În următoarele 3 minute vei afla:
– Care este efectul unei bătăi cu perne.
– De ce ne cred mai cool copiii prietenilor decât propriii copii.
Sigur că ne iubim familia, sigur că am face orice pentru copiii noștri. Dar cine n-a simțit niciodată că-i vine să-și ia câmpii fie este deosebit de norocos, fie n-are chef să recunoască adevărul.
De ce luăm viața de familie atât de în serios, de ce uităm să ne jucăm, de ce ne simțim mai relaxați când suntem cu prietenii? De ce facem din țânțar armăsar și de ce dăm o notă de angoasă unor evenimente peste care am putea trece mult mai lejer dacă nu le-am da atât de multă importanță?
Familia chiar contează
Evident, sunt multe lucruri în viață despre care simțim că nu sunt atât de importante precum familia. Și atunci e mai ușor să nu le încărcăm cu dramatism, chiar dacă nu ne ies cum am fi vrut. De exemplu, dacă un prieten nu împărtășește valori sau reguli la care ținem, e de-ajuns să ridicăm din umeri și să luăm acest fapt ca atare. Ideea că un amic se încăpățânează să cumpere o mașină nouă într-o perioadă în care economia globală se clatină nu ne afectează personal. Dacă, însă, aceeași problemă se ridică în sânul familiei, ar afecta bugetul și ni s-ar aprinde beculețul roșu: oare omul cu care trăiesc chiar nu-și dă seama că este cel mai prost moment în care să cheltuim economiile familiei?
La fel stă treaba cu copiii. Când copilul unor prieteni face lucruri cu care nu suntem de acord, este mult mai simplu să minimalizăm ce se întâmplă și chiar să privim cu detașare și empatie evenimentele. Vedem lucrurile și din perspectiva copilului (sau a adolescentului). În schimb, când este vorba de propriul copil, parcă ni se întunecă mintea.
Atunci când suntem implicați direct, luăm lucrurile foarte personal și, în loc să le rezolvăm mai eficient, reacționăm disproporționat. Este unul dintre motivele pentru care părem mai cool în ochii prietenilor decât ai partenerilor de viață și, de asemenea, pentru care ne trezim că ne fac mai multe confesiuni copiii vecinilor decât copiii personali (note mici, eșecuri sentimentale, nesiguranțe).
Luăm lucrurile prea în tragic
Se spune că viața e singura ipostază din care nimeni nu scapă viu. Și sigur că viața este plină de decizii cu impact major, nu este totul despre joacă și distracție, este cât se poate de normal să fie nevoie să ne purtăm ca niște adulți și să nu rămânem etern blocați într-un comportament copilăros. Însă de la a ne ține capul pe umeri când chiar e nevoie de discernământ până la a renunța complet la joacă și distracție e cale lungă și păguboasă, aș zice, dacă nu ne permitem să mai fim și copii din când în când.
Identifică momentele când iei lucrurile prea în serios
Să zicem, hrana. Gătitul. Aprovizionarea. Oare chiar este o chestiune de viață și de moarte? Sigur că este. Toți avem nevoie să ne hrănim. Însă când decizi la ora 11 noaptea că TREBUIE să existe o ciorbă-n frigider și că merită sacrificiul de a începe să cureți legume când tot ce-ți dorești este să te bagi în pat este clar că iei lucrurile prea-n serios. Orice om și orice copil pot rezista fără ciorbă câteva zile. Așa că dă-ți voie să amâni afurisita de ciorbă pe altă dată și du-te la culcare. Când suntem odihniți, acționăm mai rațional și ne bucurăm mai mult de viață. Pizza nu este cel mai sănătos aliment, însă sănătatea mentală, odihna și echilibrul ne aduc mai multe beneficii decât ciorbele chinuite.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Relaxează relația cu copiii
Ni se vorbește despre importanța timpului petrecut cu copiii. Din martie încoace, am petrecut mult timp cu ei, iar asta nu a generat doar lapte și miere. Tabloul pitoresc cu familia pe pătura de picnic s-a cam dat peste cap și ne-am trezit cu tabloul suprarealist al familiei obligate să conviețuiască într-un spațiu redus, cu toate laturile (personale, profesionale, școlare) îngrămădite laolaltă. A fost distracție, dar a fost și haos. A fost iubire și ținut aproape, dar au fost și momente în care ne-a venit să ne luăm lumea-n cap. Să fii părinte este una dintre cele mai mari responsabilități pe care le poți avea în viață. Însă asta nu înseamnă că parenting-ul ar trebui să fie perpetuu plin de angoase, reguli și provocări obositoare.
Identifică momentele când poți lăsa garda jos și accesează latura jucăușă
Cine a spus că la masă nu se vorbește?! La cină avem cele mai multe șanse să ne strângem cu toții. Mâncați împreună, fără ecrane. Mâncați în tihnă, încărcați masa cu bunătăți sănătoase, faceți concurs de creativitate pentru cea mai frumoasă farfurie. Bucurați-vă de moment și dați-i importanța cuvenită, fără supărări sau frustrări inutile (cu cât gătim rețete mai sofisticate și mai dificile, cu atât e mai greu de acceptat când un copil strâmbă din nas).
Creați tradițiile familiei
Tradițiile nu sunt strict apanajul moștenirilor din moși strămoși și nici nu trebuie să înlocuim ușa de la intrarea în apartament cu o poartă maramureșeană ca să avem propriile tradiții. Iată aici o listă cu idei perfecte pentru a transforma mesele în momente personale. Puteți adopta jocuri legate de alimentele de pe masă (de unde vine orezul, cine a inventat piureul etc) sau puteți organiza, o dată pe săptămână, o cină cu alimente care încep cu o anumita literă (brânză, banane, bacon, broccoli, brioșe).
Stabiliți o oră fără probleme
Fiecare familie are probleme, dar fiecare familie merită măcar o oră pe zi în care să nu gândească la ele. Responsabilitățile adulților sunt cele care creează o stare de tensiune în casă. Dacă nimic nu arde și dacă ceva anume nu se poate rezolva, oricum, între ora 18 și ora 19, puneți pe hold îngrijorarea. Se spune că e bine să cobori la nivelul copilului când comunici cu el. Dacă ne referim la postura corpului, mi se pare o idee genială să stabilim contact vizual de la egal la egal. Dacă ne referim la nivelul de energie și poftă de viață/joacă, cred că noi, adulții, trebuie să ne ridicăm la nivelul copiilor noștri. Le facem un cadou lor, dar mai ales nouă. E fabulos să retrăiești nepăsarea dulce, copilăroasă, să oprești știrile alarmiste sau presiunea dead-line-urilor și să trăiești clipa fix așa cum e ea. Față de perioadele mai lungi de timp, clipele chiar au potențial de perfecțiune.
Otilia Mantelers, psiholog și expert în parenting, ne propune doi micropași cu efecte incredibil de puternice în relația cu cei mici, dar și în modul în care ne percepem noi înșine ca adulți și părinți: ”În plus, față de cele de mai sus, programați-vă o dată pe săptămână două activități de câte 20 de minute, care promit că vor aduce un plus de conexiune profundă”.
1. Bătaia cu perne
Toți membrii familiei își iau câte una sau două perne (fără fermoare!) și încep lupta. Cu cât copiii sunt mai mici, cu atât părinții vor cădea și îi vor lăsa să câștige. Cu cât copiii sunt mai mari, bătaia cu perne se va face parte în parte.
2. Timpul special
A doua activitate la care mă gândesc este timpul special, 1 la 1, cu copilul. Timp de 10-20 de minute, adună-ți cât de mult entuziasm poți și fă fix ce-și dorește copilul. El se va simți scăldat de atenția și dragostea ta, iar tu te vei simți cel mai bun părinte din lume!
Citește și:
Oamenii bogați sunt cei fericiți!
Cum mi-au schimbat viața constelațiile familiale
Otilia Mantelers este psiholog, specialist în parenting și susține importanța jocului în creșterea copiilor. De câțiva ani, urmează diferite formări în psihoterapia traumei, fiindcă a înțeles că atât copilul, cât și sufletul părintelui au nevoie de grijă. Susține de mulți ani cursuri pentru părinți și organizează conferințe cu invitați internaționali, fiind una din promotoarele științei parenting-ului în România. Otilia este autoarea îndrăgitei povești terapeutice Secretul Monstrului, apărută în anul 2017.