În următoarele 5 minute vei afla:

– Cum se pune frica de nou în calea inovației.
– De ce să nu grăbești un copil care privește o gâză.


Cu ochii ațintiți pe Jocurile Olimpice, m-am întrebat ce au atât de special acei oameni care reușesc să doboare recorduri mondiale, să se întreacă cu sine și să lupte cu încrâncenare pentru un ideal. Ce înseamnă ”stofă de campion”? 

Până la urmă, noi toți începem de la aceeași linie de start. Spadasina Ana Maria Popescu a fost și ea un nou-născut pe un pătuț dintr-o maternitate; unde, cine și ce a aprins în ea acel bec luminos al performanței? Nimeni nu începe ca un campion. Cu toții începem ca niște ființe vulnerabile, creștem, ne setăm idealuri. Așadar, ce are atât de diferit față de noi, ceilalți, un campion sau un vizionar?

Pe lângă abilitățile specifice, campionii au un mindset care-i diferențiază de restul lumii. Chiar dacă nu ne vor aduce medalii la Jocurile Olimpice, aceste calități mentale pot fi cultivate și ne pot fi de real folos în viața de zi cu zi. Pentru că atingerea potențialului personal maxim este o victorie deloc neglijabilă. Și s-ar putea să fie de ajuns să dăm… în mintea copiilor. Teoria copilului interior pe care-l adăpostim cu toții în spațiul nostru mental spune că ar trebui să-i purtăm de grijă la orice vârstă. Multe dintre reacțiile noastre de adulți sunt generate, de fapt, de credințe, spaime și setări pe care ni le-am format din fragedă pruncie. Și, indiferent cât arată CNP-ul nostru, acel copil încă există în noi. Îl protejăm, îl vindecăm, dar cum ar fi să începem să și învățăm de la el? 

Ce are atât de special?

1. Este dispus să învețe

Copiii se nasc cu dorința intrinsecă de a învăța și de a desluși ițele complicate ale acestei lumi. Sunt predispuși la uimire și curiozitate (dacă ești părinte, poate știi diminețile grăbite când, în drum spre grădiniță, copilul se oprește fascinat și privește, minute în șir, o gărgăriță. Nu, nu vrea să întârzii la birou, uimirea sa în fața gânganiei este onestă și reală). Copiii se comportă ca un burete dornic să absoarbă informații și reacții pentru că, antropologic vorbind, așa își asigură supraviețuirea.

Iar ca să ai succes în viața adultă, profesional sau personal, una dintre cele mai importante calități este să fii dispus să înveți, să recunoști ce nu știi și să accepți să fii învățat. Așa cum un campion acceptă mentoratul unui antrenor, caută persoanele de la care ai ce învăța și dă-ți voie să crești. 

2. Trece repede la acțiune

Hai să ne întoarcem la vârsta mică: erai copil, era după-amiază și aveai chef să ieși la joacă. Poate în spatele blocului. Te uitai pe geam să vezi dacă sunt jos prietenii tăi, te încălțai și plecai cu cheia la gât (da, fac parte din acea generație!). Acum, dacă vreau să mă văd cu o prietenă, mă întreb dacă am/are timp, verificăm dacă sunt locuri libere la o terasă anume, eventual intervine ceva și amânăm un pic. Îți sună cunoscut?

Copiii sunt atât de dispuși să treacă la acțiune, încât fac o grămadă de lucruri într-o zi. Și poate de aceea percep timpul atât de diferit (zilele lor nu ”fug” ca ale noastre, pentru că sunt mai impulsivi și reușesc să facă mai multe activități decât noi). Campionii au în comun cu copiii această trăsătură. Învață ceva nou, pun în aplicare, repetă, ajung la performanță. 

Dacă simți că bați pasul pe loc în viața ta profesională, lasă copilul din tine să-ți dea impulsul să acționezi. El este mai puțin temător și mai optimist. Ascultă-l!


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


3. Nu se teme de eșec

Exact așa cum un copil nu se teme să cadă și să se ridice, nici campionii nu se tem să nu iasă pe primul loc. Eșecul e parte din reușită, o componentă a sa, necesară în procesul de creștere. Copiii și campionii știu să învețe din propriile greșeli, nu se descurajează și reușesc să se remonteze în timp record. Niciun copil nu refuză să învețe să umble în două picioare, pentru că și-a julit genunchii la primele încercări. Asumarea eșecului e în natura umană, și tot ea ne face să ne ridicăm și să pornim din nou până când ajungem să stăpânim mersul biped sau chiar să-l transformăm în performanță.

4. E capabil să se adapteze 

Alina Boroș este psihoterapeut și spune că, de fapt, capacitatea de adaptare nu se pierde niciodată, ci este vorba despre gânduri limitative, frici, mecanisme de coping puse în act pentru a ne feri de suferința eșecului:

”Toate acestea se dezvoltă în copilărie, în funcție de experiențele pe care le-am trăit. Dacă atunci când eram mici părinții noștri sau/și adulții din viața noastră erau reticenți la tot ce făceam diferit față de cum ne spuneau ei sau auzeam remarci de genul – „bine că ești tu deștept”, „termină cu prostiile astea”, „nu-mi spui tu mie cum să fac diferit ceva ce eu fac la fel de 30 de ani”, este posibil ca mintea noastră să fi învățat că ce este nou este periculos, poți fi pedepsit, respins. Am auzit povești despre bunici cărora le era frică de curentul electric și preferau să folosească lumânarea. Povești asemănătoare au fost și în privința gazului: deși era mult mai comod să folosească un aragaz, oamenii continuau să gătească la plită. Nu vorbim despre resursele financiare, ci despre frică. 

Mai putem crea rezistență la nou dacă atunci când făceam ceva diferit și nu ne ieșea sau nu era suficient de bine, s-a râs de noi. În astfel de situații, poate apărea frica de a nu te face de râs, de a nu fi umilit și putem dezvolta mecanisme de coping de evitare, credințe limitative de tipul ”eu nu pot, nu sunt în stare, este ceva în neregulă cu mine, sunt defect”.

Copiii par să aibă o capacitate de adaptare la nou mult mai mare, pentru că sunt curioși. Secretul este să ne păstrăm curiozitatea și să experimentăm. Omenirea a evoluat pentru că oamenii au fost curioși, au inventat tot felul de lucruri, au vrut să afle cum interacționează diferite elemente/materiale între ele, și-au permis să eșueze pentru a descoperi ce pot face, cât pot face.  

Dați-vă voie să eșuați pentru a facilita succesul! Cu cât evitați mai mult pentru că vă este frică de consecințele eșecului, cu atât întăriți în mintea voastră credința limitativă – eu nu pot.  Capacitatea de adaptare este înscrisă în codul genetic, este specifică fiecărei specii, mama natură are grijă de asta, nouă ne rămâne, doar, să o punem în act, să o dezvoltăm prin curiozitate și exercițiu.”

5. Îi place să inoveze

Vorbim des despre creativitatea copiilor. Și ne uimim că, pe măsură ce anii trec, pare să se domolească. Dar hai să ținem cont de ceva: copiii se nasc fără nicio preconcepție despre viață. Pentru ei, nu există, încă, un set de reguli de utilizare a lumii, așa că totul pare posibil. Marii vizionari ai lumii păstrează această minte deschisă și la maturitate. Înarmați cu ideea că nu există un singur mod corect de-a face lucrurile, vin cu idei și perspective uimitoare. De exemplu, Elon Musk a provocat o revoluție în modul de a percepe ce este sau nu posibil, luându-se la trântă cu convenționalul și aducând un stil de leadearship vizionar. Ceva îmi spune că nu a fost un copil căruia să-i poți refuza ușor inițiativele.

Desigur, nu ne putem transforma cu toții în copii mari și nici nu trebuie să minimizăm avantajele pe care le aduce experiența. Însă putem învăța de la campioni și copii că merită să ne păstrăm mintea deschisă, visurile mari și să nu ne temem de eșec. Pur și simplu, privește lumea prin ochii copilului tău interior și, dacă ai nevoie de cinci minute în care să privești o gărgăriță, fă-ți acest cadou: vei ajunge cu 5 minute mai târziu, dar vei întineri 5 ani!

Citește și:

De unde ai atâta energie?

De ce să înlocuiești falsa modestie cu smerenia

Author(s)

  • Ruxandra Rusan

    Jurnalist, editorialist Thrive Global România

    Ruxandra Rusan a lucrat în presa scrisă, radio, televiziune și, mai nou, în online. Este practician NLP și pasionată de psihologie. A avut ocazia să intervieveze personalități din diferite domenii și să învețe de la fiecare câte ceva. Crede că fiecare încercare prin care trecem ne ajută să ne vindecăm de ceva care ne apasă sufletul. Este și mama unui adolescent, iar asta vine cu un proces interesant de redefinire.