În următoarele 5 minute vei afla:
– Cum este afectată stima de sine a cuiva atunci când este ignorat sau remarcat.
– De ce oamenii nu mai sunt interesați unul de celălalt.
Observă-i pe cei care fac parte din rutina ta zilnică. Cui ar trebui să-i acorzi mai multă atenție?
A observa pe cineva reprezintă acțiunea de a vedea unicitatea cuiva și de a te arăta interesat de întreaga sa viață.
A te simți observat este opusul sentimentului de a te simți invizibil, de a fi uitat. Atunci când alții ne acordă atenție și își aduc aminte de noi, vitalitatea ascunsă și nuanțele esențiale ale vieții noastre ies la lumină.
Studiile demonstrează că, pentru a simți că existența ta contează, este necesar să fii văzut, ceea ce duce la bunăstarea mentală și emoțională și reduce astfel riscul apariției anxietății și depresiei. Psihologii sociali Morris Rosenburg și Claire McCullogh au scris că a te simți observat reprezintă ”cea mai elementară formă de a simți că existența ta contează”.
Da, este cea mai importantă nevoie umană pe care, de cele mai multe ori, o neglijăm. Or, așa cum specialistul în leadership Stephen Covey a scris, ”simțul realității nu înseamnă întotdeauna și practica comună”. Iar a-i observa pe ceilalți nu este o practică comună.
În 2018, societatea de asigurări de sănătate Cigna a realizat un studiu asupra a 20.000 de americani și a descoperit că 47% dintre respondenți au declarat că se simt ”uitați”.
Cercetări internaționale efectuate asupra unor muncitori au scos la iveală faptul că 43% dintre angajați se simt ”invizibili”. Un studiu asupra a mai mult de 66.000 de elevi din clasa a VI-a până în clasa a XII-a a arătat că doar jumătate dintre respondenți fuseseră de părere că profesorului lor le-ar păsa dacă aceștia au absenta. Doar 46% dintre elevi au spus că se simt valorizați la școală.
Întrebarea poetei Elizabeth Alexander ar trebui să ne ridice mingea la fileu: ”Oare nu mai suntem interesați unul de celălalt?”.
Durerea și disperarea cauzate de sentimentul de a te simți neobservat sunt bine documentate. Psihologii au descoperit faptul că ideea de a te simți neobservat și necunoscut de ceilalți subminează respectul de sine, motivația și poate chiar să ducă la depresie.
În romanul clasic Omul invizibil, Ralph Ellison compara senzația de a te simți neobservat cu traiul într-o gaură: ”Sunt invizibil, înțelege, pur și simplu pentru că oamenii refuză să mă vadă”.
Acum, gândește-te din nou la oamenii pe care îi vezi în fiecare zi sau în fiecare săptămână.
Le cunoști țelurile, viziunea și visurile? Le cunoști luptele? Dacă răspunsul este afirmativ, ai luat legătura cu ei ca să-i întrebi ce mai fac? Îți mai amintești numele lor întreg?
Știi pe cine se bazează și cine depinde de ei? Ai verificat ce fac cei de lângă ei? Știi cum se numesc copiii lor sau soții sau partenerii lor? Știi cu ce se ocupă atunci când nu sunt la serviciu? Le cunoști hobby-urile? Cu cine refuzi să te întâlnești în mod neintenționat sau intenționat?
Observarea celorlalți reprezintă o abilitate, un exercițiu și ar trebui să reprezinte o prioritate publică și ocupațională de sănătate.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Cere detalii personale și ține-le minte
Ceea ce ne face să-i neglijăm pe ceilalți atât de insidios este ușurința acestui lucru, un obicei născut din individualismul nostru crescut și dintr-o conexiune socială scăzută.
Cunoști numele poștașului tău? Știi care este numele copilului colegului tău de serviciu, pe care-l vezi câteodată în fundalul acelui call pe Zoom?
Pentru mulți dintre noi, chiar această simplă lipsă de curiozitate se adaugă permanentului sentiment de invizibilitate.
Eu, cu siguranță, nu sunt imun la asta.
Într-o după-amiază, nu demult, pe când conduceam un workshop online referitor la ideea de a conta, m-am uitat pe fereastră și mi-am văzut vecinul cu care interacționasem de sute de ori, ieșind din casă pentru a-și ridica corespondența. Este pensionar. Dar în acel moment, m-a lovit ideea stânjenitoare: nu l-am întrebat niciodată cu se ocupase înainte de a ieși la pensie; cum își petrecuse cei 45 de ani înainte ca eu să fi început să locuiesc la câteva sute de metri de el.
După ce mi-am dat seama de acest lucru, m-am întrebat: ”Ce altceva nu știu despre viețile celorlalți?”. În ceea ce mă privește, răspunsul a fost că nu știu multe. Una dintre modalitățile cele mai simple de a-i ajuta pe ceilalți să se simtă văzuți este să-i întrebi, să-ți amintești și să verifici detaliile personale.
Să știi numele oamenilor. Dacă vezi un câine sărind în poala cuiva în timp ce aveți o întâlnire online, nu rămâne așezat pe scaun, holbându-te; întreabă care este numele câinelui. Află care este numele rudelor curierului tău sau ale prietenilor lui. Întreabă de ei când îți sosește următorul colet. Află cum se mai simte ruda colegului tău care se simțea rău cu câteva luni în urmă.
Observă, amintește-ți și verifică.
Arată că ești interesat de interesele celorlalți
David era un băiețel de 5 ani din Brooklyn, crescut de o mamă singură care avea mai multe joburi pentru a se putea descurca. Unul dintre lucrurile lui preferate era un pachet obișnuit de cărți pe care-l purta peste tot, inclusiv la biblioteca locală.
Într-o zi, un bibliotecar l-a observat jucând un joc de cărți și i-a spus: ”tocmai am primit o nouă carte care te învață trucuri cu cărți. Vrei să înveți ceva?”. Bibliotecarul i-a arătat un truc simplu cu cărți. În acea zi, mama lui David l-a luat acasă după serviciu, iar el i-a arătat trucul.
”Mamei i-a plăcut la nebunie!”, și-a amintit David atunci când a rememorat acel moment în cadrul podcastului lui Joe Rogan, 42 de ani mai târziu. ”Atunci a început iubirea mea pentru învățarea de trucuri”.
Acel băiețel de cinci ani era David Blaine, recunoscut acum drept unul dintre cei mai mari magicieni din toate timpurile.
Să-i observi pe ceilalți înseamnă și să te arăți interesat de ei și să le hrănești acel interes, fără a aștepta un ajutor din partea lor.
Acel bibliotecar l-a observat pe David Blaine jucându-se cu un joc de cărți și și-a amintit că și lui îi plăcea să joace cărți. Când a primit o carte despre care a crezut că va fi interesantă pentru el, și-a amintit de David. Apoi, a continuat și a acționat asupra propriului interes prin a-l învăța pe David acel truc de cărți care i-a schimbat viața. Există nenumărate povești despre vieți a căror traiectorie a fost schimbată doar pentru că cineva s-a arătat interesat.
Am lucrat odată cu o echipă care-și iubea șefa mai mult decât îmi fusese vreodată dat să văd. Echipa obișnuia să spună lucruri de genul ”șefa mă cunoaște mai bine decât oricine altcineva” sau ”șefa întotdeauna are grijă de mine”. E ușor să spui despre cineva că este ”un lider înnăscut” sau că are inteligență socială. Dar atunci când am întrebat-o cum își crea acel climat, a scos o vechitură de carnețel. Își nota în el lucrurile pe care membrii echipei sale le repetau în discuțiile lor. Își făcuse un obicei din a conduce discuția și a vorbi despre interesele oamenilor ei în mod regulat.
Observarea celorlalți este o practică prea importantă pentru a fi lăsată pradă intuiției.
Atunci când te gândești la oamenii din jurul tău, cum le poți arăta mai bine că-ți pasă? Cum îi poți arăta cuiva că-ți amintești ce este important pentru ei?
Amintește-ți și onorează prezența celorlalți
Opusul lui a te simți văzut este a fi uitat.
Psihologii Laura King și Aaron Geise au făcut două experimente cu două studente. În prima investigație, cercetătorii le-au cerut femeilor să ia parte la o activitate de grup într-un laborator și să revină în două zile.
Atunci când au revenit, cel care a făcut experimentul li s-a adresat anumitor femei spunându-le ”Nu-mi amintesc că ai fost aici” sau ”Ești sigură că ai fost aici acum două zile?”. Alte femei au fost menționate în mod deschis sau complimentate de către facilitator.
Verificate fiind conform mai multor indicatori, s-a descoperit că participantele ”uitate”, care experimentaseră acel moment de invizibilitate, avuseseră un sentiment de sens al propriilor vieți mult mai mic și o încredere în sine scăzută.
Cercetătorii au concluzionat că ”acțiunea inocentă de a uita cealaltă persoană poate avea un cost existențial”.
Amintește-ți de oameni. Dacă cineva lipsește de la o întâlnire, de la o oră, spune-le că ai observat că n-au fost acolo și că ți-ai fi dorit să fie. Onorează prezența celorlalți.
Cred că cel mai critic pas înainte ca societate – în comunități, organizații și școli – este să devii din nou interesat de celălalt.
Citește și:
Fă-te remarcat: scurt ghid pentru introvertiți
7 moduri prin care te poți transforma într-un ascultător mai bun