În următoarele 5 minute vei afla:
– De ce maternitatea e un proces de autocunoaștere.
– Câte ocupații cuprinde rolul de mamă.
Nu cred să existe vreo ipostază în viață comparabilă cu experiența emoțională a maternității. Înainte de a deveni mamă, cu cele două diplome post-universitare pe care le obținusem deja în domeniul sănătății mintale și al funcționării psihice, credeam că știu o grămadă de lucruri despre stările emoționale și modul în care acestea influențează gândurile oamenilor, comportamentele lor și experiențele prin care trec.
Apoi am devenit mamă și nimic din ce știam, din de învățasem sau din experiența mea profesională nu se mai aplica. Maternitatea aduce cu sine conștientizarea acută a intensității emoțiilor umane. Încearcă să-ți amintești cum era înainte să ai copii. Gândește-te la trăirile și la gândurile pe care le aveai pe-atunci. Acum, gândește-te la cum a fost după ce ai devenit mamă. Nu-i așa că ai simțit mult mai multe emoții, că ai avut mult mai multe gânduri și experiențe care te-au făcut să-ți trăiești umanitatea la cote mult mai înalte din rolul de mamă?
Maternitatea este o călătorie în continuă schimbare, una pe parcursul căreia ne descoperim pe noi însăne din felul în care ne creștem și ne îngrijim copiii. Maternitatea nu este o experiență izolată pornită de la un moment sau de la un eveniment; este un proces de autocunoaștere și de înțelegere care ne dă ocazia să trăim iubirea absolută, compasiunea, înțelegerea de sine, conectarea cu copilul nostru și cu partenerul de viață.
Maternitatea este sacră. Însă este influențată de suișurile și coborâșurile vieții și de trăirile acesteia, de la fericire și până la furie, cu toate celelalte nuanțe care se încadrează între acestea două. Maternitatea nu este o experiență în sine, ci suma tuturor acestora. Și, ca orice lucru complet, vor fi momente (multe, chiar!), în care va trebui să ne oprim, să observăm și să ne schimbăm perspectiva.
A fi mamă presupune să fii îngrijitoare, protectoare, furnizoare, profesoară, asistentă medicală, consilieră, bucătăreasă, șofer și avocată. Cu atât de multe roluri de asumat, maternitatea poate fi și obositoare, solicitantă, copleșitoare. Pe de altă parte, maternitatea este extraordinară, dătătoare de forță și un dar divin. În plus, maternitatea poate fi:
divină, dar și superficială;
o binecuvântare, dar și o povară;
o bucurie, dar și o sursă de furie;
liniștită, dar și haotică;
fericită, dar și deprimantă;
conectare, dar și singurătate;
încredere, dar și incertitudine;
o sursă de iubire, dar și de amărăciune.
Și între aceste extreme e o gamă de intensități de la ușor până la sever, care alimentează multitudinea experiențelor emoționale ale maternității. Pe de altă parte, toate aceste contraste construiesc tabloul maternității, precum penelul unui pictor impresionist.
Maternitatea este o suită de momente umbrite și de momente adorabile, tușe de culoare deschise și închise în același timp. Concentrându-te pe o singură valență a maternității – cum ar fi momentele grele pe care le-ai trăit alături de copilul tău – pierzi din vedere perspectiva maternității ca întreg, care este frumoasă și unică.
A deveni mamă este o chemare sacră, care nu este dată oricui. Și ce este absolut surprinzător este că nu putem anticipa cu adevărat cum vom fi în acest rol principal al vieților noastre până când nu ajungem să creștem un suflet nevinovat. Tocmai de aceea este esențial să putem înțelege partea întunecată a maternității. Pentru că, în clipa în care descoperim că în viața noastră va apărea un bebeluș sau un copil, fie că ne-am dorit acest lucru și am depus eforturi în acest sens, ori că s-a întâmplat pe neașteptate, ne schimbăm pentru totdeauna.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Pe când eram însărcinată cu copiii mei îmi imaginam și visam cum vor fi aceștia, cum vor arăta, ce vor fi când vor crește. Îmi imaginam cum este să-i simt ținându-mă de mână sau îmbrățișându-mă. Însă nu mi-am imaginat nici o clipă cum este când nu dorm zile în șir, când nu vor să mănânce, sau când sunt morocănoși. N-am anticipat groaza și neputința pe care aveam să le simt când s-au îmbolnăvit și eu nu puteam face nimic ca să-i alin pe când plângeau de durere. Nu mi-am imaginat nici o clipă cât de mare provocare va fi să-mi găsesc timp să fac un duș, să stau la masă sau să petrec timp alături de soțul meu ori de prieteni.
Și, pe când eram însărcinată, nu mi-a trecut prin minte că va veni o zi în care copilul meu va fi obraznic, sau va minți, cu atât mai puțin că va face rău unui frate sau unui prieten, sau chiar și mie vorbindu-mi urât. N-am visat nici că, ajunși la vremea adolescenței, copiii mei își vor da ochii peste cap, mă vor contrazice și vor ignora ostentativ ceea ce le-am cerut să facă.
Una dintre cele mai surprinzătoare laturi ale maternității este aceea că n-ai niciodată de unde să știi cu adevărat la ce să te aștepți, sau cum să gestionezi acest rol înainte de a-l trăi. Tocmai de aceea, convingerea mea este că mamele au nevoie de sprijin și ajutor pentru a înțelege întreaga paletă de emoții cu care vine la pachet maternitatea, de la cele pozitive, la care ne așteptăm (precum iubirea, bucuria, recunoștința, venerația și împlinirea), până la cele pe care eu le numesc trăiri întunecate (precum tristețea, teama, dezgustul, furia și rușinea), care ne pot lua prin surprindere și care pot umbri bucuria maternității.
Înțelegând emoțiile întunecate ale maternității
Trăim într-o lume în care e ceva obișnuit să categorisești lucrurile ca fiind bune sau rele, sănătoase ori nesănătoase, slabe ori puternice, fericite sau triste, pozitive sau negative. Distribuirea lucrurilor în categorii poate fi uneori un lucru util, însă, de cele mai multe ori, a proceda astfel este o dovadă de rigiditate și inflexibilitate în ceea ce privește perspectiva asupra lor.
A descrie situațiile și experiențele încadrându-le în astfel de extreme este un gest rapid și rațional, dar și judicativ și-ți limitează posibilitatea de a înțelege ce se întâmplă și de a te înțelege pe tine însuți în profunzime și dând dovadă de curiozitate. Eu prefer să mă raportez la aceste lucruri ca la un continuum cu o gamă largă de variații, iar emoțiile sunt un exemplu perfect.
Trăirile sunt adeseori etichetate drept pozitive sau negative; cele pozitive ne aduc bucurie, fericire și mulțumire și sunt cele de care ne dorim să avem parte. În opoziție cu acestea, emoțiile negative sunt cele pe care ne dorim să le evităm, să le ținem la distanță, să le ignorăm, să le limităm și să le eliminăm din viețile noastre. Însă, din punctul meu de vedere, evitarea sau suprimarea emoțiilor este ceva problematic. Dorința de a nu experimenta emoțiile ”negative” ne împiedică să ne înțelegem pe noi înșine la un nivel mai profund.
Iată ce m-au învățat cei douăzeci de ani în care am fost psihoterapeut: nu există emoții negative sau rele. Toate trăirile și sentimentele, chiar și cele întunecate, sunt informații despre felul în care trăim ceea ce trăim și despre felul în care răspundem la ceea ce experimentăm la un moment dat. Asemenea umbrelor proiectate de nori într-o zi însorită, nici emoțiile nu sunt bune sau rele: sunt, pur și simplu, părți ale vieții de zi de zi.
Emoțiile întunecate sunt acele trăiri și sentimente dificile de care avem parte, acelea care ne scot din zona noastră de confort sau pe care le resimțim ca fiind neplăcute. Când trăim o emoție întunecată, avem ocazia să ne oprim și să ne întoarcem în interiorul nostru pentru a descoperi ce ni se întâmplă. În loc să reacționăm impulsiv și necontrolat, atunci când trăim emoții întunecate am putea să ne punem pe pauză, să ne întrebăm cu compasiune și înțelegere ce anume ni se întâmplă și să folosim tehnici și strategii dintre cele propuse de această carte pentru a decide care este cel mai potrivit răspuns. Gestionarea emoțiilor întunecate este un gest care înseamnă a avea grijă de sine.
Contextualizând, dacă ești mama unui copil ceva mai mare, precis l-ai auzit spunând măcar o dată: ”Mi-e frică de întuneric!”. Și ce-i răspunzi, de obicei copilului, când spune asta? ”N-are de ce să-ți fie frică, ești în siguranță și eu sunt lângă tine!”. Dacă frica persistă, îi aprinzi o lampă de veghe, îl mângâi pe spate, pe cap, îi dezmierzi părul. Poată că-i cânți un cântecel sau îi dai o îmbrățișare sau un pupic de liniștire. Și, dacă nici așa nu se liniștește, îl asculți și-l întrebi ce poți face ca să-l ajuți. S-ar putea să-ți ceară să te uiți dacă e ceva sub pat, să închizi mai bine ușa șifonierului sau să-i dai jucăria preferată – gesturi menite să-i ofere alinare.
Acum, amintește-ți te rog cum era pentru tine când te temeai de întuneric? De data asta, întunericul nu mai are de-a face cu noaptea. (Știu o mulțime de mămici care se bucură din plin de orele târzii ale serii, atunci când copiii dorm, când este liniște în casă și când își pot permite, în sfârșit, un moment de relaxare doar pentru ele!). Mă refer la întunericul pe care-l simți în suflet atunci când te temi, când te simți judecată sau când trăiești emoții întunecate. Poate că au fost momente în care te-ai simțit copleșită, epuizată sau stresată și în care cu greu ai făcut față tuturor responsabilităților pe care le aveai.
Sau poate că ai trecut printr-o etapă în care te-ai simțit profund neîmplinită tu, ca persoană, cu toate că-ți iubești enorm copilul. Ori poate că ai avut și tu parte de acele provocări ale maternității, momentele în care-ți pierzi răbdarea cu copilul și spui lucruri dure, pentru că te simți frustrată și apoi, cerându-ți scuze de la copil, cu toate că acesta ți le acceptă, să te scufunzi în vinovăție pentru că te-ai pierdut cu firea și să te temi că furia ta i-a făcut rău. Un rău ce nu mai poate fi vreodată îndreptat.
Pentru că sunt și mamă și psiholog, îți pot spune sigur asta: Maternitatea aduce și momente sumbre și emoții întunecate, însă și în ciuda lor poți fi, în continuare, recunoscătoare pentru copilul tău, te poți bucura că ești mamă și vei continua să fii o mamă bună.
Maternitatea este adeseori definită prin raportare la un moment anume. Însă ea este, de fapt, o înlănțuire de evenimente și ani de-a rândul pigmentați de grijă, protecție, educație și ghidare a copilului prin viață. Scoțând la lumină și conștientizând trăirile întunecate ale maternității, putem face schimbări și ne putem îmbunătăți nu numai viețile copiilor noștri, ci și propriile vieți.
Dar a experimenta o trăire nu înseamnă neapărat că trebuie să te identifici cu ea, ori că emoțiile tale te definesc. În schimb, poți afla lucruri despre tine, poți lua o pauză pentru o clipă, reflectând și alegând cum vei reacționa. Aceasta este componenta de bază a gestionării emoțiilor: alegerea unei variante sănătoase de răspuns în locul uneia nesănătoase.
Citește și:
Poți să fii femeie de carieră și o mamă bună în același timp?