În următoarele 5 minute vei afla:
– De ce adulții care suferă de sindromul Peter Pan preferă relațiile ocazionale.
– Care sunt cauzele care stau la baza sindromului Peter Pan.
Cu toții știm sau măcar am auzit despre povestea lui Peter Pan, băiețelul care refuză să crească și care trăiește în Țara de Nicăieri, unde poate rămâne veșnic tânăr. Deși este un personaj fictiv, de poveste, nu de puține ori ne-a fost dat ca în viața reală să întâlnim persoane care, deși aflate la vârstă înaintată, se comportă ca niște copii, asemenea lui Peter Pan.
Pornind de la această asemănare, psihologul Dan Kiley a definit pentru prima dată în 1983 Sindromul Peter Pan în cartea sa „Sindromul Peter Pan: Bărbații care nu au crescut niciodată”. Cu o incidență mai ridicată în rândul bărbaților, sindromul se referă la persoanele care refuză sau sunt incapabile să se maturizeze și să-și asume responsabilitățile adecvate vârstei biologice și statutului lor, închizându-se în lumea copilăriei.
Deși acest sindrom nu este recunoscut oficial ca fiind o boală psihiatrică în sine și nu se regăsește în manualele de diagnosticare a tulburărilor mintale, dificultățile cu care se confruntă persoanele care au o astfel de afecțiune produc multă suferință.
Caracteristicile și simptomele adultului cu sindromului Peter Pan
Lipsa motivației sau a interesului pentru viața profesională
Oricăruia dintre noi i se poate întâmpla ca, pe parcursul vieții profesionale, să experimenteze locuri de muncă sau posturi care se dovedesc mai târziu că nu i se potrivesc. Însă, în cazul adultului cu sindrom Peter Pan, acest lucru nu este doar o situație ocazională, ci un mod de a fi. Acestuia pare că nimic nu i se potrivește, că nimic nu este pe placul său sau nu-l motivează îndeajuns încât aibă o traiectorie profesională ascendentă, să facă eforturi pentru a avansa și a avea o carieră.
În schimb adoră libertatea, să facă ce dorește când dorește, fără implicații și responsabilități specifice vieții adulte. De aceea, îl vom regăsi deseori în „căutarea job-ului perfect” sau a „afacerii perfecte”, bazându-se mereu pe ajutorul și susținerea celor dragi, atât în plan emoțional, cât și financiar. Dependența lor este atât de ridicată încât este posibil ca unii dintre adulții Peter Pan să nu părăsească niciodată casa părintească.
Imaturitate și instabilitate emoțională
Viața nu ne oferă doar momente de bucurie și satisfacție constante, ci și o serie de provocări, punându-ne uneori în situații cu adevărat frustrante sau dificile. Adultului cu sindromul Peter Pan îi este extrem de greu să gestioneze și să depășească astfel de momente, deoarece alfabetul lui emoțional nu este definitivat, deseori tratând lucrurile cu nonșalanță, egoism, lipsă de implicare sau de empatie.
Astfel că, în loc să răspundă acestor situații într-un mod matur și echilibrat, căutând soluții și rezolvări, acesta se va manifesta asemenea unui copil răsfățat sau veșnic nemulțumit, făcând crize și „tantrum-uri”, ignorând problema sau căutând țapi ispășitori, aruncând întreaga vină și responsabilitate pe umerii celorlalți pentru toate neajunsurile, neîmplinirile, lucrurile negative sau eșecurile apărute în viața sa.
Dificultățile emoționale pot fi observate și în planul vieții personale, unde îi este greu să se conecteze într-un mod autentic în relații de prietenie sau ca partener de cuplu. Adultul Peter Pan este o companie plăcută atunci când este vorba de distracție, dar care atunci când lucrurile devin serioase dă bir cu fugiții.
Incapacitatea de a se conecta la propriile emoții și trăiri îl fac să-i fie teamă de angajamentele pe termen lung, considerându-le un obstacol în calea libertății sale. De aceea, preferă relațiile ocazionale, rareori ajungând să-și întemeieze o familie sau să rămână fidel partenerului de cuplu, aflându-se mereu în căutarea unei Wendy.
Consum de droguri sau alcool
Deoarece se găsesc în imposibilitatea de a se adapta la viața reală, adulții Peter Pan vor căuta metode de evadare într-o lume care să li se potrivească, apelând deseori la consumul crescut sau chiar la abuzul de alcool sau stupefiante.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Teama de necunoscut
Fiind captiv într-o lume lipsită de maturitate, adultului Peter Pan îi este dificil să-și imagineze și să proiecteze viitorul, ceea ce-l face să se simtă expus și temător la ceea ce-i poate oferi realitatea zilei de mâine sau a săptămânii care urmează. Pentru a-și acoperi această teamă și din nevoia de a se proteja, își creează o falsă siguranță a momentului prezent, refugiindu-se în a trăi clipa și refuzând a se gândi la inerentul „mâine”.
Incapacitatea de schimbare
Schimbarea presupune identificarea, analiza și conștientizarea lucrurilor care nu funcționează și nu aduc beneficii vieții, însă toate aceste procese sunt specifice vieții adulte, fiind astfel greu de accesat în cazul sindromului Peter Pan. De aceea, adultului îi este dificil să conștientizeze că a greșit sau că este necesar să schimbe ceva la viața sa, chiar dacă unele situații îi produc disconfort sau chiar suferință. Își ascunde toate aceste trăiri sub masca aroganței, a siguranței de sine și minciunilor pe care le spune, în mod constant, atât sieși, cât și celor din jurul lui.
Cauzele sindromului Peter Pan
Printre cauzele cele mai des întâlnite care stau la baza sindromului Peter Pan putem enumera:
Hiperprotecția părinților
Chiar dacă are la bază dorința părintelui de a-și proteja copilul și de a-i oferi tot ceea ce este mai bun, hiperprotecția poate avea exact efectul invers decât cel scontat. Deoarece aceasta îi va răpi copilului posibilitatea de a-și crea propriile experiențe de viață, de a învăța să-și asume responsabilitățile, să-și trăiască înfrângerile și eșecurile și să le găsească soluțiile adecvate, să-și gestioneze emoțiile și să se maturizeze, menținându-l continuu într-o sferă a infantilității și a neasumării de sine.
Copilăria abuzivă
Ajuns la maturitate, adultul va încerca să recupereze anii și experiențele pe care nu le-a putut trăi la timpul lor așa cum și-ar fi dorit sau, în lipsa unor modele adulte funcționale, se va găsi în incapacitatea de a se crește pe sine și de a-și dobândi autonomia, rămânând captivul unei vârste emoționale fragede și timpurii.
Problemele economice
Situația economică din ziua de astăzi, lipsa locurilor de muncă din unele domenii, salariile mici care uneori nu sunt de ajuns pentru a asigura un trai decent, numărul mare de ore petrecute la serviciu pot reprezenta factori care-i pot face pe viitorii adulți să-și dorească să evadeze din viața reală. Însă această rețetă nu este o rezolvare, ci doar o evitare a asumării responsabilității și a găsirii unor soluții.
Ce putem face în cazul sindromului Peter Pan?
Adultul Peter Pan este, în realitate, un copil prins în corpul unui adult, un copil care, pentru a crește, pentru a deveni autonom, responsabil, asumat și încrezător în forțele proprii are nevoie să treacă prin toate etapele de dezvoltare pe care, din varii motive, le-a ratat. Toate aceste lucruri pot fi realizabile în cadrul unui demers psihoterapeutic, unde, într-un mediu sigur, adultul poate renunța la măștile de protecție, se poate cunoaște și construi pe sine pentru a atinge adevăratul său potențial.
Citește și:
Un psiholog explică de ce oamenii înțeleg greșit, încă de la început, ce înseamnă parenting
De ce să nu-ți lovești copilul: nici cu palma, nici cu vorba