În următoarele 5 minute vei afla:

– De ce somnanbulii nu trebuie treziți.
– Ce este insomnia paradoxală și cum se tratează.


Lipsa de somn îți afectează performanțele, iar privarea de somn este chiar periculoasă. Există o corelație puternică între somn, pe de o parte, și sănătate, aspectul fizic și starea de bine, pe de altă parte. 

Pe lângă faptul că tocmai am trecut printr-o perioadă grea din multe puncte de vedere, care ne-a afectat și modul în care dormim, criza somnului cauzată de subestimarea acestei componente importante a sănătății noastre își spunea deja cuvântul în ultimii ani și tot mai multe voci publice și din domeniul cercetării sănătății atrag atenția asupra acestui aspect esențial, dar adeseori ignorat, al vieții noastre. 

De aceea, dacă te confrunți cu perturbări ale somnului, este bine să știi despre ce este vorba și să ai la îndemână câteva puncte de plecare pentru a-ți regla somnul. 

În medicina dedicată cercetărilor asupra somnului un ”somn perturbat” se diferențiază de o ”dereglare a somnului”: somnul perturbat poate apărea ocazional și la oamenii sănătoși, iar dereglarea somnului presupune o abatere regulată de la somnul normal. Diferența o fac efectele oboselii cauzată de somnul permanent problematic (temeri, griji, influențe negative diverse în ziua următoare) și durata – se consideră de regulă patru săptămâni consecutive de perturbări. 

În principiu, putem împărți dereglările somnului în trei mari grupe: insomnii (somn nocturn dereglat), hipersomnii (în prim plan se află oboseala resimțită în urma deteriorării somnului), parasomnii (fenomene care apar în legătură cu somnul). 

O dereglare a somnului poate însemna: o dereglare de adormire, dereglări în timpul somnului (dificultatea readormirii și perioade lungi de veghe nocturnă), trezitul dimineața prea devreme, lipsa de refacere după trezire, oboseala persistentă din timpul zilei. Conform International Classification of Sleep Disorders, dereglările somnului: sunt insomniile; dereglările respiratorii din timpul somnului, hipersomnia; dereglările circadiene; parasomniile; și dereglările motorii din timpul somnului.

Principalele tulburări de somn

Insomnia este incapacitatea de a genera somn în ciuda faptului că individul își acordă oportunitatea adecvată pentru a adormi. Insomnia paradoxală apare atunci când somnul este bun (măsurat, dovedit), dar pacientul raportează că a dormit prost sau nu a dormit deloc. Insomnia poate fi de adormire sau de menținere a somnului (nu se exclud reciproc), iar criteriile principale pentru diagnosticul de insomnie sunt dificultăți la adormire, trezirea în toiul nopții, trezirea prea devreme, dificultăți cu adormirea la loc după trezire și senzația de oboseală pe tot parcursul zilei, care persistă pe o durată de câteva luni. În acest caz este indicat să contactezi un medic specializat în somnologie. 

Insomnia este una dintre cele mai raspândite probleme medicale cu care se confruntă societatea modernă, iar cei mai frecvenți factori declanșatori sunt de natură psihologică (preocupările emoționale/anxietatea, susținute la nivel biologic de un sistem nervos simpatic excesiv de activ). Fiziologia din spatele acestei tulburări este complexă, iar forma principală de tratament nu mai sunt somniferele, ci terapia non-medicamentoasă (psihoterapia). 

Apneea în somn este reprezentată de întreruperile de respirație din timpul somnului, ce pot dura de la câteva secunde până la câteva minute și se pot întâmpla de sute de ori pe noapte, ceea ce face imposibil un somn profund. Aceste pauze respiratorii apar adesea în poziția de dormit pe spate în legatură cu sforăitul și sunt adesea însoțite de o scădere a concentrației de oxigen în sânge. Persoanele afectate se pot trezi cu un sentiment de sufocare sau de insuficiență respiratorie, iar dimineața pot apărea stări de epuizare, senzația de gură uscată și dureri de cap. Apneea în somn este o dereglare frecventă, cunoscută și cercetată, iar în funcție de severitate se pot lua diverse măsuri de tratament sau gestionare. Tratamentul medical primar este presiunea pozitivă și continuă asupra căilor respiratorii prin intermediul unei maști care este conectată la un aparat (CPAP – Continuous Positive Airway Pressure). Dacă nu se suportă aplicarea măștii se poate face și operație (pentru lărgirea căilor nazale sau eliminarea amigdalelor – medicul ORL-ist este cel care poate indica cea mai bună cale de urmat). Metodele neinvazive de gestionare presupun renunțarea la acool sau calmante/somnifere, scăderea în greutate și evitarea poziției de dormit pe spate (eventual cu ajutorul unei veste de evitare a dormitului pe spate).

Unul dintre principalii factori de risc în dezvoltarea unui sindrom de apnee este obezitatea (60%-90% dintre pacienții cu apnee sunt supraponderali), iar principalul risc asupra sanatății asociat cu o apnee netratată este hipertensiunea arterială (cu un posibil atac de apoplexie sau infarct miocardic) cauzată de împovărarea sistemului circulator și al inimii. 

Tulburări ale somnului asociate cu mișcări corporale  sau sindromul picioarelor neliniștite (RLS – Restless-Legs-Syndrom) cauzează senzații de disconfort la nivelul picioarelor, făcându-i pe pacienți să și le lovească sau să le întindă pentru a se liniști. Aceasta poate apărea împreună cu mișcările periodice ale picioarelor în timpul somnului (PLMS – Periodic Limb Movement Disorder) sau separat de acesta.

Somnambulismul se manifestă ca o trezire incompletă, iar persoana se îndreaptă spre o sursă de lumină. Cauza principală este stresul emoțional, prin urmare se recomandă deconectarea și restrângerea activităților, de asemenea sindromul PLMS poate produce somnambulism. În această dereglare sunt foarte importante măsurile de siguranță din mediul înconjurător. Somnambulii nu trebuie treziți cu forța sau prin strigăte, pentru că pot resimți aceste situații ca fiind amenințătoare și pot deveni agresivi. Cele mai multe episoade de somnambulism sunt inofensive și nu necesită intervenție. Un diagnostic complet de somnambulism poate să aibă nevoie de o noapte sau două petrecute într-un laborator clinic de somn.

Parasomniile sunt reprezentate de coșmaruri, Pavor și bruxism. Coșmarurile sunt vise având un conținut puternic negativ, însoțit de emoții negative, ce pot indica un nivel ridicat de stres actual sau traume din orice perioadă a vieții. Coșmarurile se delimiteaza de Pavor (frica nocturnă), care este trezirea bruscă în prima jumătate a nopții, însoțită de o teamă extremă. Persoana se poate trezi cu un strigăt de spaimă, apoi rămâne cu ochii deschiși, transpiră, respiră des și este cuprinsă de frică. 

Narcolepsia este oboseala considerabilă din timpul zilei, asociată cu adormirea involuntară. Un fenomen asociat este cataplexia, adică slabiciunea musculară bruscă, declanșată de afecte puternice (bucurie, teamă). Narcolepsia este foarte rară și se diagnostichează numai în laborator. Un semn de narcolepsie poate fi și paralizia la trezire (atunci când tensiunea musculară minimă din timpul somnului REM nu este încă depășită, întregul corp este câteva secunde paralizat la trezire: persoana pierde temporar capacitatea de a vorbi sau de a se mișca), dar apoi paralizia dispare fără să lase urme. Deși este inofensivă, poate părea înspăimântătoare. Paralizia la trezire poate să apară și ca fenomen separat, caz în care nu necesită tratament.

Relația dintre perturbarea somnului și alte afecțiuni

Tulburările de somn afectează atenția, concentrarea, reacțiile, memoria, dispoziția, emoțiile, procesele de gândire și capacitatea de a lua decizii. Prin urmare, dereglările somnului aduc daune corporale (de exemplu, creșterea tensiunii arteriale), tulburări psihice (demoralizare, descurajare, proastă dispoziție) și, foarte important, cresc semnificativ pericolul de accidente (de muncă sau în trafic sau cele specifice somnambulismului/narcolepsiei).

Pe de altă parte, cauzele principale ale tulburărilor de somn sunt: o deteriorare a sănătății mentale (anxietate, depresie, încordare interioară), neurologice (accident vascular cerebral, demența), boli somatice și efectele adverse ale diverselor tratamente medicamentoase asociate, munca în schimburi sau pe timpul nopții, schimbarea de fusuri orare, stilul de viață care nu include o igienă corespunzătoare a somnului (statul prelungit în fața calculatorului/televizorului/telefonului sau consumul de cafea/alcool/băuturi energizante cu puțin timp înainte de adormire), vizionare de filme horror, o ceartă desfășurată cu puțin timp înainte de culcare. 

Somnul dereglat este în majoritatea cazurilor primul semn al unei depresii. În timp, apar însă diferențele. La pacientul suferind de insomnie dereglările somnului rămân nemodificate (cu mici variații de-a lungul anilor), iar în cazul depresiei se manifestă o înrăutățire progresivă a stării psihice, însoțită de scăderea capacității de performanță și dispoziții interioare negative. 

Înainte de tratarea oricărei dereglări a somnului trebuie să se stabilească exact cauzele 

Este bine să știi că un somn sănătos nu se apreciază doar prin criteriul duratei, ci și prin cel al calității (profunzimii), de aceea somnul care urmează alcoolului sau cel indus de somnifere, deși poate avea o durată prelungită are, de fapt, o calitate foarte slabă, nefiind chiar ”somn” în adevăratul sens al cuvântului (adică din punct de vedere neurologic). Pentru o refacere optimă a organismului, cea mai importantă este continuitatea somnului – lungimea perioadelor de somn neîntrerupt. 

Tratamentul tulburărilor de somn

Pe lângă tratamentul tulburării emoționale sau organice principale care stau la baza perturbării somnului  și cel medicamentos (atunci când este prescris de medic), recomandarea noastră este psihoterapia. Pentru că unul dintre cei mai importanți factori care influențează calitatea somnului este starea psihică – nivelul de stres, echilibrul psihic, mulțumirea de sine (grijile și teama sunt factori importanți de tulburare a procesului de adormire). Fantezia împotriva fricii este o metodă utilizată în cazul coșmarurilor. Psihoterapia de profunzime poate ajuta la rezolvarea traumelor. Pacienții cu insomnie paradoxală sunt tratați ca ipohondri. Terapiile comportamentale, în format individual sau de grup, sunt metode eficiente de tratament al insomniilor psihofiziologice.

Îmbunătățirea obiceiurilor de somn și scăderea stresului sunt pași-cheie în gestionarea tulburărilor legate de somn. Igiena somnului înseamnă igiena minții și igiena vieții, iar somnul este o componentă importantă a stilului nostru de viață. Cel mai bun tratament este prevenirea!


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Ce poți face? 

Somnul poate fi măsurat într-un laborator specializat de cercetare a somnului – un centru de diagnosticare unde se fac măsurători asupra somnului, așa cum se manifestă el în perioada respectivă; acolo sunt înregistrate peste noapte undele cerebrale, mișcările oculare și tensiunea musculară (inclusiv investigații asupra respirației si activității picioarelor). Pe baza acestor date se poate întocmi o hipnogramă (curbă a somnului) și astfel se depistează și dacă există o tulburare a somnului. În România există mai multe clinici de somnologie, iar în cadrul clinicilor medicale există medici specializați în probleme de somn.

La nivel individual evaluarea calității somnului se poate face și cu ajutorul unor dispozitive de măsurare a calității somnului. 

Citește și:

8 experți ne împărtășesc cele mai eficiente sfaturi pentru un somn bun în 2020

Actuala criză a somnului

Author(s)

  • Florentina Mandoc

    psihoterapeut

    Florentina Isabella Mandoc este psihoterapeut specialist cu formare de bază și certificare internațională  în psihoterapia integrativă relațională și formări suplimentare în terapia EMDR și tratamentul bazat pe mentalizare (MBT) pentru tulburarea borderline. Domeniile sale principale de competență sunt: psihoterapie individuală (dezechilibre depresive, anxioase, fobii, adicții și gestionarea optimă a stresului) și de cuplu,  terapia traumelor și a doliului. Pentru detalii suplimentare și alte informații accesați https://youareok.ro/.