În următoarele 5 minute vei afla:

– Cum să-l transformi pe ”departe” în ”aproape”.
– De ce să nu cazi în capcana lui ”eu nu contez”.


Îmi doream să găsesc pe cineva care să mă ajute să evoluez spiritual, să mă provoace să deslușesc răspunsurile la întrebarea care mă traversează de ceva ani: Cine sunt eu? Răspunsuri mi-am tot dat, ajung uneori la câte un strat consistent, îmi ia o vreme să-l integrez în ființa mea, dar știu că urmează altul.

La acest fel de mentor visam, cu ochii deschiși și închiși. Au trecut niște luni și, într-o dimineață, pe când udam florile, timpul s-a oprit. E aici, lângă mine, vorbesc cu el destul de frecvent și cumva periodic, chiar dacă locuiește acum în America. L-am evitat o vreme, pentru că mă provoca prea tare și nu eram încă pregătită să ajung acolo în căutările mele. Dar da, el e mentorul meu, nu am niciun dubiu.

Cine este (sau poate fi) un mentor

Mentorul meu s-a dovedit a fi prietenul meu de-o viață. Mă rog, de-o viață de-a lui. Suntem născuți în aceeași zi, el un an mai târziu. Mamele noastre sunt prietene din liceu, așa că ne-am petrecut mare parte din vacanțe împreună. El locuia, pe atunci, într-un sătuc la deal, unde culegeam fragi și mure, cu frica să nu ne întâlnim cu concurentul urs, făceam diguri pe firicelul de apă din fața casei, unde m-au ciupit furnicile roșii pe care le-am deranjat. Cădeam în urzici și ne distram, ne feream de gușteri, culegeam merele toamna și ne plimbam pe coclauri.

Da, da, el e. Am trecut prin perioada Eliade și Cioran împreună. Am purtat discuții filozofice de când eram adolescenți. Părea să fie și ceva romantic între noi, la un moment dat. Deh, adolescenți. De fapt, ce ne aducea împreună era mult mai mult de atât și am descoperit asta pe drum. Apoi, el s-a mutat în America și, o vreme, nu am mai vorbit. Dar am rămas conectați. E ceva-ul ăla care ne leagă, ne aduce împreună, dintotdeauna. Știi când simți că altă ființă ești tot tu? Aia e. Uau! Când am simțit asta cu fiecare fibră a corpului, am știut că nu e nevoie să caut nicăieri. A fost mereu aici. E aici și acum, la doar un apel distanță. Ușurare, lacrimi de recunoștință. Mulțumesc, dragule! Mulțumesc, viață!

Mi-a venit instantaneu și ideea unui proiect împreună. O să vorbesc cu el să văd ce crede și ce simte despre asta și, cine știe, poate vom ajuta mulți oameni cu conversațiile noastre profunde. Așa s-a născut și ideea acestui articol. Uneori, avem exact ce ne trebuie aici, acum, aproape. Dar căutăm în soare și-n stele, doar, doar s-o arăta și pe strada noastră ideea după care tânjim. 


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Mentorul, uneori, nu pare a fi aproape. Ne simțim înconjurați de oameni care, pur și simplu, nu pricep cine suntem cu adevărat. Nu ne văd, nu ne aud, nu ne înțeleg. E în regulă. Mulți dintre noi trecem prin asta, în diferite etape ale vieții. 

Până ajungem să ne fie clar cu cine vrem să interacționăm la nivel profund, ce fel de sprijin avem nevoie, ce alegem să experimentăm, trecem prin perioade de confuzie. Dar, atât timp cât ne setăm o intenție puternică, până și confuzia se transformă în claritate. Așa că, pentru a-ți fi de un real folos, provocarea pentru tine, azi, e să te întrebi:

Ce înseamnă, pentru tine, un mentor? 

Ia-ți câteva minute și scrie răspunsul tău la această întrebare.

Loading, loading, loading …

Ok. Acum, că ai reprezentarea personală a noțiunii de mentor, te invit să te întrebi:

Cine este mentorul meu? Sau mentorii mei.

De la cine îmi iau doza de … (înțelepciune, motivare, provocare, orice reprezintă mentorul pentru tine)?

Dacă nu e nimeni în apropiere, unde și cum pot găsi mentorul potrivit mie, în această etapă a vieții mele?

De ce am nevoie de un mentor?

Pentru cine sunt eu mentor?

În ce fel?

Viața e rotundă

Vezi, viața e rotundă. Până să-ți pui aceste întrebări, poate nici nu știai lucrurile astea despre tine. Acum, că le-ai aflat, cum îți folosesc? Care e primul lucru pe care-ți vine să-l faci acum? Fă-l, nu mai sta pe gânduri.

Când știm ce avem nevoie pentru evoluția personală și ne punem intenția specifică de a găsi acel ceva, răspunsurile pot fi foooooarte bizare. Dar, când ne permitem să primim orice astfel de mesaj de la sinele nostru superior, sau oricum îl numești tu, apare claritatea. Știm exact de ce, ce și cum. Apoi, acțiunea vine firesc, complet aliniată cu cine suntem.

Vezi de unde am plecat și unde am ajuns? 

Am pornit de la întrebarea ”cine sunt eu”. Care are multe fațete, răspunsuri și perspective. Noi suntem totul, de fapt. Sau o bucățică din acel tot. Tot aia e. Cineva mi-a spus, odată, că nu suntem nimic, că nu contăm, că și cu noi și fără noi, e tot aia. L-am crezut fără să-mi pun întrebări. Și ghici ce? Am intrat în depresie. Normal, nu?

După niște ani, am o cu totul altă perspectivă, aceea că SUNTEM TOȚI UNUL. Fără tine, fără mine, nu suntem la fel. Lipsește ceva. Sigur că legea echilibrului face ca totul să pară la fel. Dar, pentru noi și pentru cei din tribul intim, e diferit când suntem și nu suntem acolo. Tu contezi, eu contez, fiecare dintre noi contează.

Și, pentru a conta cât mai profund, uneori avem nevoie de mentori. Oameni care să ne ajute, să ne sprijine să ne atingem adevăratul potențial. Oameni care pot fi mai aproape sau aparent mai departe. Dar departe devine mereu aproape când ne mișcăm, ne urmăm calea, avem intenția de a evolua.

În final, ca să nu fie doar vorbe, ci și fapte, te invit:

  1. Să treci prin toate întrebările și să-ți notezi răspunsurile
  2. Să suni mentorul din apropiere, dacă l-ai identificat
  3. Să cauți mentorul potrivit, odată ce știi ce cauți și nu l-ai găsit printre cei din jur
  4. Să-l contactezi, după ce l-ai găsit
  5. Să evoluezi către cine vrei să fii.

Conștientizarea este primul pas către creștere și dezvoltare personală. Acțiunea venită din conștientizare este cea care ne dă încredere, ne dă aripi să zburăm din nou, să ne atingem limitele pozitive, să ne simțim împliniți că trăim o viață plină de sens și scop. Mentorii noștri ne ajută să ajungem la asta, poate mai rapid sau mai frumos, mai ușor, mai aliniați cu noi înșine.

Spor la mentorat!

Citește și:

Ce ne împiedică să ne exprimăm compasiunea

Cum să-ți încarci bateriile în familie