ale personalității noastre, a doua variantă. Și atunci, căutăm acest sens în orice loc în care-l putem găsi. Acel ceva supranatural care să explice și să dea sens existenței noastre. Chiar dacă, de fapt, nu avem dovezi care să se susțină și chiar dacă, de multe ori, acest mod de a înțelege viața ne face mai mult rău decât bine.

A urmări coincidențele ca reguli, ca proprii teorii confirmate este o lamă cu două tăișuri. Pe de-o parte, atunci când coincidențele par să ne transmită că suntem pe drumul cel bun, acest lucru ne dă siguranță, motivație, curaj, poate chiar o doză de certitudine, într-o viața în care practic putem controla atât de puține lucruri. Când, însă, coincidențele nu ne arată ceva bun pentru noi, ajungem să ne simțim deziluzionați, neputincioși, nedreptățiți, respinși, abandonați și să credem că este ceva în neregulă cu noi, că suntem defecți sau indezirabili, că nu merităm.

Paradoxal, un sentiment de siguranță poate apărea și atunci când coincidențele nu sunt benefice pentru noi, când ne atrag atenția asupra unui lucru negativ. Da, chiar și atunci, ele ne pot da un sentiment de confort, prin predictibilitatea cu care le investim. „Așa a fost să fie”, ne spunem, „nu am ce să fac”. Să nu uităm, însă, că nu suntem obiectivi atunci când facem conexiunile. Că atribuim semnificație pattern-urilor pe care le observăm fără a cunoaște toate informațiile. Că suntem predispuși în a face erori de logică și punem lupa doar pe unele evenimente sau detalii, ignorându-le pe altele, care nu ne susțin teoria. Un rezultat negativ al acestui mod de gândire este acela că ne limităm propria responsabilitate față de ce ține de noi în viața asta, propria voce și libertatea de acțiune. Astfel, ne putem priva de anumite șanse sau experiențe.

Sensul este foarte important pentru ființa umană. Nu putem trăi o viață bună fără sens. Din relația mea personală cu această temă, dar și din lucrul meu cu oamenii, cred că cel mai bun drum pe care îl putem alege este acela de a ne găsi propriul sens. Poate nu atât un sens unic și măreț, greu de identificat și apoi de dus la capăt, efort ce poate deveni copleșitor, ci o multitudine de lucruri, de proiecte, de acțiuni care dau sens vieții noastre. Să căutăm sensul mai degrabă în interior, decât în exterior”.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


3 micropași care ne conferă mai multă claritate

1. Fii regizorul propriului film!

Analizează, retrospectiv, o decizie care a schimbat ceva radical în viața ta. Analizează-ți comportamentul, gândurile: descoperă cât a cântărit rațiunea și cât a contat intuiția în luarea deciziei.

2. Acceptă un gram de hazard!

Imprevizibilul vieții are și părți frumoase: aduce factorul de surpriză. Azi, mergi spre casă pe alt drum și descoperă conștient ce beneficii ți-a adus decizia (vezi o casă frumoasă, poate te întâlnești pe stradă cu cineva drag, faci mișcare pentru că mergi mai mult). Iată cum se împletesc deciziile asumate și hazardul!

3.  Fii flexibil!

Observă dacă teoria unui scenariu superior te ajută sau te trage-n jos. Dacă îți dă curaj sau dacă te sperie. Pentru mai multă obiectivitate, caută atât dovezi care confirmă scenariul, cât și dovezi care îl infirmă.  

Citește și:

Oamenii care vor să fie iubiți de toată lumea

2 cuvinte simple care te pot ajuta să scapi de obiceiurile negative

Author(s)

  • Ruxandra Rusan

    Jurnalist, editorialist Thrive Global România

    Ruxandra Rusan a lucrat în presa scrisă, radio, televiziune și, mai nou, în online. Este practician NLP și pasionată de psihologie. A avut ocazia să intervieveze personalități din diferite domenii și să învețe de la fiecare câte ceva. Crede că fiecare încercare prin care trecem ne ajută să ne vindecăm de ceva care ne apasă sufletul. Este și mama unui adolescent, iar asta vine cu un proces interesant de redefinire.