În următoarele 3 minute vei afla:
– Cum alimentăm sindromul impostorului cu fricile noastre.
– De ce puterea este strâns conectată cu vulnerabilitatea.
Cu toții am trecut prin asta. Cu toții am auzit acea voce insidioasă, iritantă, care ne suna în cap și ne convingea că o să dăm greș chiar înainte de a încerca. Ca un soi de auto-sabotaj, pe care tot am încercat să-l depășim. Sentimentul acesta are un nume: se cheamă sindromul impostorului.
Și, bineînțeles, cu toții știm ce-l provoacă. Cum ar fi… tranzițiile majore din viață, încercarea de a avea succes în situații în care ți se pare că ești neîndreptățit, presiunea de a adera la anumite norme culturale și modul în care am fost educați să ne valorizăm pe noi înșine. Și nimeni nu este imun la acest sindrom. 75% dintre femeile în funcții de conducere l-au experimentat, iar 85% dintre ele cred că și celelalte femei au avut parte de acest sentiment, măcar la un moment dat în viață.
Michelle Obama, Penélope Cruz, Tina Fey, femei puternice, cunoscute prin realizările lor, descriu acest sentiment ca pe o continuă ezitare între încrederea în sine și frica de a nu fi puse la zid ca niște impostoare.
Puterea magică a comunității
Am găzduit, la un moment dat, o conferință virtuală a asociației Women Who Lead, care și-a propus să facă cunoscut acest sindrom al impostorului și să demonstreze participantelor că nu sunt singurele care se confruntă cu problema. Ceea ce s-a întâmplat la acel panel a fost chiar și mai bine decât ne-am fi imaginat. În primul rând, interesul pentru eveniment a fost imens, și am înregistrat un număr record de 488 de invitați înregistrați. Când patru dintre invitate și-au expus acolo experiențele personale legate de sindromul impostorului, s-a produs un declic. Brené Brown a avut dreptate: putere fără vulnerabilitate nu se poate.
În 90 de minute am construit o comunitate, o cultură în care sindromul impostorului n-a avut cum să prospere. Cum? Prin autenticitate și transparență în comunicarea dintre noi. Și acesta este amănuntul care a făcut ca discuția să aibă un asemenea impact asupra audienței noastre. Fereastra de chat s-a umplut rapid cu mesaje de la oameni care s-au simțit auziți. Barajele emoționale s-au rupt și atunci ne-am dat seama de ceva foarte important. Sindromul impostorului, în sensul lui cel mai profund, n-are nimic de-a face cu noi. Iar revelațiile care au urmat au fost de-a dreptul extraordinare!
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Nu este despre tine!
În primul rând, sindromul impostorului și strategiile de adaptare la „atacul” lui sunt de multe ori discutate la nivel individual (cum ar fi – „cum pot eu să depășesc acest sentiment?”). În fapt, există forțe sociale și structurale externe care joacă un rol important în acest proces și care ne afectează pe toți. Acel sentiment de îndoială de forțele proprii, care ne face, în cele din urmă, să ne dăm singuri afară din joc chiar înainte să-l începem, își are originea în felul în care ne gândim că ne percep alții.
Izolarea și absența unui feedback dau naștere nesiguranței și îndoielii în forțele proprii. Femeile sunt „obligate” cumva să comunice fără a fi „agresive”, ceea ce le subminează abilitatea de a-și exersa puterea la locul de muncă. Ceea ce gândim nu ne definește ca ceea ce suntem. Sindromul impostorului este, de fapt, un sindrom al unei boli endemice de tip sistemic, existentă în societatea noastră.
Când dai dovadă de putere și transparență îți atingi potențialul
Pandemia de COVID-19 a afectat, într-un mod disproporționat, femeile. În timp ce lumea făcea față unor provocări încă nemaivăzute, munca plătită făcută de femei și afacerile conduse de către acestea au preluat șocul major. Dar, odată cu aceste încercări, au apărut și situații în care femeile s-au sprijinit reciproc și și-au luat apărarea, denunțând parti-pris-urile sociale. Un articol recent, care punea la îndoială calificările doamnei dr. Jill Biden, a fost condamnat virulent în social media. Michelle Obama spune că, atunci când ești femeie, „realizările tale sunt văzute cu scepticism”.
Așadar, este timpul să nu mai ținem ascuns în noi acest sindrom al impostorului și să ne folosim de puterea dată de comunitate pentru a promova interesele individuale și colective. Avem această putere să ne ajutăm una pe cealaltă, să ne oferim feedback pozitiv, să ne încurajăm și să ne apărăm reciproc, să construim acea comunitate de care avem nevoie.
Totul începe cu o conexiune
Sindromul impostorului desparte individul de restul lumii. În timpul sesiunii noastre online, am arătat că putem depăși această diviziune construind conexiuni în jurul unei experiențe pe care o împărtășeam. Când suntem împreună, chiar și în fața unui ecran, putem să facem față încercărilor care apar: atât celor ce provin din interiorul nostru, cât și provocărilor exterioare.
Dacă vom izola acest sindrom și nu-i vom mai permite să se hrănească din fricile noastre, acesta n-o să mai aibă nici o șansă.