În următoarele 5 minute vei afla:

– Care este de fapt, adevărata problemă, în infidelitate.
– Ce pași trebuie să parcurgi pentru a trece prin procesul de vindecare. 


Anual se înregistrează peste 30.000 de divorțuri pe an în România, iar procentul nu scade, ci crește. Și pentru că nu toate cuplurile se căsătoresc, gândeşte-te câți oameni se despart, necăsătoriți fiind! Principalele trei cauze ale divorțurilor sunt: infidelitatea, violența fizică, alcoolismul. În topul listei motivelor se află infidelitatea. Și mai tragic de atât, cei ce se implică în alte relații, după ce renunță la cea anterioară, sfârșesc tot într-un tribunal sau într-o nouă despărțire. Pentru că merg pe principiul: ”Altul/alta mă va face fericit/ă!” sau ”Soluția e să plec şi să caut pe cineva mai bun!”.

Procentul celor ce divorțează după a doua căsătorie e şi mai mare decât al celorlalți, pentru că niciunul din cei ce s-au separat nu a făcut nimic să se schimbe. Au mers înainte, în alte brațe şi alte paturi, cu convingerea că altcineva le va oferi ce au nevoie, cu convingerea că pot și singuri. 

Fie că au fost cei trădați sau cei ce au trădat, nu s-au autoanalizat suficient sau nu într-un mod sănătos, și au dat vina numai pe celălalt. 

Care sunt consecințele nevindecării după infidelitate?

  • Spitale de psihiatrie pline până la refuz;
  • Medici psihiatri şi psihoterapeuți care strigă pe rețelele de socializare nevoia oamenilor de informații sănătoase, despre cum își pot vindeca sufletele.

Care e adevarata problemă, de fapt, în infidelitate?

Peste tot vedem oameni care judecă. Și eu am judecat. Și tu, cu siguranță. Îl judecă pe infidel și sunt în stare să-l ucidă cu pietre. Îl judecă pe cel care a fost înșelat și sunt în stare să-l arate cu degetul ca pe ”ăla prost”, care nu e în stare să-și țină partenerul în lesă. Presupunerile greșite sunt principala cauză a lipsei de empatie atât față de cel infidel, cât și față de cel înșelat. Presupunem pe baza generalizării, a ceea ce am văzut sau am înțeles din ce am văzut la alții.

De exemplu, judecăm comportamentul celui infidel și refuzăm să ne uităm la DE CE-ul din spatele acelui comportament. Refuzăm inclusiv să ne uităm la comportamentele noastre din timpul relației. Atunci putem spune:

  • ”Eu, cea trădată, sunt bună. El e rău”.
  • ”Eu merit tot ce e mai bun, el merită tot ce e mai rău”.

Sau infidelul poate generaliza astfel, refuzând să se uite la propriile comportamente din timpul relației:

  • ”Eu am fost neglijat, neînțeles, criticat, am tot dreptul să caut în altă parte ce nu mi-a fost dat”.
  • ”El/ea m-a aruncat în brațele altcuiva, prin lipsa de validare”.

E oare soția de vină?

  • ”Nu i-a oferit suficient sex”.
  • ”E vina ei, pentru că nu înțelege că bărbații înșeală cu toții și ar trebui să treacă peste infidelitate”.

E oare soțul de vină? 

  • ”Nu e educat și asta l-a adus aici”.
  • ”E un laș!”

E oare societatea de vină?

  • ”Dacă femeile se îmbracă în halul ăsta, bietul bărbat, cum să nu înșele?”.
  • ”Asta e, m-am căsătorit cu cine nu trebuia și acum suport consecințele!”

Toate sunt, de fapt, presupuneri sau convingeri pe care le-am ridicat la rangul de  adevăruri universal valabile. Și adevărul nu e acesta, ci acela că suntem responsabili fiecare de partea noastră. Și că infidelitatea e ca un cancer: are așa multe celule pline de durere! Dacă nu le găsim, acceptăm și tratăm, se vor multiplica și ne vor ucide caracterul, relațiile, și, în cazurile extreme, pe noi înșine.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Există soluții?

Există viață după infidelitate şi încă una minunată, dacă ştii să nu-ți iroseşti suferința cauzată de ea! Iar soluția pentru suferința ta este să treci sănătos prin ea, nicidecum să o eviți!

În clipa în care afli de trădarea partenerului, primele reacții sunt şocul și paralizia, apoi poți simți furie, confuzie, rușine.

  • În multe cazuri, cum a fost și al meu, rezistență la a cere și a primi ajutor.
  • ”Mă descurc singur(ă), sunt puternic(ă)!”, îți poți spune. 
  • Te poți distanța de prieteni pentru a ține secret adulterul. 
  • Ori te poți distanța de durere, apelând la: muncă, alcool, adulter, mâncat compulsive, cumpărături excesive.


Însă acestea sunt strategii de coping (mecanisme nesănătoase prin care alegi să faci față durerii) şi nu te vor ajuta pe termen lung!

Poate crezi că poţi singur(ă)…

Ca şi mine şi ca zecile de clienți cu care am lucrat, poți crede că nu ai nevoie de suport exterior, pentru că e suficientă rugăciunea sau acceptarea situației așa cum e, în speranța că timpul va vindeca orice rană.

  • Ți-e teamă să vorbeşti cu cei cunoscuți, şi mai ales cu un străin, fie el psihoterapeut ori preot; 
  • Refuzi să cheltuieşti bani pentru psihoterapie sau cursuri, de teamă că nu vei avea cu ce să-ți crești copiii sau cum să te descurci de la o lună la alta;
  • Posibil ca partenerul să-ți interzică să ceri ajutor, pentru că asta i-ar dăuna lui personal: cariera și reputația sa;
  • Ți-e rușine că ai ajuns și tu  ”aia care nu e în stare să-şi țina bărbatul acasă!” ori ”aia care stă cu unu’ de-ăla!”;
  • Crezi că eşti o simplă victimă, care n-are de ales; 
  • Trăielti certitudinea că nu e treaba ta să faci ceva, ci numai el/ea are de reparat la sine; 
  • Nu vrei să renunți la nimic din ce ai și faci, pentru a face loc activității de vindecare!
  • Crezi că eşti anormal(ă), din moment ce toți se descurcă singuri, numai tu nu.

Cu toții trecem prin etapa aceasta. Rezistența la schimbare implică neacceptarea ajutorului din partea altora! Iar refuzul tău de a primi ajutor te costă! Vei rămâne izolat(ă) de lume, singur(ă) cu durerea și convingerile tale!

  • Dacă te izolezi şi nu vorbeşti cu nimeni, depresia se strecoară rapid în inima ta. Confuzia te face să te blochezi şi să iei decizii pripite, pe care le vei regreta mai târziu. 
  • Dacă păstrezi banii pentru altceva, îți întârzii sau refuzi binecuvîntarea de a trăi o viață împlinită. Banii se duc pe orice substitut: haine, alcool, mâncare, medicamente, care promit vindecare, dar doar îți amorțesc pentru o perioadă simțurile şi apoi tu revii la aceeaşi disperare, durere şi confuzie. 
  • Dacă te supui orbește  partenerului care-ți interzice să vorbeşti despre ce simți şi ce a făcut el, te afunzi în frici şi în suferința pe care o ascunzi sub preş.
  • Dacă rămâi cu convingerea că ai ajuns ”proastă”, vei trăi cu ruşinea care-ți va afecta pe viață stima de sine.
  • Dacă rămâi în rolul de victimă, vei accepta aceeaşi viață plină de umilințe, crezând că n-ai ce să faci şi pierzând controlul asupra propriei tale vieți.
  • Dacă crezi că numai el / ea are de reparat la sine, nu vei ști niciodată ce trebuie să eviți pe viitor pentru a alege sănătos .
  • Dacă refuzi să investeşti timp și bani pentru recuperarea ta, vei investi în substitute nesănătoase pentru a-ți alina pe moment suferința. 
  • Dacă vei crede mereu că e ceva în neregulă cu tine, vei rămâne în relații cu oameni toxici, care te vor controla.

Iată pașii pe care să-i parcurgi singur(ă), dacă partenerul tău nu vrea:

  1. Înțelegi conceptul de Infidelitate, cum apare aventura și de ce trădează infidelul;
  2. Te autoevaluezi: de ce l-ai ales pe el, care sunt fazele vindecării şi cum îți reconstruieşti identitatea după infidelitate;
  3. Cum treci prin suferință şi cum scapi de singurătate; 
  4. Cum îți reconstruieşti încrederea în tine. 

Am lansat un program de vindecare după trauma produsă de infidelitate, pe care-l poți accesa aici: https://monicazinca.ro/prezentare-curs-vindeca-ti-trauma-creata-de-infidelitate

Citește și:

Cum ne dăm seama că relația de cuplu șchiopătează

De ce evită cuplurile să meargă la psiholog?

Author(s)

  • Monica Zincă

    psihoterapeut de familie și cuplu

    Monica Zincă este psihoterapeut de familie şi cuplu. Crede cu tărie în vindecare şi în restaurarea relațiilor dintre oameni şi în faptul că a primit o misiune care are în centru iubirea. Ajută familiile, copiii, cuplurile şi femeile să se cunoască, să renunțe la tiparele toxice din viața lor şi să-şi vindece rănile cauzate de traume.