În următoarele 6 minute vei afla:
– Cum se manifestă sindromul impostorului.
– De ce dragostea părinților nu ar trebui condiționată de rezultatele la învățătură.
Un studiu, realizat în anul 1978 de către Dr. Pauline Clance și Dr. Suzanne Imes și apoi publicat sub forma unui articol, a introdus termenul de fenomenul impostorului, mai cunoscut acum sub forma de sindromul impostorului.
Studiul a fost făcut asupra unui eșantion de 150 femei de succes. Succesul acestora era probat prin rezultatele notabile și prin recunoașterea rezultatelor lor de către colegi și apropiați.
Chiar dacă aveau dovezi de necontestat referitoare la realizările lor excepționale, aceste femei simțeau în interior că totul este fals. Puneau succesul în seama unor factori cum ar fi norocul sau altor conjuncturi care le-au favorizat și nicidecum asupra calităților lor profesionale, personale, intelectuale, abilităților și efortului personal.
Femeile care experimentează în viață sindromul impostorului pot ajunge la depresie, anxietate, stimă de sine scăzută, lipsa încrederii în propriile forțe.
Articolul menționează că acest fenomen este mai puțin prezent la bărbați și nu s-au făcut studii suplimentare pentru a determina consecințele acestui sindrom la bărbați. Studiul a fost reluat în 2006 și a confirmat faptul că femeile se confruntă cu sindromul impostorului mai des decât bărbații.
În 1985 Clance a venit și cu o scală pentru a măsura caracteristicile acestui fenomen, care include printre altele: frica de evaluare, frica de efemeritatea succesului, frica de a nu fi la nivelul așteptărilor, frica de a fi demascat și acuzat de fraudă.
În continuarea acestui studiu, Valerie Young a studiat oamenii de succes și a identificat cinci grupe de tipuri de persoane care pot cădea mai ușor în sindromul impostorului.
Verifică dacă și tu te încadrezi în una dintre categoriile de mai jos:
1. Perfecționista
De mici am fost învățate să fim de nota 10. Cine nu era de 10 nu conta.
Dragostea era condiționată; la fel și atenția părinților, laudele lor, chiar și lucrurile pe care le primeam de la ei. Nu eram iubite doar pentru că existam, eram iubite pentru că eram cuminți și făceam ce se aștepta de la noi.
Acum, când facem ceva și nu ne iese perfect, suferim. Totul trebuie să fie perfect!
Indiferent cine ne laudă pentru ceva, perfecționista știe în adâncul sufletului că ceva nu este perfect și asta anulează bucuria și aduce o stare de jenă, falsitate și rușine în fața complimentelor primite.
Criticate în copilărie devenim cei mai aprigi critici ai noștri la maturitate.
2. Super femeia
Am fost și comparate. Și ghiciți ce?! Nu am ieșit niciodată în câștig. Vecina era mai ordonată, verișoara era mai deșteaptă, colega de clasă mai harnică. Acum ne comparăm singure. Așa, pe bucăți. Ne comparăm competențele, una câte una, cu cea mai înaltă competență existentă.
Cine este cel mai bun la muncă? Trebuie să muncești fără pauză pentru a fi la același nivel, nimic nu mai contează.
Dar nu ajunge să fii dependentă de muncă, îți dorești să le poți face bine pe toate, toate, toate!
Cine are cea mai fericită căsnicie? Ei bine, eu nu o pot avea așa, nu sunt suficient de frumoasă, atractivă, deșteaptă, bogată etc. Cine este cea mai competentă mamă? Habar n-am cum reușește, eu nu sunt în stare! Cine este cea mai atentă fiică? Eu nu, cu siguranță!
Și uite așa vedem bucăți din puzzle-ul vieții altora, nu vedem întreaga imagine. Nimeni nu este super woman, și nici una dintre noi nu le poate avea pe toate perfecte.
Cei care par perfecți într-un domeniu (de exemplu la muncă) sacrifică ceva în schimb.
Să încerci să faci totul perfect, la muncă și acasă, este calea sigură spre depresie. Cere ajutorul, ești doar un om, cu limite.
3. Geniul înnăscut
Crezi că unii se nasc genii doar pentru că reușesc să facă orice repede și bine? Ei bine, mai gândește-te. Analizează și apreciază munca din spatele efortului tău.
Malcom Gladwell susține în cartea lui Outliers, publicată în România cu titlul Excepționalii. Povestea succesului, că genialitatea nu este înnăscută, ci este efortul a 10.000 de ore de studiu investite într-un domeniu în care dorești să atingi genialitatea.
Evident că, dacă insiști pe un palier în care n-ai pic de talent, vei atinge mediocritatea, dar dacă investești aceste ore în studiul a ceva ce te pasionează și către ceva pentru care ai înclinație nativă poți ajunge la genialitate.
4. Independenta
Te încadrezi aici dacă simți că orice acțiune este doar responsabilitatea ta și nu concepi să ceri ajutor, pentru că este ca și cum ai striga în gura mare că ești incompetentă.
Cu cât sporesc oboseala și anxietatea, cu atât vei avea tendința de a exagera cu asumarea responsabilităților. Suntem diferiți, avem competențe diferite, iar unde sunt doi puterea crește.
5. Experta
Crezi că trebuie să le știi pe toate? Totuși, ar fi plictisitor să nu mai ai nimic de învățat, nu crezi?!
Să te crezi expertă, înainte de a trece la fapte, poate duce la procrastinare. Șansa este de partea celor care își asumă riscuri și învață din mers.
Din afară este ușor să-i vedem pe toți mai buni și mai competenți decât suntem noi. Ține minte că ”orice maestru a avut și el prima zi în care a fost… un dezastru”.
Cum se manifestă sindromul impostorului?
Să presupunem că ai primit o propunere să faci ceva, iar cei care-ți fac oferta te consideră persoana cea mai bună pentru acel proiect. În prima fază crezi că este o greșeală.
Apoi te gândești la atât de multe persoane mult mai potrivite decât tine, propunerea asta este clar o eroare. Te lămurești singură că nu este o greșeală, așa că încep anxietatea și grijile.
Următorul pas poate fi diferit de la o persoană la alta, procrastinare sau exces de zel.
Unele persoane procrastinează, trag de timp și fac respectiva activitate pe ultima sută de metri. La final pun rezultatul favorabil în seama norocului chior.
Alte persoane dovedesc un exces de zel și, evident, pun rezultatul favorabil pe seama muncii asidue, organizării și norocului.
Ori de câte ori se va repeta acest ciclu, aceste persoane nu pot vedea rezultatele ca pe un efort combinat al aptitudinilor și competențelor persoanale, nu se pot bucura de realizările pe care le au, simt că totul este oricum o fraudă, un balon umflat care se va sparge, că lumea va afla, de fapt, ce persoană lipsită de valoare este în spatele acestor reușite.
Cum poți depăși sindromul impostorului?
Psihologii au ajuns la concluzia că ajută mult:
- sprijinul familiei și al prietenilor;
- existența unui grup de suport;
- suport profesional de la un coach sau psiholog pentru creșterea stimei de sine (depinde de contextul personal) și rescrierea credințelor limitative care au generat stima de sine scăzută;
- existența unui mentor în dezvoltarea profesională care să ofere ghidaj și feedback.
Printre persoane faimoase care au declarat că au experimentat sindromul impostorului îi amintesc pe: Tom Hanks, Michelle Obama, Robie Williams, Michelle Pfeiffer, Emma Watson, Neil Armstrong, Maya Angelou. Alături de ei sunt și președinți de companii multinaționale, actori, cântăreți, sportivi și mulți alții care cred cu tărie că nu sunt atât de capabili pe cât îi cred cei din jur.
Te numeri și tu printre ei?
Citește și:
13 lucruri la care trebuie să renunți, dacă vrei să ai succes