În următoarele 5 minute vei afla:

– De ce durerea la nivelul sânilor (sau lipsa ei) nu reprezintă o informație valoroasă.
– De ce vârsta nu este o garanție pentru sănătate.


Încep acest text cu o mărturisire: mi-e greu și acum să scriu despre boala prin care am trecut. Deși am vorbit mult, m-am expus, am făcut și un film (”Care dintre noi”), am scris și m-am tot auzit povestind despre cum a fost să primesc un diagnostic de cancer mamar fix în pandemie, deși credeam că m-am călit, iată că nu. 

Dovada este că am amânat în mod conștient să pun pe hârtie aceste rânduri, timp de mai multe săptămâni. Știam că am de scris acest text, l-am scris de o mie de ori în minte, dar ceva m-a reținut să-mi aștern gândurile pe o pagină de Word, pentru că eram conștientă că ar fi însemnat să-mi aduc IAR aminte despre episodul meu cu boala. 

Însă evitarea nu înseamnă vindecare. Niciodată. Am aflat-o pe propria piele.

Acum, la un an și șase luni de la primirea veștii că sufăr de un cancer mamar în formă incipientă, dar agresivă, după 14 luni de tratament intensiv, pe venă, cu substanțe chimice și grele, dupa zeci de investigații imagistice și un recent RMN la cap, încă doare. Doare corpul fizic și mai ales la gândul că EU am trecut prin asta. Că mi-am traumatizat copilul pe viață și că va rămâne cu o frică reală că-și poate pierde mama. Cu gândul că mi-am șocat soțul și că va trebui să trăiască și el cu frica de a nu rămâne părinte singur, că mai am 3 ani și șase luni până când voi fi trecut de cei cinci ani de grație care-mi pot confirma că am scăpat de tot. Abia aștept să fac cinci ani de la diagnostic!

Însă adevărul e că nu scapi niciodată de frică. Frica de moarte.

Îmi asum că scriu greoi, tăios și direct: da, este vorba de frică de moarte. Și prefer să o spun pe șleau celor cărora le e frică de moarte și aleg, atunci, să nu meargă la control din vreme. Așa că sper, prin aceste rânduri directe și dureros de citit (și mie mi-e greu să le scriu!), să încurajez și să îndemn măcar o femeie să-și înfrunte frica de moarte, să treacă peste concepțiile vechi, inoculate de societate, și să se programeze la ginecolog și la un specialist care face ecografii de sân.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Ce ne oprește pe noi, femeile din orice mediu social, să mergem la timp la medic? Ce ne spunem de e atât de convingător încât reușim să ne păcălim?

Vă spun, mai jos, câteva gânduri care mi-au trecut și mie prin cap și care au dus la o serie de decizii proaste, pe care le-am luat din frică.

Dacă te doare sânul, înseamnă că nu e nimic grav.

Am crescut cu această frază în minte și am luat-o de bună atunci când nodulul pe care-l simțeam mă durea. Îmi ziceam că na, o fi ceva hormonal, n-are cum să mă doară ceva malign. E un mit. Aveam să aflu că durerea sau lipsa durerii în dreptul sânilor nu are legătură cu un diagnostic malign și nu spune nimic medicilor. De fapt, informația asta nu-i ajută cu nimic. Ce-i ajută e să se uite ecografic în interiorul sânului și să vadă cum arată țesutul de care ne plângem. 

Dacă n-ai in familie istoric de femei cu cancer de sân, sigur n-ai cum să-l faci și tu.  

Asta e una dintre primele informații medicale pe care le vei declara atunci când vei face un control de rutină. În cazul femeilor cu istoric de cancer de sân, medicii se vor alerta și vor cere în mod urgent o testare genetică de tipul BRCA 1 și BRCA 2. Dar și în cazul celor ca mine, care n-au în familie rude cu cancer de sân (indiferent dacă sunt femei sau bărbați), testarea genetică e un tip de informație care ajută la modul în care va arăta tratamentul pe mai departe. Orice ar fi, e important să va testați și genetic.

Dacă ai alăptat cel puțin un an de zile, cel puțin un copil, sigur nu faci cancer de sân.

Asta e clar o vorbă din bătrâni. Alăptatul n-are, de fapt, nicio legătură cu celulele canceroase. Sunt multe cazuri de femei care n-au alăptat și au făcut diferite forme maligne, dar și femei care au alăptat chiar și trei copii și care au făcut o boală de tip oncologic. Mitul asta îl aud des chiar și printre medici care spun că, dacă alăptezi, stimulezi glanda mamară și o ții sănătoasă. Eu am alăptat 2 ani și 4 luni și, recunosc, m-am gândit că poate de la asta mi se trage. Pentru că nu există nici în 2021 o cauză clară și implicită legată de incidența de cancere de sân la femei, o să zic că asta a fost lozul pe care l-am tras eu. Ghinion.

Dacă ai sub 40 de ani, nu riști să faci cancer de sân.

Mi-ar fi plăcut să fie adevărat și să pot liniști acum toate femeile pe care le știu sau citesc acest text și care au sub 40 sau 35 de ani. Să le spun că ele nu se pot trezi cu tumori maligne. Dar nu, nu ține de vârstă. Ba chiar incidența de cancere de sân la femeile românce între 30 și 40 de ani e mai mare decât la cele de peste 40 ani. Or fi de vină stresul și stilul de viață? Poate!

Nu mă duc la mamografie pentru că doare. 

Și mie îmi e frică de durere. Și da, mamografia doare. Însă nu doare așa de tare pe cât știm din filme sau de la mamele noastre care au avut ghinionul să se investigheze pe niște aparate foarte vechi, de metal, tăioase și care presau foarte tare sânul. Din fericire, în România, mai ales la clinicile private, există aparate mamografe de ultimă generație și asistente drăguțe care te pot ghida ușor și cu grijă. Doare mult mai tare un tratament pe venă decât un examen mamografic. Pe cuvânt!

Suntem încă în luna ROZ, luna conștientizării cancerului de sân la nivel mondial și curg, peste tot, texte de conștientizarea analizelor de rutină ginecologice și mamare. Și e foarte bine, e important să se scrie des, apăsat, cu responsabilitate și mulți ani de acum încolo, nu doar în luna octombrie, pentru că stăm groaznic de prost la capitolul morți din cauza cancerului de sân. Suntem pe primul loc din Europa la incidența crescută și la moarte și e nevoie de educație și multă grijă pentru fetele și femeile din viață noastră. 

E greu să privesc aceste cifre pentru că, dincolo de ele, e vorba de vieți, familii și suflete pierdute. Dar poate deveni mai ușor, nu simplu, ci mai ușor, dacă învățăm să avem grijă de noi, să ne căutăm informațiile din mai multe surse și, mai ales, dacă ne ascultăm intuiția.

Să ne fim bine!

Author(s)

  • Delia Grigoroiu

    specialist în comunicare și psihoterapeut în formare

    Delia Grigoroiu este psihoterapeut psihodinamic în formare, a lucrat peste 10 ani în comunicare și a ajuns la meseria de psihoterapeut din propria sa analiză, care a ajutat-o să înțeleagă cât este de important să-ți cunoști interiorul ca să poți acționa spre exterior. Are 39 de ani, este mama lui Luca (10 ani) și își propune să-și dedice viața lucrului cu oamenii. Din 2020, este co-fondator și președinte al asocației R.O.Z., care oferă sprijin psiho-emoțional femeilor care au trecut sau trec printr-un diagnostic oncologic.