În următoarele 7 minute vei afla:
– De ce se tem oamenii cel mai mult atunci când se gândesc la războiul din Ucraina.
– Cum ne raportăm la avalanșa de informații, fără să ne simțim copleșiți.
Situația din Ucraina îngrijorează profund pentru că apare ca o amenințare de proximitate. Emoțiile provocate sunt negative, este evidentă frica, teama. Războiul vine cu incertitudini și suferință în general. Conflictul din imediata vecinătate a României a determinat o creştere alarmantă a fricii de război. Aceasta s-a adăugat fricii de boală şi implicit de moarte, care s-a accentuat vizibil în ultimii doi ani, după izbucnirea pandemiei. Omenirea se confruntă cu două frici: frica de virus încă prezentă, o frică dobândită, şi frica de război, o frică moştenită, ambele implicând frica de moarte. Frica de război poate fi resimțită ca fiind mai puternică, este o frică transmisă de părinţii şi bunicii noştri, care în cele mai multe cazuri au suferit în război sau din cauza războiului, practic există doar o generație între noi și al doilea război mondial.
Frica este prezentă ca emoţie, ca program mintal în fiecare persoană, ca stare ce produce efecte negative asupra organismului. Pe primul loc în topul fricilor pe care le au oamenii rămâne frica de moarte. Mulţi preferă să ignore în general fricile pe care le au, chiar și frica de război, dacă pot amâna s-o analizeze.
Frica de război este un adversar interior mai mult decât se recunoaște, ea creşte constant în intensitate, iar dacă nu o conştientizăm, putem ajunge la manifestări patologice, ca anxietate, depresie, uneori adevărate psihoze. Efectele acestei stări emoționale negative se pot amplifica dacă o trăim la nivel de comunitate, până la punctul în care se va manifesta necontrolat. Frica se accentuează pe măsură ce tot mai mulţi oameni o trăiesc. Frica de război a fiecăruia dintre noi, frica individuală, este alimentată de frica colectivă, dar şi invers.
Practic avem un război interior, în care învinge frica sau câştigă curajul şi sănătatea. Deocamdată frica de război este o frică preconflict, o frică imaginară, al cărei obiect se poate realiza sau nu. Problema este că, la nivel inconştient, se trăieşte această frică ca şi cum ea ar fi cât se poate de reală.
Majoritatea celor pe care-i întâlnesc ca psiholog vorbesc despre frica de război, oricum au preocupări evidente legate de ce se întâmplă în Ucraina. Când spun acest lucru constant, nu fac altceva decât să amplifice acest program al fricii de război. Este important ca în această situaţie să-și asume o atitudine pozitivă, constructivă, dar nu este deloc indicat să nege ceea ce simt, pentru că efectul ar fi exact contrariu.
Este nevoie de un plan de management al suferinței și de stabilitate, care poate să vină dintr-o rutină zilnică, în care, pentru a simți că trăim o viață autentică, cu sens, bună și chiar plăcută, trebuie să manifestăm comportamente congruente cu valorile pe care le asumăm explicit și cu resursele pe care le avem ca persoană, și/sau comportamente posibile care știm că ne produc bucurie/ plăcere.
Cum gestionăm stresul cu care vin la pachet buletinele informative și știrile incendiare
În această perioadă, destul de grea după pandemie, un război la granița României nu e ușor de gestionat ca stres.
Majoritatea oamenilor sunt îngrijorați de război, accesează zilnic știrile despre ce se întâmplă în imediata apropiere. Vorbim de un context general încărcat de stres, informațiile despre război aduc însă și mai multe incertitudini și suferință.
Stresul până la un punct ține de normalitate, oricine poate trece printr-o situație stresantă de viață, un examen, o întâmplare care să te mobilizeze, o situație nouă la care să te adaptezi și să trebuiască să faci față, situații pe care majoritatea le depășesc cu bine. Atunci când aceste situații solicitante emoțional și încărcate cu consecințe negative se prelungesc, durează săptămâni, chiar luni de zile, atunci apare ceea ce se numește stres cronic.
Ar putea fi și un context personal încărcat de stres, în acest caz vorbim de prezența stresului cronic în viața personală la care se adaugă această situație de criză, situația de război ca factor precipitant. Sunt persoane care pot avea și alte probleme invalidante cronice de sănătate fizică sau din sfera sănătății mintale, ca anxietate, depresie, tulburări de somn și alte probleme asemănătoare care sunt insuficient controlate. În același timp vorbim și de factori protectivi, spre exemplu prezența unui suport familial important, integrarea în cadrul comunității, care se observă mai ales în spațiul rural tradițional.
Problemele actuale într-o anumită măsură pot fi și este de dorit să fie controlate. Dacă coștientizăm precoce aceste perioade de teamă, îngrijorare putem să facem ceva direct, să limităm în timp acest mecanism care are tendința să se autoîntrețină și să se prelungească devenind o modalitate dezadaptativă. În paralel e de preferat să încercăm să ne continuăm viața obișnuită, care înseamnă altceva decât să ne concentrăm pe aceste probleme. Activitatea fizică este deosebit de importantă, este ideală: simpla mișcare constantă e recomandată pentru a contracara aceste probleme. Continuarea activităților care au sens, care produc o stare de bine pentru fiecare persoană în parte, menținerea hobby-urilor rămân importante.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
E bine să evităm contactul cu informațiile stresante, nu ne focalizăm constant pe aceste informații ci le verificăm în perioade prestabilite și/ sau la momente amorsate de diverse evenimente (de exemplu, anunțuri/știri speciale). Stabilim niște momente din zi în care ne informăm și între aceste momente continuăm programul de viață obișnuit. În România viața merge înainte, sunt activități care continuă și e bine să continue!
Cum ne raportăm la avalanșa de informații, fără să ne simțim copleșiți
Este normal să te simți copleșit de avalanșa de informații cu un conținut atât de negativ. După o pandemie de doi ani este mult de absorbit în continuare.
Mintea umană este predispusă la contaminare psihologică și fake news, iar din păcate aceasta este una dintre lecțiile pe care a trebuit să o învățăm evident pe parcursul ultimilor doi ani.
În primul rând, trebuie să fim corect informați! Refuzăm contaminarea psihologică, informându-ne despre război doar din sursele credibile/ oficiale, ca de exemplu din zona autorităților sau massmedia de calitate. Trebuie să evităm să citim despre război și să ne expunem mintea la surse informale și/ sau de pe rețele de socializare din zone lipsite de credibilitate. Este important să verificăm informațiile, ce citim, cum citim și ce alegem din informații!
Avem experiența pandemiei când am fost bombardați de tot felul de informații și am învățat că doar controlând aceste informații putem face să ne fie mai bine. Controlul fluxului de informații înseamnă că ne informăm alegând noi cât de des și cât de mult.
Important este să sesizăm din timp cât ne perturbă emoțional. Fiecare încearcă să dea explicații situației de viață complexe prin care trece, căutând răspunsuri personale: ce sens are războiul, cum ne raportăm noi la el, în general cum ne raportăm la diverse situații foarte solicitante de viață, calamnități. Ne putem raporta la severitatea situației prin care trecem acum ca fiind tolerabilă, gestionabilă. Dacă noi avem temeri, cei care-și părăsesc casele bombardate ce simt?
Conştientizarea gândurilor este un pas important: dacă constatăm că ne fuge mintea la război trebuie să încercăm să ne reconectăm la ceva pozitiv, constructiv, realizând un fel de reprogramare mentală. Când disconfortul este mare, când neliniștea devine deranjantă și de durată, dacă apare o afectare clară asupra randamentului în activitate, ceea ce ar însemna o suferință puternică, atunci e bine să se apeleze la un specialist (medic de familie, psihiatru, psiholog, psihoterapeut).
Contează să ne păstrăm viața cu activitățile obișnuite care ne încarcă bateriile și să ne păstrăm preocupările care ne făceau plăcere: citit, meditație, ascultatul emisiunilor favorite radio-TV (altele decât cele canalizate pe știrile despre război), discuții cu persoanele apropiate din familie, vecini, prieteni. Frica poate fi stăpânită dacă facem și alte activități care ne pot menține starea de bine!
Dacă suntem pe punctul de a avea un atac de panică cauzat de proximitatea și iminența războiului, la ce tehnici de calmare putem apela
Mintea umană sănătoasă reacționează la evenimente activatoare negative, precum pandemia, războiul, cu emoții negative funcționale: îngrijorare, dar nu anxietate/ panică; tristețe, dar nu deprimare; nemulțumire, dar nu furie/agresivitate; regret, dar nu vinovăție clinică. Emoțiile negative funcționale ne motivează pentru a face față pericolului și permit trăirea unor emoții pozitive asociate unor evenimente activatoare specifice.
Neuroştiinţific vorbim despre reţelele neuronale şi reacţii de tipul ”luptă sau fugi” declanșate de adrenalina generată de această frică preconflict. Acest hormon secretat în sânge de glanda medulosuprarenală în cazuri de stres este bun pe durate scurte de timp, când însă adrenalina este produsă pe o perioadă lungă de timp, cum se întâmplă în cazul fricii de război, efectele asupra organismului pot fi devastatoare. Apar oboseala, extenuarea, stresul, gura uscată, transpiraţia abundentă, greaţa, indigestia, insomniile, slăbirea imunităţii şi chiar îmbătrânirea prematură. Timpul apare deformat, fiind perceput ca foarte lung sau foarte scurt.
Atacul de panică este o formă particulară a anxietății, neliniștea se dezvoltă rapid în câteva minute, se asociază cu teama de moarte iminentă și sunt prezente simptome somatice importante ca tremor, dificultăți respiratorii și lipsă de aer, palpitații, greață, amețeli, chiar furnicături degete. Apare acea teamă de a pierde controlul asupra propriului corp, persoana nu mai este stăpână pe propriile reacții, pe propriul comportament, în primul rând pe emoții. De obicei, persoana apelează la serviciile de urgență cu teama de infarct, iar după investigațiile specifice se constată că nu e o cauză biologică și atunci ajunge la specialistul psihiatru, psiholog.
Exercițiile de calmare a persoanei aflate în stare de atac de panică, precum exercițiile de respirație care au rolul de a normaliza respirația persoanei, ameliorează doar starea de moment, rezolvarea problemei de fond se realizează în cadrul unui proces terapeutic de durată, medicamentos și/ sau psihoterapeutic. Ca soluție de moment ajută chiar și conștientizarea atacului de panică, gândind la faptul că este temporar și permițând concentrarea asupra unor tehnici de reducere a simptomelor ca respirația profundă, tip diafragmatic sau relaxarea musculară, concentrarea asupra senzațiilor fizice cu care suntem familiarizați sau asupra unui obiect, angajarea în activități ușoare (ex. mers pe jos controlând respirația în același timp).
Contează foarte mult și reacția celor din anturaj, existența unei rețele de suport emoțional este un factor de protecție pentru persoana depășită de problemele prin care trece. Este important ca persoanele apropiate să sesizeze natura acestor probleme, să o susțină și să o îndrepte corect spre specialist.
Pregătirea psihologică trebuie să includă și grija față de propria persoană, având un stil de viață cât mai sănătos, spre exemplu prin hrană, somn, sport, meditație etc., pentru a fi pregătiți să abordăm cât mai eficient problema practică.
Dacă o persoană începe să manifeste simptomele fricii de război, aceasta îi poate influenţa rapid pe cei din grupul cu care interacţionează, iar efectele în acest ultim caz pot fi extrem de puternice.
Citește și:
Despre război și alți demoni: cum gestionăm problema răului
Acceptarea propriei neputințe: când și de ce ne ajută să spunem ”Nu mai pot”