În următoarele 3 minute vei afla:

– Care e secretul oamenilor de vânzări cu cele mai bune rezultate.
– Antidotul neașteptat al depresiei.


Efectele carității și ale faptelor bune, pe măsură ce înaintăm în vârstă, sunt extrem de grăitoare: un studiu realizat de Duke University și de University of Texas at Austin a arătat că cetățenii seniori care practică voluntariatul au înregistrat o medie a depresiei mult mai scăzută decât cei care nu întreprind această activitate. Iar un studiu Johns Hopkins a arătat că voluntarii seniori erau mai predispuși să se implice în activități ce scad riscul sindromului Alzheimer. Iar cei care își pierduseră rolurile ce-i defineau în viață, precum cel de părinte sau de stâlp financiar al familiei, au avut posibilitatea de a-și redefini sensul existenței. 

Cercetările realizate pe tema efectului faptelor bune la locul de muncă arată că voluntariatul are un impact în crearea unui mediu de lucru mai creativ, mai sănătos și care favorizează colaborarea. În companii precum AOL sau Huffington Post se oferă angajaților trei zile plătite pe an în care să facă voluntariat pentru comunitatea lor și se oferă 250$ pe an în scopuri caritabile, per angajat. Un studiu din 2013, realizat de UnitedHealth Group, a arătat că programele de voluntariat din cadrul companiilor sporesc productivitatea. De-a lungul cercetării, s-au constatat și alte lucruri: mai mult de 75% dintre angajații care s-au oferit voluntari au declarat că se simt mai sănătoși. Mai mult de 90% au spus că activitatea de voluntariat le-a îmbunătățit starea de spirit. Mai mult de 75% au declarat că se simt mai puțin stresați și mai mult de 95% au spus că voluntariatul le-a îmbogățit sensul vieții (efect despre care se spune că fortifică sistemul imunitar). Angajații care au făcut voluntariat au declarat și că activitatea caritabilă i-a ajutat să-și administreze mai bine timpul și să relaționeze mai ușor cu colegii.

Un alt studiu din 2013, realizat de cercetătorii de la Wisconsin University, a arătat că angajații care fac muncă în folosul comunității sunt mai predispuși să-și ajute colegii, sunt mai dedicați muncii lor și mai puțin tentați să-și dea demisia. “Cercetările noastre duc la o concluzie simplă, dar profundă, despre altruism: când îi ajuți pe alții devii mai fericit”, spune Donald Moynihan, unul dintre autorii cercetării. “Altruismul nu este un mod a te te martiriza, ci pentru mulți operează ca o parte dintr-un sistem psihologic sănătos de recompensare”. Este un sistem de recompensă care ar trebui încadrat în modul în care ne raportăm la sănătatea noastră. “Dacă vrei să trăiești mai mult, mai fericit și mai sănătos, ia-ți toate precauțiile recomandate de medici. Apoi, împarte-ți timpul și resursele cu cei care au nevoie de ele. Aceasta este terapia prin implicare, spune Sara Konrath de la Michigan University. Cei care oferă sunt și cei care au mai mult succes în sfera profesională. 

În bestseller-ul său, Give and Take, profesorul Adam Grant citează studii care demonstrează că persoanele care își împart timpul și energia cu alții au mai multe realizări decât cei care nu fac voluntariat. Oamenii de vânzări cu cele mai bune rezultate sunt cei care se simt extrem de motivați să-și mulțumească clienții și colegii; inginerii cei mai productivi și care comit cele mai puține erori sunt cei care fac mai multe favoruri colegilor lor decât primesc. Cei mai iscusiți negociatori sunt cei care nu se concentrează doar pe scopul lor, ci sprijină și celelalte părți implicate să fie mulțumite. Grant a menționat și că organizațiile conduse de manageri care cer mai mult decât oferă au rezultate eterice și fluctuante. Pe când cei care oferă mai mult decât primesc obțin mai mult decât rezultate pe termen scurt. 

Spre exemplu, Starbucks, sub conducerea lui Howard Schultz, nu numai că a lansat inițiativa Create Jobs For USA —  o fundație prin care a strâns peste 15 milioane de dolari, a creat și a susținut mai mult de 5.000 de slujbe, dar compania a și sponsorizat peste un milion de ore în folosul comunității în decursul a câțiva ani. Schultz a explicat că, în spatele acestor politici, stă credința că “profitul este un obiectiv superficial, dacă nu are un scop mai important în spate”. Pentru Schultz, acel scop era de a stimula performanța angajaților, folosind o abordare umană și caritabilă și prin livrarea unei valori importante acționarilor. În același timp, el dorea să împărtășească succesul companiei sale cu comunitățile pe care le servește și să-și încânte în permanență clienții. 

În 2013, în timpul unei crize, clienții care au cumparat o băutură pentru altcineva au fost recompensați cu o cafea gratis. Într-o scrisoare către angajații Starbucks, Schultz a scris: “În fiecare zi, în cafenelele noastre, suntem martori la acte mici de bunătate care reflectă generozitatea spiritului care stă la baza principiilor noastre. Și, adesea, acestea sunt gesturi care reprezintă angajamentul față de comunitatea noastră, grija față de clienți și unul față de altul”.

Date fiind beneficiile evidente ale empatiei, cum ne întărim acest impuls? Și cum îl transmitem generațiilor viitoare? Părinții se gândesc constant la cum să-și ajute copiii să reușească în viață, să câștige mai mulți bani, să avanseze profesional sau să fie pur și simplu fericiți. Dar e la fel de important să transmitem valori precum compasiunea, în special dacă ne dorim cu adevărat ca ei să fie fericiți. Iar acest principiu devine cu atât mai important cu cât lumea e din ce în ce mai bulversată de tentații tehnologice și de tendința de a înlocui relațiile reale cu cele virtuale, superficiale, care ne pot compromite capacitatea de a fi empatici. 

 În 2010, un studiu realizat de San Diego State University a descoperit o creștere a numărului de cazuri de depresie de până la cinci ori, în rândul copiilor din Statele Unite, față de 1930. Pentru a învăța copiii despre alfabetizarea emoțională și empatie, Mary Gordon, o fostă educatoare, împreună cu un asociat, a fondat asociația Roots of Empathy. Ea crede că empatia e dezvoltată prin puterea exemplului. “Iubirea ne stimulează creierul”, spune Gordon. “Trebuie să le arătăm copiilor ce înseamnă iubirea pe măsură ce-i creștem. Învățarea este un proces care se întâmplă în mod natural prin interacțiune, nu instruire… Iar copilul reflectă starea emoțională a părinților”. 

În programul ei, în cadrul cursurilor se “adoptă” un bebeluș și se încearcă descifrarea lucurilor pe care acesta încearcă să le comunice prin sunetele pe care le scoate. Instructorii educă studenții să recunoască emoțiile copilului prin manifestările fizice, dar și cu ajutorul empatiei: astfel, aceștia învață să-și exploreze și propriile emoții. Studierea emoțiilor unui sugar sporește capacitatea de a înțelege de câtă dragoste și de câtă răbdare e nevoie pentru a crește un copil cum trebuie, dar și atenția și conexiunea necesară pentru dezvoltarea empatiei; părinții educă empatia în același mod în care-i învață și să vorbească. 

Desigur, nu suntem toți binecuvântați cu părinți care să ne fi servit ca un model de empatie. Dar, din fericire, efectele dezvoltării în sânul unei familii lipsite de compasiune pot fi vindecate. Nu e niciodată prea târziu să ne rezolvăm problemele emoționale create în copilărie. Și, în orice moment al vieții, caritatea și faptele bune pot aduce beneficii, atât la nivel mental, cât și la nivelul comunitar.

Bill Drayton pune accentul pe faptul că empatia este o resursă importantă care ne poate ajuta să facem față ritmului alert în care se schimbă realitatea în care trăim. “Viteza din ce în ce mai mare cu care viitorul ne surprinde și caleidoscopul de schimbări pe care-l experimentăm ne cere o fundație stabilă a abilității cognitive de a empatiza”, explică Drayton. Și cel mai bun mod de a ne construi această fundație internă este să apelăm la ajutorul celor din jur.

Compasiunea și caritatea nu trebuie neapărat să însemne să te muți în colțuri îndepărtate ale lumii și să construiești case. Aceste fapte bune se pot rezuma la sprijinirea oamenilor din cealaltă parte a orașului. Sau la ajutarea vecinilor. Și asta nu înseamnă doar să oferi bani. După cum menționează Laura Arrillaga-Andreessen în cartea ei, Giving 2.0: Transform Your Giving and Our World, caritatea poate însemnă “să-ți oferi priceperea în planificare strategică, management, resurse umane, marketing, design sau IT organizațiilor non-profit, care ar putea beneficia de ajutorul tău”, după cum procedează fundația Taproot Foundation.

Citește și:

Actuala criză a somnului

Știința viselor

Author(s)

  • Arianna Huffington

    fondatoare The Huffington Post, fondatoare și CEO Thrive Global

    Arianna Huffington, fondator The Huffington Post, fondator și CEO Thrive, autoare a 15 cărți, care acoperă teme dintre cele mai variate: artă, mitologie, politică sănătate. În 2005, a lansat The Huffington Post, o platformă de știri și opinii, care a devenit foarte rapid unul dintre cele mai prestigioase brand-uri media online. În august 2016, a lansat Thrive Global, o platformă de wellbeing și eficiență, pentru corporații și consumatori individuali, ce are ca misiune schimbarea modului în care muncim și trăim și care își propune să pună capăt concepției false potrivit căreia burnout-ul este prețul pe care trebuie să-l plătim pentru succes. Arianna Huffington a fost desemnată printre cei mai influenți 100 de oameni din lume de către publicația Time și se găsește pe lista celor mai puternice 100 de femei din lume. Născută în Grecia, s-a mutat la Londra la vârsta de 16 ani, și a absolvit Universitatea Cambridge cu specializarea în economie. La 21 de ani, a devenit președinta faimoasei societăți de dezbateri Cambridge Union.
    Cele mai recente cărți ale Ariannei Huffington - Thrive (Succesul redefinit: prosperitate, înțelepciune, miracol și crearea unei vieți pline de sens) și The Sleep Revolution (Revoluția somnului) - au ajuns, imediat după lansare, bestseller-uri internaționale.