În următoarele 5 minute vei afla:
– Cu ce ne ajută identificarea cât mai exactă a emoțiilor pe care le simțim.
– Ce ingrediente conține, de exemplu, dragostea.
Odată cu această perioadă în care interacţiunile virtuale au tendinţa de a le înlocui, în bună măsură, pe cele faţă-n faţă, intervine şi dificultatea, din ce în ce mai prezentă, de a face distincţia între cele două. Evident, fiecare vine cu avantaje şi dezavantaje, unele mai vizibile şi la-ndemână: probabil că vom prefera un call de câteva minute unei şedinţe la sediul biroului, dar la fel de probabil că o întâlnire virtuală între doi parteneri nu vine de fiecare dată cu aceleaşi beneficii ca una care include şi posibilitatea atingerilor fizice.
Când suntem în exil în virtual
Şi totuşi, virtualul se inserează oarecum pe nesimţite în vieţile noastre, iar pentru o categorie dureros de mare – copii şi adolescenţi – rămâne chiar principalul mijloc de socializare, cu atât mai mult în actualul context pandemic. Creşte astfel riscul de a deveni captivi ai reţelelor sociale şi de a ne raporta la virtual ca la „normal”.
Evident, afluenţa virtualului este intens studiată, iar creatorii acestei dimensiuni-fantomă depun toate eforturile pentru a face experienţele de navigare cât mai reale cu putinţă. Astfel, încă din anul 2016, Facebook a introdus o serie de „reacţii” care să ajute utilizatorii să exprime mai uşor şi mai repid felul în care conţinutul din „News feed” îi face să se simtă. Din totalul emoţiilor pe care o persoană le trăieşte, au ales cinci: iubire, râs, uimire, tristeţe şi furie. Aprecierea, celebrul buton albastru de „Like”, exista deja. Odată cu începutul pandemiei, în 2020, a fost introdus şi butonul „grijă”, din dorinţa de a le oferi oamenilor posibilitatea de a-şi arăta sprijinul şi susţinerea şi de a simţi „un pic” mai conectaţi la prieteni şi familie. Modul realităţii virtuale de ne oferi „un pic” de conectare la realitate.
Cât de des îți dai login la tine însuți?
Cum ar fi, oare, dacă am face un exerciţiu şi ne-am conecta, zilnic, la noi măcar la fel de des cât ne conectăm la aplicaţiile de socializare?
Înapoi în viaţa reală, unul dintre cei mai cunoscuţi psihologi care s-a ocupat de studiul emoţiilor este Paul Eckman. Călătorind pe întreg globul şi făcând cercetări care au inclus triburi izolate, Eckman a ajuns la concluzia că există şase emoţii de bază:
– furie;
– dezgust;
– frică;
– fericire;
– tristeţe;
– surpriză.
Unul dintre cele mai răspândite instrumente când vorbim despre emoţii este, însă, „roata emoţiilor”, diagrama introdusă de psihologul Robert Plutchik, care identifică opt emoţii (antagonice) de bază:
-bucurie-tristeţe;
-încredere-dezgust;
-furie-frică;
-surpriză-anticipare.
La o căutare rapidă pe internet, o variantă extinsă a acestei diagrame, cu doar şapte emoţii de bază, reprezintă (color! ☺) nu mai puţin de 82 de emoţii. Cele mai uzuale, posibil, întrucât algoritmul lui Robert Plutchik permite identificarea a aproximativ 34.000 emoţii. Wow, cum ar spune Facebook, nu-i aşa? Înţelegem că o aplicaţie nu poate oferi 34.000 de variante pentru un răspuns facil şi rapid. Însă, dacă ne întoarcem la viaţa reală, poate ar fi util să ne întrebăm câte emoţii putem identifica la noi? Câte emoţii cunoaştem şi câte le putem explica mai departe, copiilor? Pentru că, în final, este vorba de abilitatea de a identifica emoţiile şi despre capacitatea de a le gestiona, de a le ţine sub control pentru a şti cum să ne echilibrăm, cum să răspundem celorlalţi dintr-un sentiment de bine, încredere şi stăpânire de sine.
Evident, diagrama nu este perfectă, dar este un punct de referinţă pentru explorarea şi înţelegerea emoţiilor. De exemplu, dacă întrebăm: „cum mă simt astăzi?” răspunsul s-ar putea să nu fie mereu unul simplu. Bineînţeles, câteodată răspunsul este lesne de intuit: pot fi vesel, mulţumit, trist, însă uneori răspunsul este mai complex: mă simt agitat.
O agitaţie pozitivă, de anticipare, sau o agitaţie nervoasă, mai degrabă anxioasă?
Poate te simţi fericit, dar şi un pic vinovat. Un amalgam de emoţii este firesc, iar de multe ori ne vine greu să descriem o singură emoţie. De exemplu, poate uneori simţim bucurie, dar şi anticipare (ziua de salariu pare un exemplu elocvent pentru mulţi dintre noi). Ce noroc pentru cele câteva mii de emoţii din care putem alege! Cum ajungem, însă, de la opt emoţii de bază la 82 sau 34.000? Tot Plutchik ne oferă modelul combinaţiilor. Anticiparea şi bucuria rezultă în optimism, tristeţea şi anticiparea vor crea pesimism, bucuria şi încrederea ne fac să simţim dragoste, furia şi anticiparea aduc agresivitate, încrederea combinată cu frica duce la submisivitate, iar încrederea combinată cu furie la dominanţă, frica şi dezgustul aduc împreună vinovăţia, în timp ce tristeţea şi dezgustul se traduc în remuşcare şi tot aşa. Şi, ca să fie şi mai interesant, nu avem doar combinaţii de emoţii, ci putem să observăm şi grade diferite de manifestarea a acestora. Mai mult decât bucuros înseamnă mulţumit, chiar fericit. Trist, disperat sau dezamăgit? Furios, nervos sau iritat? Cu atâtea nuanţe, poate ar fi un moment bun să re-gândim „bine”-le pe care îl oferim ca răspuns de cele mai multe ori în situaţii sociale.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Cum să-ți observi cu adevărat starea de spirit
Oare de câte ori pe zi ne simţim „bine” şi cu ce emoţie am putea înlocui acest răspuns automat?
Identificarea emoţiilor nu este un proces uşor, însă este crucial pentru înţelegerea modului în care gândim şi ne comportăm. Şi reprezintă doar prima etapă a unui proces analitic de cunoaştere interioară. Pentru că, altfel, vorbim de un „analfabetism emoţional” mult prea răspândit printre adulţi, după cum arată experienţa din cabinetul terapeutic.
A învăţa emoţiile este o sarcină pentru care n-am fost pregătiţi, cei mai mulţi dintre noi. Identificarea emoţiilor permite însă identificarea ulterioară a pattern-urilor comportamentale, a factorilor activatori pentru anumite comportamente, precum şi a mecanismelor de apărare pe care le folosim. Cu alte cuvinte, a simţi şi, apoi, a înţelege „ce” simţi îţi va permite să observi când apar anumite emoţii, în legătură cu cine/ce, în ce context, ca urmare a cărui factor declanşator. În timp, toate aceste elemente vor crea o hartă a comportamentelor tale, o mai bună cunoaştere şi înţelegere a modului în care funcţionezi, o mai bună stăpânire de sine, un echilibru emoţional.
Te invit să fii atent la tine pe parcursul unei zile şi să încerci să identifici cam câte emoţii experimentezi şi de câte ori pe zi.
Pentru început, identifică câte o emoţie pentru trei perioade diferite din zi (de exemplu, dimineaţa, la prânz şi seara). Când apare, ia o pauză, identifică emoţia, fără s-o judeci şi fără să încerci să schimbi ceva. Analizează-ți emoţia şi urmărește roata. Ce alte emoţii asociate identifici? Detaliază nuanţele şi notează-le. Repetă zilnic. Apoi, după un timp, poți să te întorci la cele şapte emoţii pe care le propune aplicaţia şi reflectează dacă sunt de ajuns, dacă descriu pe de-a-ntregul tot ceea ce simţi, dacă sunt autentice şi dacă-ți oferă un contact direct, sincer şi nemijlocit cu tine şi trăirile tale. În final, sper să putem concluziona că viaţa reală şi autentică este de partea acesta a ecranului şi, din fericire, nu ne impune doar câteva emoţii limitative.
Citește și:
Ce știm despre emoții și frecvența lor?
Deconectarea de propriul corp poate semnala emoții dificil de gestionat