În următoarele 5 minute vei afla:
– Ce e ascultarea activă.
– De ce e important să-ți accepți emoțiile negative.
Ne dorim o atmosferă dinamică și pozitivă la birou, fară drame, cu colegi bine dispuși, proactivi, și orientați spre soluții. Dar uităm că suntem oameni și că avem o paletă variată de trăiri, experiențe, emoții și o groază de filtre personale. Neglijăm faptul că suntem diferiți cu toții și că, în realitate, nu trăim numai emoții pozitive și nici nu vedem tot timpul doar partea plină a paharului.
Iar în goana după obiective și deadline-uri, uităm să ascultăm cu empatie și curiozitate. Așa se face că ajungem să apelăm la pozitivismul toxic, adică la încurajări de genul:
Gândește pozitiv, nu mai fi așa de negativist…
Nu ai de ce să-ți faci griji!
Ar trebui să te bucuri că […].
Deși intențiile sunt bune, efectul este rareori cel dorit, pentru că nimeni nu-și dorește să audă platitudini când trece printr-o perioadă dificilă.
Frazele în sine nu sunt toxice, ceea ce este toxic este când ți se cere să renunți la autenticitate și când, de fapt, mesajul din spate este: “Nu ai voie să fii low vibe aici, să ai experiențe neplăcute și nici nu poți aduce în discuție ceea ce nu funcționează pentru tine. Suntem deschiși și vrem să știm ce faci… dar preferăm să auzim numai de bine”.
Rezultatul este că alienăm oamenii în loc să stabilim conexiuni bazate pe încredere și stabilim standarde imposibil de atins. Până la urmă, toți avem și zile proaste, nu-i așa?
Chiar și liderii le au, deși li se cere să fie puternici și optimiști (și, de preferat, să nu-și arate emoțiile). Tocmai aceste cerințe le blochează empatia și capacitatea de ascultare, iar acest lucru îi face să pară insensibili în fața echipei.
Pentru cei care își doresc onestitate în conversații, personal, mă ghidez după două reguli.
Prima este că nu ai de ce să-ți ceri scuze pentru ceea ce trăiești și nici pentru experiențele tale.
Iar a doua este că întotdeauna poți asculta cu (și) mai multă atenție, curiozitate și empatie.
În zgomotul infernal al zilelor noastre cotidiene, atât la birou, cât și în afara lui, ascultarea, un instrument de care deseori uităm, devine un as în mânecă. În jurul ascultării roiesc fel și fel de percepții greșite, dar și obiceiuri proaste. Așadar, despre ce este ascultarea?
1. Ascultarea presupune dezvățarea unor obiceiuri vechi
În primul rând, pentru a asculta, ai nevoie să te dezveți:
Să oferi soluții când nu ți se cer în mod explicit.
Să întorci conversația în direcția ta și să ajungi să vorbești despre experiențele tale.
Să fii inconfortabil cu tăcerea.
Să te blochezi în ideea că ar trebui să știi tot timpul ce să spui sau că e nevoie să spui ceva.
2. Ascultarea este despre atenție
În era vitezei, poate deveni o provocare să fim prezenți, să renunțăm la telefon pentru câteva minute, să ne oprim din alte activități și să ne asigurăm că toată atenția noastră este canalizată într-o singură direcție. Pentru că ascultarea nu face casă bună cu multitasking-ul, avem nevoie să învățăm să facem lucrurile pe rând. Și să acordăm atenție.
3. Empatie sau compasiune?
Compasiunea e atunci când stai în afară și te uiți înăuntru, adică recunoști suferința persoanei în cauză, dar există o oarecare distanță față de cealălalt, pe când empatia este atunci când “intri” în lumea celuilalt. De multe ori, când suntem la nivelul compasiunii, judecăm sau simțim chiar milă.
În schimb, când te pui în papucii celui din fața ta și simți, gândești și vezi lucrurile ca și când ai fi tu cel care trăiește acea experiență, judecata nu-și mai are locul.
4. Nu este totul despre tine
Da, unele conversatii nasc în noi emoții neplăcute și da, unele subiecte sunt incomode. Dar atunci când te pui pe scaunul celui care ascultă, situația nu este despre tine. Drept urmare, nu ar trebui să-ți lași Ego-ul să intervină și să întoarcă conversația în direcția ta, și nici n-ar trebui să ajungi să vorbești despre experiențe similare din trecutul tău. Nu, nu e cazul nici să compari situația redată cu lucrurile prin care ai trecut tu.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
5. Ascultarea nu este despre ”a repara” ceva și nici despre a-l determina pe celălalt să-ți adopte perspectiva
Din exces de zel, din dorința de a ajuta sau pur și simplu pentru că ne dorim să avem dreptate, vrem să-i dăm o mână de ajutor persoanei vulnerabile, sau încercăm să-l convingem de adevărul nostru. Deși pare utilă, de cele mai multe ori această atitudine nu este.
Credem că ar trebui să fim de acord cu celălalt pentru a-i valida experiența, însă nu e deloc așa. A asculta nu înseamnă a valida și nici a alege o poziție.
6. Ascultarea este despre curiozitate
Pe scurt, ascultarea înseamnă: ”Învață-mă despre tine, spune-mi ce trăiești, explică-mi cum gândești, descrie-mi cum te simți, spune-mi prin ce treci în acest moment, unde te blochezi și ce se întâmplă?”.
7. Nu minimiza ce simte celălalt
Este pur și simplu toxic să respingem și să minimizăm experiența prin care trece cel din fața noastră sau să-i transmitem mesajul că “nu ar trebui” să simtă ceea ce simte. Ori să spunem lucruri precum:
Măcar mai ai un job.
Ești prea sensibil/ă.
Hai să nu mai dramatizăm atât.
N-are de ce să-ți fie frică, rușine, etc.
8. Nu trebuie să dovedești nimic
Când asculți, nu trebuie să dovedești nimic. Nici ție, nici celuilalt. Nu trebuie să știi dinainte ce să răspunzi și nici ce întrebări să pui. Lasă lucrurile să decurgă natural. Singurul lucru care ți se cere este prezența ta.
Zilnic, avem zeci de oportunități de a asculta, de a intra în lumea celuilalt și de a învăța despre el. Asta dacă avem empatie și curaj, curiozitate și răbdare. De multe ori, credem că, pentru a ne arăta susținerea, ar trebui să spunem lucruri înțelepte. Dar, de cele mai multe ori, simpla prezență valorează mai mult decât o mie de cuvinte de încurajare.
Citește și:
7 moduri prin care te poți transforma într-un ascultător mai bun
Ce să-i spui cuiva aflat în suferință în loc de ”Știu cum te simți”