În următoarele 6 minute vei afla:
– Ce lecție uimitoare poți învăța de la o plantă.
– Cum te sabotează unele zicale.
Dacă luăm în considerare unele dintre cele mai puternice arhetipuri, aș spune că zicalele noastre favorite ne pun în poziția de victimă sau de stăpân. Și vorbesc aici de propriile noastre vieți. Victimă în viața mea sau Stăpân pe viața mea.
Pentru mine, zicala favorită a fost, mulți ani, ”Nu există nu se poate”. Mi-a spus un prieten asta și a rezonat atât de puternic cu mine, încât am preluat-o. Mi-a luat multă vreme să-mi dau seama că mă punea într-o stare de luptă permanentă. De fapt, nimic nu mi se cuvenea, totul trebuia câștigat. Probabil de aia și eram un avocat al naibii de bun, că nu mă lăsam până nu găseam soluția. Și, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, câștigam.
Totuși, cele două ”nu”-uri din mantra mea, nu făceau din ea una cu adevărat plină de putere. Mai degrabă eram în poziția de victimă Încă nu aflasem că lumea exterioară e o oglindă a celei interioare. Adică, daca mi se spunea ”nu se poate”, era pentru că eu credeam că nu pot ceva, poate fără legătură directă cu tema. Dar, dacă știu că totul e posibil, atunci exteriorul va reflecta exact asta.
Așa că, ai ghicit, actuala mea zicală este ”totul e posibil”. Totul e posibil pentru că sunt un infinit de variante ale universului meu interior. E suficient să aleg una, cea care mă inspiră cu adevărat și să o hrănesc cu gânduri, emoții și acțiuni. Și, de undeva, nu mereu de unde mintea condiționată îmi spune că e probabil, apare rezultatul. Poate în moduri neașteptate. Poate în condiții neașteptate, dacă nu sunt suficient de clară în alegerea mea.
Iar uneori nu apare niciun rezultat. Pentru că nu era dorința mea, o importasem din altă parte. Sau nu am crezut, cu tot spiritul meu, că totul e posibil. Au funcționat alte credințe limitative subconștiente. Atunci e momentul în care iau jurnalul și eliberez frici, credințe limitative, ”nu pot”-uri.
Am ajuns la aceste profunzimi în ani de muncă cu mine. Am testat câțiva psihologi, m-au ajutat cu câte ceva, dar relațiile erau de scurtă durată. N-am găsit persoana aia (nu spun că nu există, ci că nu am găsit-o eu, probabil pentru că trebuia să ajung undeva anume), care să mă provoace să fiu cine sunt fără să încerce să-mi vândă rețete universale. Eu nu sunt X, nici Y, nici Z. Accept că unele lucruri ni se aplică tuturor, dar nu mi le băga pe gât, chiar într-un mod diplomat și aparent neintruziv. Fă-mă să cred că rețeta asta e pentru mine și doar pentru mine. Și să fie adevărat.
Așa am ajuns la coaching. La început, nu-mi venea să cred că e posibil (ha,ha,ha! vezi legătura cu mantra mea?). Cum, fără să-i dai cuiva un sfat (eu, avocatul!), poți ajuta omul ăla să-și elibereze toate puterile? Să știe ce și cum să facă? Și să fie și simplu? No way! Am început să studiez și să aplic. Temeinic. Două formări de coaching, școală de top din România. Obțin certificare. Alte programe, unele plătite, altele gratuite, cu coach-i străini. Investiție mare: de timp, energie, bani (niște ani și cam 20 de mii de euro). Încep să am propriii clienți. Mai întâi din pură curiozitate, testare. Știam că pe mine funcționează perfect. Dar pe alții?
Și încep să apară rezultatele. Oamenii își schimbă viețile. Efectiv. Curg mesajele de mulțumire. Încă primesc recunoștință de la oameni cu care am lucrat acum un an de zile. Și-au făcut evaluarea proprie și au ajuns la concluzia că tot ce și-au dorit cu adevărat și au lucrat cu mine s-a împlinit.
Acum te invit să te întrebi care e zicala ta favorită?
Prima care-ți vine în minte e cea adevărată pentru tine, Una dintre, desigur. Probabil cea mai puternică. Este ceea ce se numește o credință (nu în sens religios, desigur). Notează această credință.
Ne formăm un set de credințe începând din copilărie. Nu știu dacă din stadiul fetal, posibil da, posibil nu. Sunt menite să ne ajute să depășim momente dificile, să gestionam situații etichetate atât ca bune, cât și ca rele (deși această dihotomie poate să nu fie reală, la vârste fragede acționăm majoritar după sistemul de valori al mediului în care trăim).
Cu aceste credințe defilăm toată viața, dacă nu ne luăm răgazul de a le analiza, din când în când. Asta îmi folosește? Cum? Dacă nu-mi mai folosește, cu ce o înlocuiesc acum, ca să fie utilă evoluției mele?
Așadar, care e zicala ta favorită?
Uite aici câteva exemple din experiența mea de viață și de coach. Odată ce începi să te uiți la credințele tale în mod curios, interogativ, perspective noi se deschid în fața ta.
Meseria e brățară de aur: Ce te faci dacă ai una sau mai multe pasiuni, chemarea către ceva, nu neapărat meserii, care-ți pot aduce și împlinire, și prosperitate? Cum se face că cei mai prosperi oameni din lumea asta n-au o meserie, în sensul clasic al cuvântului? Ce înseamnă meserie? Diplome, studii aprofundate sau altceva? Ce altceva? Cum poți să ajuți tu cu darurile, experiența, chemarea și pasiunile tale, la evoluția comunității/societății/lumii?
Trebuie să muncești din greu să ai rezultate: Cum muncește o plantă pentru a prospera? Cât de greu e pentru ea? De ce e ușor, de fapt?
Viața e grea: Cu asta m-am întâlnit toată viața mea, începând cu bunică-mea – modelul meu feminin – până la clientele cele mai conștiente. Dacă viața mea ar fi ușoară, ce ar spune ceilalți despre mine? De ce e adevărat? De ce nu e? Cum arată viața mea ușoară?
Oamenii bogați sunt hoți și răi: Ok, poate că media din România (și nu numai) scoate în față faptele și oamenii corupți. Dar, în realitate, câți alti oameni bogați și buni cunoști – nu neapărat în mod direct, poate din media internațională? Ce oameni bogați știi, care fac fapte caritabile? Dacă tu ai fi un om bogat, prosper, ce ai face pentru alții?
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Orice credință ai avea, uită-te la ea din cât mai multe unghiuri.
Mai ascuțite, mai obtuze, nu contează. Important e ce simți tu, cu conștiința activată, că e adevărat. Fii în deplină sinceritate cu tine. Așa apar momentele de ”aha” și schimbările instantanee.
Iată câteva exemple concrete:
O clientă care lucra zi-lumină avea credința că, dacă-și acordă timp, ceilalți vor crede că e egoistă și nepăsătoare (muncă grea). După ce am început să lucrăm împreună, nu numai că și-a eliberat timpul ca prin magie (zice ea, de fapt e schimbarea de credință, care e meritul ei), ci a și atras lângă ea oameni care acceptă și apreciază acest mod sănătos de viață. Inclusiv vechi colegi. N-are nicio problemă la job (erau doar proiecțiile ei), dimpotrivă, se gândește la evoluție profesională (poate chiar o afacere proprie).
O altă clientă credea că are nevoie de un mediu de lucru tânăr și entuziast pentru a se simți împlinită (nu sunt suficient de…) . În realitate, a concluzionat că acest soi de entuziasm lipsea din viața personală. Acolo are de schimbat ceva. Jobul e doar unul dintre rolurile noastre, fie că suntem angajați sau antreprenori. De fapt, totul se petrece în interior.
O clientă care mi-a devenit prietenă credea că relația de cuplu o va salva. Că e singura soluție pentru o viață împlinită. Și eu am crezut asta o vreme. A ajuns la a se iubi, accepta și respecta pe sine atât de puternic încât parteneriatul de cuplu a devenit un rol firesc, o prelungire a propriei vieți interioare, nu un înlocuitor.
Revenind, ce spune despre tine zicala ta favorită? Câtă putere îți dă? Cât de mult te pune în poziția de victimă? Cum o poți schimba pentru a sprijini evoluția ta?
Trecerea de la victimă la stăpân se face instantaneu. Poate dura ceva vreme să ajungi acolo, dar transformarea e imediată. Te mai poți întoarce acolo din când în când, dar vei ști ce să faci ca să depășești momentul.
Cere ajutorul unui coach ori de câte ori simți că există o frână în evoluția ta. O singură întâlnire îți poate schimba viața. Un an de lucru cu un coach îți va transforma viața.
Spor la credințe noi!
Citește și:
De ce credințele limitative ne țin pe loc și cum să lucrezi cu ele
Ai răspuns cu „da” acestor 7 întrebări? Știința spune că ești mai fericit decât crezi