În următoarele 5 minute vei afla:
– De ce nu trebuie să te identifici cu cartea ta de vizită.
– Cum îți poți înfrânge mecanismele de apărare care nu te lasă să evoluezi.
14 februarie. Pașaportul nou, cartea de îmbarcare pregătită, un singur bagaj lăsat la cală. M-am aflat de multe ori în acest aeroport, cu entuziasmul unui copil înainte de fiecare zbor, cu emoția unei noi călătorii și, totuși, de ce se simte așa diferit acum? Pentru că, pentru prima dată, zbor fără bilet de retur, fără planuri. Zbor, simțind un amestec nemaiîntâlnit de fericire, visuri, frici, incertitudini, eliberare. Avionul e pe pistă, ne așteaptă să ne ducă departe, iar eu mă uit la partenerul meu, parcă întrebându-l din priviri: Chiar facem asta?
Șase luni mai târziu: partru insule, două orașe, avioane, bărci, motociclete, tuk-tuk, roadtrips, aventuri, muncă, sesiuni, call-uri, Zoom, Teams și… multă creștere.
Poate și tu te-ai gândit, de multe ori, la un sabatic. Acest cuvânt poate avea conotații atât de puternice, mai ales în contextul actual: unul extrem de provocator când vine vorba de cariere și de piața muncii. Sabaticul poate însemna pauză, călătorii, odihnă, un restart, o redefinire a sinelui sau o redesenare a carierei sau a întregii vieți. Poate însemna vindecare, (re)conectare, explorare.
Oricare ar fi definiția ta sau motivul pentru care-ți dorești un sabatic, o astfel de experiență poate fi transformatoare, revelatoare, dar și messy. Poate veni cu pace, dar și cu zgomot. Sabaticul, de multe ori, poate fi un adevărat șantier emoțional, căci reconstrucția presupune și a dărâma ce nu-ți mai servește.
La începutul acestui an, mi-am dat demisia din corporație pentru a-mi lua un an sabatic. Sabaticul meu a fost și este despre redefinire profesională, explorarea lumii și a altor oportunități. Mi-am dorit să văd că se poate ca diminețile mele să arate și altfel. Mi-am dorit să mă concentrez pe practica mea de coaching, să pot sa fac asta online, de oriunde. Să mă concentrez pe studiile în psihologie și să mă pot implica în proiecte cu sens. Să descopăr mai multe despre ce-mi doresc, ce mă bucură, ce mă sperie, ce limite am, reale sau doar imaginate.
Șase luni mai târziu, sunt mai bogată. În emoții, imagini, experiențe, trăiri, cunoștințe. În lecții. Lecții despre control, dărâmarea barierelor, reziliență, gestionarea fricilor, relații, provocarea credințelor despre ce se poate sau nu se poate. Așadar, ce știu acum, mai mult decât înainte?
Nu poți fugi de tine
Noi, oamenii, avem această tendință de a aștepta constant ceva, altceva. Să se întâmple ceva anume, să ajungem undeva, să fim în altă parte și abia atunci vom fi mai fericiți. Dăm vina pe circumstanțele din prezent și sperăm că, dacă schimbăm locul, contextul, aerul, ne vom simți mai bine și totul va fi diferit. Știi că acesta este un mit, nu? Nu contează unde mergem sau ce facem, în ce călătorie pornim, există riscul să cărăm cu noi frici, îndoieli, credințe limitative și tot felul de tipare comportamentale sau de gândire. Cărăm cu noi bagajul emoțional, amintirile, sentimentele.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Da, să-ți schimbi jobul, orașul sau orice altceva important din viața ta, să iei o pauză sau să călătorești prin lume poate însemna un imens motiv de fericire. Dar, orice ai face, e tot despre viață. Iar viața e cu suișuri și coborâșuri, cu provocări, cu greșeli, cu emoții dificile. Fie că alegi o viață liniștită la țară, fie că te plimbi prin locuri exotice sau tocmai ai promovat în ierarhia corporației, ești același om complex și poți simți anxietate, tristețe sau poți căra cu tine toate acele voci critice. Inclusiv pe o insulă cu palmieri. Da, îți poți schimba viața daca îți schimbi contextul, dar contează mai mult cine ești tu în acel nou context. Și nu poți fugi de tine.
Cu cât e mai mare visul, cu atât e mai mare frica
Să-ți dai demisia, să pleci fie dintr-un loc stabil, confortabil, bun, sau unul toxic, să începi ceva nou, să călătorești, să scrii acea carte, să-ți asumi acel risc la care visezi, să-ți iei o pauză lungă, să te oprești, să pleci. Poate suna minunat, fix ceea ce ai nevoie. Dar poate fi și înfricoșător. Din tot atâtea motive! Apare frica de schimbare, de pierdere a stabilității și a rutinelor. Frica de instabilitate financiară, de a-ți pierde economiile (sau că acestea să fie insuficiente), frica de a nu mai primi un salariu lunar. Frica de a-ți pune cariera pe pauză, de a fi uitat de anumite “cercuri”, de a nu mai ști cine ești fără acel rol. Frica de a sări în necunoscut. Și este perfect normal să experimentezi astfel de frici, important este să le poți recunoaște și accepta. Acceptă-le și continuă-ți drumul, cu ele lângă tine. Dacă nu te lupți cu fricile, nu le vei da putere. Și ele nu te vor opri să-ți îndeplinești visurile.
Creșterea se întâmplă în afara zonei de confort
Confortul e bun și merităm să ne fie bine. Dar, de multe ori, acest bine cu care ne obișnuim e doar o zonă călduță, fără provocări, fără lucruri noi de învățat, fără oportunități de a ne dezvolta, de a trăi conform potențialului nostru real. Creșterea are loc atunci când ne asumăm schimbarea, riscul, când putem să stăm cu emoțiile dificile, cu fricile și când vrem să lucrăm cu noi pentru a evolua.
Nu te identifica cu acea carte de vizită
Cine ești fără acel rol? Cine ești dincolo de profilul de LinkedIn? Cine ești când îți dai voie să nu faci nimic? Sau să faci un shift curajos? Sau să te urci în acel avion? Sau să ai zile întregi pe canapea, cu înghețată și Netflix, dacă ești obosit și asta simți să faci? Atunci când iei o pauză de la job, îți dai demisia pentru a face altceva sau pentru a te redefini profesional, una dintre cele mai mari provocări este să renunți la titluri, la cărțile de vizită. Provocarea este să știi cine ești și să-ți conștientizezi valoarea dincolo de contextul profesional, cu care ne confundam, de multe ori. Să nu lucrezi pentru o anumită corporație, să nu-ți umple alții calendarul cu invitații.
A nu avea timp este (de cele mai multe ori) doar o scuză
Ne place să credem că nu mergem la sală, nu începem să facem yoga sau nu ne apucăm de dans, nu mâncăm mai sănătos, nu citim acele cărți de pe noptieră pentru că nu avem timp. Nici măcar când vine vorba de burnout, nu este despre lipsa de timp sau despre a fi prea ocupat. Este despre oboseala psihică, ce nu are legătură cu o eventuală problemă de gestionare a timpului. Așa că așteptăm weekendul sau vacanța sau acel mult visat sabatic pentru a începe să facem ce ne dorim sau ce avem nevoie. Să facem schimbări în viața noastră, să ne formăm obiceiuri mai sănătoase. Dar ghici ce? E posibil să nu fie așa ușor, doar pentru ca ești în vacanță sau în sabatic. Chiar dacă, în teorie, ai mai mult timp liber. Avem mecanisme de apărare foarte puternice care, uneori, “ne apară” fix de lucrurile sănătoase pentru noi. Așa că poți începe chiar de azi să schimbi ceva.
Citește și:
De ce este absolut necesar pentru psihic să ai momente în care să nu faci absolut nimic