Viața la vârsta a treia - Thrive Global Romania

În următoarele 5 minute vei afla:

– Cât timp liber vor avea de petrecut persoanele de vârsta a treia la nivel mondial în următorii 20 de ani.
– De ce nepoții și bunicii ar trebui să planteze împreună copaci.

Persoanele în vârstă nu mai sunt văzuți ca niște exilați social, ci ca o punte de legătură între ieri, azi și mâine.

„Nu vei găsi pasiune dacă te mulțumești cu puțin și nici dacă te limitezi să duci o viață sub potențialul celei de care ești capabil”, Nelson Mandela.

Chiar dacă pare ciudat, în 99% din istoria umanității, speranța medie de viață era sub 18 ani. Bineînțeles, au existat mereu persoane care aveau 60,70 sau 80 de ani, însă adevărul este că numărul lor era foarte mic. Cu toate acestea, mulțumită unui secol de descoperiri medicale avansate (și cu alte invenții uimitoare în domeniul gerontologiei abia așteptând să fie dezvăluite), viața la 100+ ani devine un lucru normal. Brusc, oamenii se confruntă cu o schimbare fundamentală, una care a avut loc, mai mult sau mai puțin, peste noapte.

În romanul său, Hawaii, James Michener explică cum, timp de câteva milioane de ani, plăci tectonice uriașe s-au deplasat și s-au tot frecat unele de altele în adâncurile a ceea ce numim astăzi Oceanul Pacific. Pe măsură ce forțele convergeau într-un punct, bucăți de pământ au început să se ridice și în cele din urmă au ieșit la suprafață și au format minunata Polinezia.

Și cam așa stau lucrurile și cu longevitatea umană. Pentru sute de mii de ani, forțele medicale, economice, sociale și demografice au acționat, au evoluat și s-au lovit unele de altele. Iar din această confruntare a rezultat în prezent, în lume, un număr de mai bine de un miliard de oameni cu vârsta de peste 60 de ani; incredibil, numărul acestora se va dubla până în 2050.

Drept rezultat, apare o nouă „vârsta a treia”, de multe ori percepută ca o problemă cumplită, mai degrabă decât o nouă frontieră remarcabilă a umanității. Ideea vârstei a treia este un concept împrumutat din tradiția europeană a educației unui adult.

În prima etapă a vieții (cea de la naștere până în jurul vârstei de 30 de ani), sarcinile principale ale femeilor și bărbaților se concentrează pe dezvoltarea biologică, pe acumularea de cunoștințe, pe găsirea unui partener, pe procreere. În primele milenii din istoria umanității, speranța de viață medie pe care cei mai mulți oameni o aveau nu depășeau această primă vârstă, așa că grija principală a societății era îndreptată către nevoile de bază.

În cea de-a doua vârstă, de la 30 la 60 de ani, grijile unei vieți de adult se îndreptau către construirea unei familii, către grija acordată copiilor și munca productivă. Până la finalul secolului trecut, cei mai mulți oameni nu sperau să treacă peste această vârstă, așa că societatea se concentra mai mult pe problemele din această perioadă a vieții.

Cu toate acestea, odată cu creșterea speranței de viață și cu apariția valului de vârstnici din generația boomer, o viață de vârsta a treia, nedescoperită încă și potențial minunată se desfășoară în fața noastră; odată cu ea apar noi libertăți, noi responsabilități și noi scopuri ale maturității.

În primul rând, copiii au crescut și cea mai mare parte a obiectivelor vieții de adult sunt deja bifate sau în curs de desfășurare, așa că această perioadă permite o dezvoltare extraordinară a inteligenței emoționale, maturității, înțelepciunii și sensului în viață. Vârsta a treia are și o altă dimensiune care poate părea ofertantă: ai suficient de mult timp și oportunități nelimitate să încerci lucruri noi și să contribui la bunul mers al societății în moduri încă neexplorate.

În următorii 20 de ani, persoanele de vârsta a treia din valul boom-erilor vor avea de petrecut peste 2,5 triliarde de ore de timp liber doar în Statele Unite. Dacă ne uităm la nivel mondial, vorbim despre 50 de triliarde de ore de timp liber. Și acest lucru ridică anumite întrebări: ce vom fi și ce vom face cu atât de mult timp din viață liber, aflat la dispoziția noastră?

Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.

După 45 de ani de cercetări și studii ca psiholog, gerontolog și CEO al organizației Age Wave, am remarcat că există o mare doză de confuzie în rândul pensionarilor cu privire la ce ar trebui să facă cu timpul lor liber abia descoperit. Anul trecut, un pensionar american mediu s-a uitat 48 de ore pe săptămână la televizor și mai mult de trei sferturi dintre cei 68 de milioane de pensionari din America n-au făcut deloc muncă de voluntariat. Dacă am reduce cu câteva ore uitatul la televizor și l-am înlocui cu o muncă dată înapoi comunității din care facem parte, poate cu toții am fi mai bine.

Chiar înainte de situația COVID, am vorbit la o conferință la care actorul Harrison Ford era co-prezentator. În timpul discursului său, Ford, un activist de mediu cunoscut, a agitat audiența proclamând că oamenii tineri din lume ar trebui să planteze milioane de copaci ca să salveze planeta. Toată lumea a aplaudat: părea o idee minunată. Dar, după conferință, am avut o întrevedere particulară cu Ford. Și i-am spus că există acum în lume peste un miliard de bărbați și femei cu vârsta de peste 60 de ani și nimeni nu le cere lor să facă nimic. Și i-am sugerat că poate că ar trebui ca acești adulți-bătrâni ai lumii să planteze copacii care să salveze planeta. Și i-am spus: „Gândește-te la meta-mesaj. Să vezi bărbați și femei în vârstă plantând copaci la umbra cărora probabil nu vor apuca să stea vreodată va transmite un altfel de mesaj. Sau, poate și mai bine, cei în vârstă și cei tineri pot planta împreună copacii”. Amândoi am zâmbit când el mi-a răspuns: „Ken, nu m-am gândit niciodată la asta. Ce idee minunată!”.

Cu siguranță avem nevoie de contribuțiile celor de vârsta a treia, mai ales în această perioadă din istorie în care toată lumea are o anxietate crescută; atât de multe comunități au nevoie de implicarea adulților. Aceștia au nevoie să ne împărtășească (și nu să țină secret!) experiența de viață și perspectivele, în calitate de coach, de mentori, de profesori, ghizi, părinți și bunici surogat. Cu toții ar trebui să ne găsim un astfel de mentor.

Și, urmând exemplul primit de la Greta Thunberg, ar fi minunat dacă cei în vârstă s-ar preocupa de viitoarele generații, încă nenăscute. Ei merită o planetă cu un mediu sănătos, cu apă potabilă accesibilă tuturor, oportunități de a învăța și de a crește și multe șanse să-și lase frâu liber curiozității și să-și exploreze potențialul. În această fază de vârsta a treia avem nevoie să ne concentrăm nu doar asupra modului în care să ne păstrăm tinerețea și abilitățile, ci și să fim utili. Cum putem să fim de ajutor copiilor noștri – poate tuturor copiilor din lume, comunităților noastre, viitorului?

Combinația dintre longevitate, experiență și înțelepciune fac ca vârsta a treia să devină una cu un potențial inimaginabil, iar bătrânii nu mai sunt văzuți ca niște exilați social, ci ca o punte de legătură între ieri, azi și mâine: un rol critic în evoluția omenirii, unul pe care nici o altă grupă de vârstă nu-l poate îndeplini.

Citește și:

Cele 7 vârste ale iubirii la copii

Cum să-ți asculți și să porți un dialog permanent cu toate părțile tale