Călin Goia, artist:
Cred că mutarea mea la București de la Cluj, la 20 de ani, din dorința de a face muzică la modul profesionist, a fost un astfel de moment. Am lăsat acasă tot, familie și prieteni. Nu mi-a fost ușor nici să iau această decizie, nici ulterior, când m-am trezit singur în București. Dar nu regret nicio clipă decizia luată.
Emil Rengle, coregraf:
Acum doi-trei ani, m-am jucat cu gândul de a-mi schimba viața și de a mă concentra în totalitate pe formarea unei familii. Voiam să fac copii, găsisem și persoana potrivită cu care să fac acest lucru și eram extrem de hotărât că acela era momentul potrivit pentru a face acest pas. Viața, însă, a avut alte planuri pentru noi. Era o decizie pe care mi-o impuneam. Astăzi sunt mai relaxat și știu că lucrurile bune vin natural către noi, trebuie doar să fiu deschis și receptiv.
Paula Seling, cântăreață:
Sigur că da, au fost mai multe. Începând de la decizia de a urma liceul de mate-fizică în loc de cel de muzică până la decizia de a urma Conservatorul la Compoziție. În fiecare clipă generăm o serie de evenimente prin simpla decizie de a schimba traseul pe care mergem spre casă, într-o zi.
Marius Vizante, actor:
Au fost multe. De exemplu, am făcut trei ani la o facultate particulară și am decis să dau și la Academia de Teatru și Film, la facultatea de stat, să văd ce-i pe-acolo. Și pentru că am văzut că mai am multe de învățat, am renunțat la cei trei ani și am reluat facultatea de la capăt, la stat. Dar au fost multe alte momente: când am decis să mă căsătoresc, de exemplu. Toate aceste decizii sunt momente de cotitură în viața unei persoane. Apoi, când am aflat că fiica mea are o boală autoimună și asta ne va schimba complet viața. Dar și pierderea mamei sau faptul că, imediat după ce am terminat facultatea, am câștigat concursul și am fost admis la Teatrul Național. Toate aceste momente te modelează, într-un fel sau altul.
Ada Galeș, actriță:
La 20 de ani a trebuit să fac o alegere foarte grea pentru mine. Am rămas însărcinată și am ales să fac un avort. E greu pentru mine să menționez asta, dar este cu atât mai important cu cât știu că sunt multe femei care trec prin situația asta și care se simt singure în momentele astea.
Aș vrea să spun că pentru mine (cred că) a fost cea mai bună decizie pe care am putut-o lua. Nu eram pregătită din niciun punct de vedere să fac un copil și să-l cresc, așa cum cred eu că ar fi „sănătos”. Îmi doresc să fac copii și cred că, atât conștient, cât și inconștient de atunci și până acum, am lucrat cu mine cât să devin cea mai bună variantă a mea. Mă simt pregătită să fiu mamă și-mi doresc să am copii. Cred în familie și în comunitate în ceea ce privește creșterea copiilor. Cred că familia are o definiție extinsă, susțin familiile de toate felurile, inclusiv pe cele LGBT care-și doresc să crească copii împreună. Îmi doresc să implic viitorii bunici și prieteni în creșterea copilului, pe care nu-l consider un bun al nimănui, ci o bucurie și o onoare, pe care o avem în a însoți un pui de om până la maturitate și autonomie.
Șerban Pavlu, actor:
Există multe momente de cotitură de care nu ne dăm seama decât atunci când privim retrospectiv. Când am terminat Facultatea de Teatru și Film, iar un tânăr actor are șanse foarte mici să câștige bani din meseria asta, am participat la un concurs pentru poziția de DJ la un radio important din București. Angajau doi oameni, nu știu câți au aplicat, dar eu am fost unul dintre cei aleși. În perioada de pregătire, am dat concurs și pentru postul de actor la teatru și l-am luat. Nu mergea să le fac în paralel, pentru că eram la început cu ambele. A trebuit să aleg. A fost un moment de cotitură, pentru că șansa să te dezvolți, atât financiar, cât și profesional, erau reale în zona privată. Mi-a fost greu să renunț și pentru că lumea radioului mă interesa, dar am simțit că, dacă nu fac teatru, nu voi putea niciodată să văd ce actor urma să devin, așa că m-am dus la teatru pe un salariu mizerabil.
Narcisa Suciu, cântăreață:
A fost momentul când am decis să am un copil, chiar dacă nu eram căsătorită. Medicul meu, Lorena Turculeț, mi-a explicat foarte clar că, dacă voi aștepta să ajung într-un moment în care să le am pe toate ca să fac un copil, ar putea fi prea târziu. Până ajungi să ai job-ul de vis, mașina visată sau casa perfectă ar putea trece prea mult timp, iar copiii nu cresc neapărat cu bani. Cresc cu dragoste și atenție, pe care eu le aveam deja. După ce s-a născut Daria (eram foarte tânără, nu mai văzusem niciodată un nou-născut!), a devenit motivul meu să le fac și pe toate celelalte. A fost cea mai bună decizie din viața mea. Daria m-a motivat enorm.
Petronela Rotar, scriitoare:
Viața mea a fost de așa natură încât am avut multe astfel de momente. Probabil unul dintre cele mai importante a fost acela când, după ce a murit primul meu iubit, bărbat, tatăl fiicei mele mari, am luat decizia să nu mă sinucid nu doar atunci, ci niciodată, să lupt să trăiesc pentru ea, deși nu-mi doream decât să termin cu toate. A fost o decizie tare bună.
Marius Manole, actor:
Nu. În fiecare zi facem alegeri mai mult sau mai puțin importante. Dacă a alege să te implici într-o revoltă politică și să ieși în stradă pentru asta este un moment de cotitură, da, a existat. Sau dacă alegi să lupți împotriva unor manageri dintr-o breaslă care funcționează prost.
Gianina Corondan, actriță:
Momentul când am ales să frecventez cursurile Teatrului ”Podul”. Nu simțeam că e o alegere importantă, dar era. Mi-a schimbat cursul profesional al vieții. Mi-a deschis cutia cu întrebări și cu uimiri. Din economist, am devenit vizitator-sudor. Atentă la tot și la toate. Sau jurnalist, cum vreți să-i spuneți.
Monica Davidescu, actriță:
De curând. Când am fost, din nou, trădată de oamenii în care am avut încredere, care mi-au furat munca, oameni care s-au folosit de tot ajutorul meu și de ce am făcut în profesie ca să se ridice pe ei și care, evident, au lucrat în așa fel încât să mă înlăture. Eu mi-am urmat drumul, lăsând în urmă, cadou altora, o muncă asiduă și constantă de cinci ani. Am deschis noi uși, mi-am făcut noi proiecte, am mers mai departe cu motoarele în plin, cu zâmbetul pe buze, știind că ceea ce fac, fac bine, nu fur, nu copiez, nu iau de la alții.
Adrian Nartea, actor:
Da, au existat mai multe, pentru că, de obicei, momentele acestea nu vin singure… e de fapt un lanț de momente de cotitură. Vorba aia, nu poți să iei curba dintr-o dată, trebuie să o susții!
Amalia Enache, jurnalistă:
Da, mai multe. Dar îmi amintesc acum de unul anume: eram admisă în redacția Știrilor PRO TV, în perioadă de probă, și nu știam ce va urma. Venisem de la Timișoara, nu aveam surse în București și era ceva îngrozitor să-mi găsesc știrile pentru a doua zi. Cert este că, într-o zi, în vechea clădire a PRO-ului, cineva mi-a zis că la etajul de sus se dau probe pentru Meteo și că ar fi o idee bună să mergem și noi, cele mai micuțe de prin redacție. Reacția mea a fost să izbucnesc în plâns și am zis că nu mă duc la nicio probă pentru că eu am venit să fac știri. Mi-ar fi schimbat viața o poveste din asta, era mai ușor, intram direct pe post, dar nu era ce voiam eu. Mi-am dorit foarte mult să lucrez la Știri, iar oamenii nu înțelegeau de ce această oportunitate, acest compliment (invitația de a participa la probe) s-a lăsat cu lacrimi în cazul meu. Simțeam că m-ar fi rupt de șansa de a face ceea ce voiam, deși eram departe atunci de punctul în care aș fi putut spune că voi reuși. Am rămas și uite că am reușit.
Stephan Pelger, designer:
Probabil momentul când am decis să mă întorc în România, din Germania. Mi se părea, la acel moment, cea mai bună decizie. În timp, am avut momente când, recunosc, m-am întrebat dacă am făcut o alegere bună. Pe de-o parte, am câștigat notorietate internațională din România, am prins contracte extraordinare, am prezentat pe marile scene ale modei din Berlin, New York, Paris, Londra. Din punctul de vedere al muncii mele, am avut oportunități aici, în România. Ca societate, însă, mai avem de lucru ca să ajungem în punctul în care să nu avem niciun regret că trăim aici, cel puțin eu așa simt.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Pavel Bartoș, actor:
Mai multe au fost din cauza unor factori externi. Pierderea părinților, de exemplu, când m-am regăsit și realocat în alt fel. L-am pierdut pe tatăl meu la 16 ani și, dintr-o dată, a trebuit să devin foarte matur. Nu am conștientizat atunci, ci peste ani de zile. Apoi, a fost intrarea la facultatea de teatru, care mi-a dat încredere că pot să fac ce vreau în viață, și când mi-am întemeiat familia și toate câte au derivat din asta.
Citește și:
Ce te face să te dai jos din pat în fiecare dimineață? 20 de vedete ne-au răspuns