În următoarele 4 minute vei afla:

– Cum să pui la cale un plan menit să aducă speranță.
– Care sunt micropașii care te duc mai aproape de scopul tău.


Totul a pornit de la un citat despre speranță pe care l-am găsit în (super-ultra-mega) bestseller-ul lui Brené Brown, „Curajul de a fi vulnerabil”. Ideea care m-a fascinat subliniază că speranţa, contrar a ceea ce am putea simți la prima vedere, nu este, de fapt o emoție. Speranța este, mai degrabă, un mod de a gândi sau un proces cognitiv. Emoţiile joacă, într-adevăr, un rol de sprijin. Dar speranţa în sine este un proces de gândire construit din ceea ce Snyder consideră o combinaţie de scopuri, de modalităţi de a le atinge şi de acţiuni întreprinse de individ.

Când apare speranța

În termeni foarte simpli, speranţa se naște atunci când:

  • Avem abilitatea de a ne crea scopuri realiste (Ştiu unde vreau să ajung);
  • Suntem capabili să ne dăm seama cum să atingem aceste scopuri, având, în acelaşi timp, flexibilitatea necesară de a stabili modalităţi alternative de a le atinge (Ştiu cum să ajung acolo, sunt perseverent şi pot să tolerez dezamăgirea şi să încerc din nou);
  • Credem în noi înşine (Pot să fac asta!).

Aşadar, speranţa apare atunci când avem o combinaţie între fixarea unor scopuri, tenacitatea şi perseverenţa de a le urmări şi încrederea în propriile abilități. Speranţa este „Planul B”, de fapt.

Iar parte din procesul de a înțelege ce este și cum funcționează speranța pornește de la a defini ce nu este speranţa.

Așadar, speranța nu este un proces de gândire pozitivă, care să inducă ideea că „totul va fi bine, chiar dacă nu fac nimic pentru asta”. Oamenii care au speranță nu cred, pur și simplu, că lucrurile se vor aranja de la sine. Ei au încredere că acțiunile lor îi vor duce acolo unde își propun să ajungă. Nimic mai uşor, nu-i aşa? Mai ales când, de aici, înțelegi că totul depinde doar de tine! 


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Cum să nu ne pierdem speranţa

Aşadar, pare că totul depinde de noi: a atinge scopuri este un proces care include perseverenţă, motivaţie şi încredere în propriile capacităţi, deci speranţa este pur şi simplu un plan pe care-l putem crea singuri, pe care tot noi îl putem pune în practică şi pe care-l putem monitoriza. Speranţa este o strategie proprie pentru dezvoltare, pentru evoluţie, pentru atingerea scopurilor şi dorinţelor celor mai intense. Pas cu pas.

Iată câţiva paşi care pot fi avuţi în vedere:

  1. Defineşte-ți scopul. Este ceva ce-ţi doreşti pentru tine sau pentru ceilalţi? Cât de mult eşti dispus să investeşti în asta? (în termeni de timp, acţiune, bani, efort, emoţii etc.) 
  2. Adaptează. Un scop mare poate părea descurajant. Fă o listă cu etapele şi acţiunile necesare pentru îndeplinirea scopului: paşii mici. Descrie fiecare etapă în cât mai multe detalii. 
  3. Identifică obstacolele: care ar fi provocările pentru fiecare etapă în parte? Ce ar putea să te împiedice? Câte depind de tine şi câte depind de factori externi? Care ar fi măsurile pe care le poți lua? Ce opţiuni şi oportunități ar putea ajuta/apărea? 
  4. Resurse: pentru fiecare obstacol identificat, fă o listă cu posibilele resurse: interne sau externe: de la motivaţie, la timpul necesar, la o reţea de prieteni sau resursele financiare/logistice necesare. Ce resurse poţi activa? Cu cine poţi vorbi? Cine te poate ajuta? Cine te poate sfătui? 
  5. Emoţii. Asociază scopului final o emoţie pozitivă. Închide ochii, relaxează-te şi imaginează-ţi că ai reuşit în ceea ce ţi-ai propus. Creează o imagine mentală cât mai detaliată: unde eşti, cu cine, ce vezi în jur? Ce auzi? Poţi identifica un gust sau un miros specific? Când ai imaginea clar definită, întoarce-te către tine: cum se simte reuşita ta? Ce simţi în corp? Unde anume simţi? Asociază imaginea creată cu starea de bine din corp şi rămâi acolo câteva momente. Bucură-te de reuşită, apoi deschide, încet,încet, ochii şi păstrează cât mai mult emoţia! 
  6. Stabileşte propriul ritm şi fii îngăduitor cu tine: poate în unele zile tot ce poţi să faci este să-ţi aranjezi patul şi să pregăteşti ceva de mâncare. Este în regulă oricum, fiecare zi are propriul ei ritm, la fel ca şi tine. Dă-ţi timp, păstrează-ţi încrederea în tine şi evită să pui presiune pe tine.

Citește și:

Secretul performanței: animă copilul din tine!

6 lucruri de care să-ți aduci aminte atunci când ți se pare că nu contezi

Author(s)

  • Mădălina Stoenescu

    psiholog clinician şi psihoterapeut

    Mădălina Stoenescu este psiholog clinician şi psihoterapeut de orientare cognitiv-comportamentală, cu competenţe în hipnoterapie. A participat la programe de voluntariat și este facilitator Sandwork Expresiv. Parcursul de aproape zece ani în domeniul psihologiei i-a dat ocazia, în primul rând, să se descopere. Cele mai importante lucruri pe care le-a învăţat sunt ce înseamnă să-ţi pese cu adevărat de tine şi de celălalt şi cât de dificil este să ne găsim curajul şi convingerea că merităm să ne fie bine. Crede că înţelegerea diversităţii, încrederea, empatia şi un pic de umor sunt atribute necesare pentru explorarea aspectelor dificile şi înţelegerea proceselor, conflictelor interioare, sentimentelor şi comportamentului fiecărui client în parte.