În 1545, pictorul florentin Jacopo da Pontormo a primit o misiune importantă de la ducele Cosimo I de Medici, aceea de a picta capela principală a bisericii San Lorenzo din Florența. Contemporan al unor maeștri precum Michelangelo, Pontormo era la acea vreme un artist distins, consacrat, dar oarecum trecut, dornic să-și asigure moștenirea. El știa că trebuie să facă din acele fresce capodopera carierei sale, așa că, înainte să se apuce de lucru, a sigilat întreaga capelă: a construit ziduri, a ridicat pereți despărțitori și a agățat jaluzele, astfel încât nimeni să nu poată arunca o privire indiscretă, să-i poată fura ideile. Neavând încredere în nimeni, a alungat tinerii și a limitat contactul uman la minim. Artistul a petrecut unsprezece ani izolat, pictându-l pe Hristos în ziua judecății, arca lui Noe și însăși Creația.
1. Izolarea
Pontormo a murit înainte să finalizeze capela și niciuna nu a supraviețuit vremii, însă legendarul pictor și scriitor renascentist Giorgio Vasari a vizitat locul imediat după moartea lui. El a povestit despre lucrare ca fiind o compoziție confuză, cu dezechilibre neliniștitoare, și cu scene care se izbeau una de alta. Robert Greene scria: „Aceste fresce erau echivalentele vizuale ale efectelor izolării asupra minții umane: o pierdere a proporțiilor și o obsesie pentru detalii combinată cu incapacitatea de a vedea imaginea de ansamblu”.
Dincolo de efectele izolării cauzate de pandemie pe care le-am resimțit cu toții, și rolurile de conducere pot avea un efect similar de izolare.
Nimeni pe orbita unui lider nu este neutru: membrii echipei sunt în primul rând subalterni, abia apoi specialiști în domeniul lor, clienții sunt, în primul rând, o sursă de venit, abia apoi pot fi mentori etc. De aceea, este foarte ușor pentru lideri să ridice ziduri metaforice la fel de impenetrabile ca și cele din capela lui Pontormo, să devină rigizi la schimbare, sceptici la idei noi și, per total, să-și piardă sclipirea creativității, piarzând din vedere imaginea de ansamblu. Asta, atâta timp cât totul funționează după o rețetă testată. Însă, înțelegerea efectelor izolării (indiferent că ea este una metaforică sau propriu-zisă) asupra creativității reprezintă primul pas pentru a înlătura îngrădirea, pentru a avea idei geniale, dar și pentru a le recunoaște.
2. Imaginea artistului cu suflet torturat
De la Van Gogh și până la Toulouse-Lautrec, figura artistului plin de viață și totuși, dar cu suflet torturat apare în imaginația populară. Dar cercetările sugerează că cheia creativității are foarte puține de-a face cu angoasa și depresia. În cercetarile pentru cartea The Happiness Track, Emma Seppälä, autoare și Associate Director la Centrul de cercetare și educație pentru compasiune și altruism al Universității Stanford a constatat că cele mai mari idei revelatoare vin adesea în timpul relaxării.
Istoria arată că mulți inventatori celebri au venit cu idei noi în timp ce-și lăsau mintea să rătăcească. În 1881, de exemplu, renumitul inventator Nikola Tesla se îmbolnăvise grav într-o călătorie la Budapesta. Acolo, un prieten de la facultate, Anthony Szigeti, l-a scos la promenadă pentru a-l ajuta să-și revină. Și pe când priveau un apus de soare, în timpul unei plimbări, Tesla a avut brusc o nouă perspectivă asupra câmpului magnetic rotativ, ceea ce a dus la dezvoltarea mecanismului electric de energie alternativă pe care-l folosim în prezent.
În mod similar, Friedrich August Kekulé, unul dintre cei mai renumiți chimiști organici din Europa secolului al XIX-lea, a descoperit structura în formă de inel a compusului chimic organic benzen în timp ce lenevea visând cu ochii deschiși despre simbolul circular al unui șarpe care-și mănâncă propria coadă. Iar Albert Einstein se orienta spre muzică pentru relaxare, și în special spre muzica lui Mozart, atunci când se confrunta cu probleme complexe și avea nevoie de inspirație.
Desigur, sunt și excepții: se spune despre Balzac că scria rapid câte o nouă capodoperă de fiecare dată când îl presau creditorii. Însă pentru marea majoritate, creativitatea se întâmplă atunci când sufletul nu e torturat, când mintea nu e stresată, când visezi cu ochii deschiși sau când lenevești. Poate de aceea ai multe momente de “Evrica!” în timp ce faci baie, ca Arhimede, decât atunci când te străduiești să te concentrezi.
Un studiu efectuat de profesorul de psihologie Jonathan Schooler de la Universitatea Santa Barbara a arătat că oamenii sunt mai creativi în timp ce visează cu ochii deschiși, sau când își lasă mintea să rătăcească. Și într-un articol din Annual Review of Psychology, cercetătorul Jonathan Schooler, alături de profesorul de psihologie Jonathan Smallwood, a ajuns la concluzia că, atunci când oamenii lucrează la o sarcină dificilă, au mai mult spor dacă încep mai întâi cu una ușoară, care nu le solicită foarte mult concentrarea, și abia după aceea sunt productivi. Ideea este de a echilibra gândirea liniară (care necesită o concentrare intensă), cu gândirea creativă, care este stimulată de momentele de huzur. Iar comutarea între cele două moduri lucru pare a fi optimă pentru a face o treabă bună, dar și creativă.
3. Sindromul “Sunt ocupat”
Problema este că în ziua de azi a fi ocupat e un titlu de merit și mulți dintre noi putem funcționa zile întregi fără să-i oferim minții o pauză. La locul de muncă analizăm intens problemele, organizăm date etc, iar dacă suntem conștiincioși și în viața personală, probabil facem sport, socializăm, schimbăm informații și absorbim ca un burete tot ce citim pe social media. Iar toate aceste activități necesită concentrare. Pentru deconectare, ne cufundăm în serialele de pe Netflix (o activitate care, deși e relaxantă, ne umple mintea și oferă un zgomot de fundal).
Pentru a ne reconecta la latura creativă, trebuie să găsim modalități de a ne liniști creierul. Dacă mințile noastre procesează în mod constant informații, nu avem niciodată șansa să ne lăsăm gândurile să se plimbe și imaginația să plutească.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Din fericire, există mai mulți micropași pe care îi poți face pentru a-ți stimula creativitatea.
Mergi la plimbare
Precedeaza precum Charles Dickens și J. R. Tolkien, renumiți pentru obiceiul de a ieși la plimbare pentru a-și debloca creativitatea. Ideal ar fi să o faci ca ei, deci fără telefonul mobil. Un studiu din 2014, publicat în Journal of Experimental Psychology, a constatat că persoanele care au ieșit la plimbare zilnic au obținut un scor mai mare la testele care măsoară gândirea creativă decât persoanele care alergau pe bandă. În plus, cercetarea a arătat că cei care mergeau în plimbări în aer liber au venit cu analogii mai originale și mai pline de fantezie decât cei care făceau mișcare între patru pereți.
Ieși din zona ta de confort
În loc să te concentrezi exclusiv pe domeniile tale de interes, explorează un teritoriu nou, urmează un curs, dobândește o nouă abilitate, călătorește în locuri noi și socializează cu persoane din afara industriei tale. Cercetările arată că diversificarea experiențelor îți extinde harta gândirii și te ajută să ai idei sclipitoare.
Oferă-ți timp de leneveală
“Timpul este important în creativitate. Mereu susțin că: există timp pentru a integra și a înflori idei în tine și există timp pentru a le manifesta, implementa. De aceea, un organism odihnit și o minte mai puțin diluată de griji vor oferi un produs creator mai curat, mai integrat lumii. Atunci când sunt relaxată, reușesc să intersectez idei mai înalte, reușesc să am în vedere aspecte cu un caracter benefic pentru o categorie mai largă de oameni, reușesc să fiu un conector în creație: de oameni, de proiecte, de gânduri”, ne sfătuiește Anca Ghinea, expert în creativitate și autoarea cărții Creatori în acțiune.