În următoarele 5 minute vei afla:
– De ce ești un actor prost dacă minți pe scenă.
– Care este legătura dintre actorie și empatie.
În meseria de actor, un rol important îl joacă abilitatea de a te pune în pielea celuilalt, de a înțelege și gestiona anumite emoții și contexte, chiar dacă nu le-ai experimentat pe propria piele. Am stat de vorbă cu trei actori de succes, Elvira Deatcu, Anghel Damian și Andrei Aradits, pentru a afla ce tactici sau învățăminte putem prelua din meseria lor, care ne pot îmbunătăți viața de zi cu zi. Din discuția cu ei, am învățat despre tactici care ne ajută să lucrăm mai bine în echipă, să empatizăm cu oamenii din jur, dar și să ne exprimăm și gestionăm emoțiile în mod constructiv.
Succesul vine lucrând în echipă: în actorie, la fel ca în viață, este importantă relația și comunicarea cu partenerul.
”Cea mai importantă lecție de actorie cu aplicare largă, în viața de zi cu zi, e că succesul unei scene ține mai puțin de tine și mai mult de relația cu partenerul. În actorie, partenerul este cel important, de la el pleacă necesitatea vorbelor și acțiunilor tale, el îți dă măsura adevărului tău, te face verosimil și just și doar ascultându-l și împreună cu el poți reuși. Pe cât de simplu sună, pe atât de complicat e să ținem cont că, la fel ca în actorie, succesul oricărei întâmplari, fie că vorbim de viața personală, fie că vorbim de cea profesională, vine în echipă și că individualismul și egocentrismul nu sunt atribute care să-ți aducă beneficii pe termen lung. E firesc să ne gândim la ce e bine pentru noi, la ceea ce simțim, la ceea ce ne dorim, dar toate aceste lucruri trebuie subordonate unui scop comunitar/comun mai mare, altfel vom ajunge să ne îmbătăm cu un fals succes de proporții minore și să pierdem bătălia mare, bătălia pentru the greater good (binele tuturor/comun), după cum spun americanii”.
(Anghel Damian, actor și scenarist serial VLAD)
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Exprimă-ți emoțiile – fii autentic, atât pe scenă, cât și în viață
”Când oamenii mă întreabă ce trucuri de actorie pot să folosească în viața personală, mă enervez, pentru că întrebarea e, de fapt, cum să fac să mint mai bine?. Și asta este o preconcepție eronată a profesiei. Dacă minți pe scenă, ești un actor prost. Pe scenă ar trebui să fii adevărat. Ai nevoie de trucuri ca să fii sincer? E o contradicție în termeni. Sau cum să gestionez emoțiile?. Asta se traduce: cum să-mi ascund emoțiile, rușinea, frica, furia, tristețea. Pe scenă trebuie să-ți arăți emoțiile. Ba chiar să le amplifici. Când emoția reală te cuprinde e minunat. Iar scopul unui actor e să le trăiască din plin și să se lase târât de ele, oricât ar fi de dureroase. Nu gestionezi, te predai.
Cu toate astea, există niște mecanisme psihologice care ar putea remedia relațiile sinuoase care ne irită. E un fel de gestionare a conflictului. În orice scenă, din perspectivă actoricească, trebuie să identifici din start câteva lucruri:
1. Care-i scopul? Ce vreau eu de la celălalt în acel moment?
2. Care e relația? Cine conduce? Cine e șef?
3. Care e conflictul?
În principiu, orice scenă ar trebui să aibă un conflict. Altfel e plictisitoare. De ce să te uiți la unii care sunt de acord cu ceilalți? Uneori, scopul scenei în parametrii spectacolului sau al filmului este descriptiv, îți oferă informații despre personaj sau despre ambient sau despre poveste. De obicei, scenele introductive au această trăsătură. Dar regizorul sau actorul trebuie să scormonească după un conflict. Iar conflictul și statutul sunt strâns legate. Pot să afirm chiar că toate conflictele pleacă de la variațiuni ale următoarelor întrebări: “Tu știi cine sunt eu?” Sau “Cine ești tu, să-mi vorbești așa?”. Uite exemple:
“Sunt tatăl tău, de asta decid”.
“Sunt copilul tău, nu sunt sclav”.
“Sunt soția ta, cum ai putut să faci asta?!”.
“Cine sunt ei să-mi zică mie să port mască?”.
Toate acestea au legătură cu infirmarea identității. Cu negarea relației prestabilite.
Eu cred că punga asta plină cântărește 3 kile, tu crezi că sunt 5 kile. Acesta nu e un conflict, pentru că putem lua un cântar și măsura. Câtă vreme neînțelegereea nu implică statutul, totul e rezolvabil. De multe ori, încerc să aplic teoria în viață. Să elimin “cine sunt eu” și să mă concentrez pe cât cântărește de fapt, punga. Nu-mi iese mereu. E greu. Rolurile de soț, de tată, rolul de actor, rolul de Aradits le joc de mai mult timp. Durează mai mult decât un sezon de serial. Sunt mai atașat de ele”.
(Andrei Aradits, actor serial VLAD)
Învață să citești și oamenii, nu doar cuvintele
”În perioada studenției, în timp ce călătoream, în mijloacele de transport în comun, în tren, făceam un anume exercițiu: alegeam o persoană, de regulă de sex feminin, și-i “plămădeam”o biografie. N-am aflat niciodată dacă proiecțiile mele se apropiau de realitate, dar îmi țineam mintea ocupată… În funcție de fizionomie, de rictusuri, de cearcăne, de semnalele pe care mi se părea că le dădea corpul, investeam persoana cu o poveste de viață. După ce-am început să despicăm firu-n patru la orele de actorie, ”joaca”mea din autobuz a devenit mai nuanțată… M-a ajutat sau, mai bine zis, m-a salvat, de multe ori, faptul că, în facultate, am exersat “simțitul” dincolo de cuvinte,”ascultatul” real și “cititul” gesturilor… Am dat și greș de multe ori, dar este un proces de învățare continua”. (Elvira Deatcu, actriță serial VLAD)
Citește și:
6 moduri geniale în care oamenii cu inteligență emoțională răspund la presiune
Florin Alexandru: ”Emoțiile sunt un instrument spre împlinire”