În următoarele 5 minute vei afla:

– Cum îi poți spune partenerului tău că petrece prea puțin timp cu tine.
– Care este momentul în care simțim că este necesar să oferim feedback.


Indiferent de care parte ești, fie că e nevoie să oferi feedback sau să-l primești, e ceva în interiorul nostru ce ne pune într-o situație nu neapărat confortabilă.

Aud de multe ori: „E greu să-i spun asta. Mi-e temă că se va supăra, că nu va înțelege că, de fapt, îi vreau binele!”. De cealaltă parte, faptul că am primit un feedback care nu a fost tocmai apreciativ, îmi dă o stare de neputință, de frustrare, de refuz în a primi informația ca atare. Mai există situația în care eu îmi evaluez performanța în anumite situații și, cum spun de multe ori, cei mai aprigi călăi ai noștri suntem chiar noi înșine.

Feedback-ul, privit din oricare dintre aceste perspective, poate fi o provocare. Poate genera emoții puternice, poate duce la conflicte sau, atunci când este coroborat cu o stimă de sine șubredă, la adâncirea în nesiguranța proprie.

Pornind inclusiv de la citatul lui Ken Blanchard (”Feedback is the breakfast of champions” – ”Feedback-ul este micul-dejun al campionilor”), ne ducem cu gândul la faptul că feedback-ul nu este tocmai ușor. E nevoie să fii campion să reușești asta. Nu este ușor nici de dat, tocmai de aceea și există pe piață o sumedenie de training-uri despre cum să oferi un feedback corect: nu este tocmai ușor nici să-l primești, pentru că ar presupune să auzi de la altcineva și să accepți cu inima deschisă o situație în care nu ai performat la nivelul dorit de ceilalți.

Dăm la o parte un prim strat ce acoperă conceptul de feedback, mai exact partea în care-l oferim, și observăm că ascunde sub el multe emoții. Poate ascunde teama că o situație continuă într-un anumit fel ce nu ne convine. Poate ascunde nervozitate, că nu va fi primit cu intenția cu care pleacă de la emițător, sau frustrare că știu dinainte că nu va fi acceptat de cealaltă parte. Poate ascunde nesiguranța că, dacă voi spune ce gândesc, îmi va afecta relația pe care o am cu persoana sau grupul de persoane căruia doresc să i-l transmit. 

Momentul în care eu ajung să cred că este necesar să dau un feedback este momentul în care ceva din sistemul din care fac parte s-a modificat și nu mai funcționează la parametrii optimi. Este momentul în care decid că-mi asum toate emoțiile menționate anterior în speranța că schimbul acesta va merita și va duce la modificarea unor comportamente sau situații . 

Însă, poate mai demn de luat în seamă este faptul că, atunci când oferim opinia noastră, practic ne punem într-o poziție de vulnerabilitate, chiar dacă, de multe ori, poate părea că ocup poziția de forță. Feedback-ul devine, așadar, un element regulator și, în același timp, vulnerabil la rândul lui.

Totuși, cum dau feedback în așa fel încât să înving vulnerabilitatea pe care o presupune și să mă asigur că ajunge la destinație? Dincolo de cuvintele pe care mi le pot alege și argumentele care-mi susțin discursul, în lipsa vulnerabilității menționate mai devreme, riscăm să transmitem un feedback lipsit de autenticitate și emoție.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Cum învingi vulnerabilitatea atunci când ai de oferit feedback? 

Există un proverb zen pe care-l dau, de multe ori, ca exemplu în depășirea limitelor și piedicilor pe care le întâmpinăm: ”The obstacle is the way” – ”Obstacolul este calea”. Declar-o! Spune ce nevoie se ascunde în spatele a ceea ce urmează să transmiți. Cum te face să fii vulnerabil acea necesitate.

Cum îi spun partenerului meu că petrece prea puțin timp cu mine? Pot să-i reproșez că niciodată nu-și face timp pentru a sta împreună.

Sau

Pot să exprim nevoia mea și poate teama ce se leagă de această nevoie.

„Am nevoie să petrecem mai mult timp împreună, mi-e teamă că pierdem din ce înseamnă relația noastră stând atât de mult separați și ne depărtăm unul de altul”.

Cum îi spun subalternului meu că mi-aș dori să aibă mai multă inițiativă? Pot să-i zic că nu vine cu soluții la problemele care apar.

Sau

Pot să-i zic ca am nevoie să știu că se gândește la o soluție atunci când apare o situație ce necesită soluționare. Asta mi-ar oferi siguranța că poate lucra și independent in cazul în care n-aș fi disponibilă.

Cum primesc feeback-ul este cealaltă parte a monedei care tranzacționează la rândul ei același sentiment. Dacă atunci când ofer opinia mea legată de comportamentul altcuiva am timp să mă pregătesc, atunci când suntem în poziția de a primi feedback, de multe ori acesta vine pe nepregătite. Cel puțin la nivel subconștient putem simți pericol când evaluările făcute în ceea ce ne privește ne pun într-o situație în care e nevoie să accept că „n-am fost suficient de bun”.

Și dacă dau căutare în „Google-ul” creierului meu după motive pentru care n-am fost bun, vor rezulta foarte multe argumente. 

Provocarea în acest moment este să schimb cuvintele după care mă ghidez. Să înlocuiesc „nu am fost/nu sunt suficient de bun” cu „ce pot face mai bine, știind ceea ce tocmai am aflat”. Schimbarea perspectivei va muta atenția de la motivele ce nu-ți ajută în realitate la nimic altceva decât să-ți scadă încrederea în sine, către elemente pe care le poți folosi în dezvoltarea proprie.

Vulnerabilitatea este limbajul comun, atât de partea celui care-l transmite, cât și de cea a celui care o primește, atunci când vorbim de feedback. Revin și fac referire la materialele lui Brene Brown, care identifică nevoia de curaj atunci când decidem să ne arătăm vulnerabilitățile. Poate de multe ori tocmai de aceea este greu să oferi un feedback autentic, corect și cu intenția clară de creștere. Și, da, la fel când ai de primit feedback, trebuie să accepți că, cel puțin din perspectiva altcuiva, lucrurile nu sunt tocmai roz. 

Privit dintr-o altă perspectivă, feedback-ul este maniera prin care ni se transmite cum ne putem adapta pentru a ne încadra și pentru a ne ajusta sistemului și relațiilor din care facem parte, astfel încât acestea să funcționeze la capacitate optimă. În felul acesta, devine un sistem de reglare la nivel de grup. Însă modul în care feedback-ul este oferit sau primit face diferența între a genera un dezechilibru chiar mai mare și reglarea situației ce a generat această necesitate.

Citește și:

Inteligența emoțională: ce este și cum poate fi îmbunătățită

6 moduri în care oamenii cu inteligență emoțională răspund la presiune

Author(s)

  • Elisabeta Calmuschi

    trainer & coach

    Elisabeta Calmuschi este trainer cu o experiență de peste zece ani pe programe de soft-skills. Coaching-ul a intrat în viața ei adăugând și completând experiența în lucrul cu oamenii. Crede că în fiecare sesiune de training sau de coaching se întâmpla minuni, ce aduc schimbări în bine și este fericită că poate face ceea ce-i place cel mai mult. Glumește spunând că pasiunile ei au rămas la litera T: training, teatru și tenis de câmp. Din teatru a învățat să-și dea voie să exploreze psihicul uman prin creativitate și improvizație, iar din tenis să analizeze și să înțeleagă partenerul de joc. Crede că avem datoria de a rămâne mereu deschiși la posibilități de învățare în orice situație și pentru asta e nevoie în primul rând să ne uităm mai des în sufletul nostru.