În următoarele 5 minute vei afla:
– Ce legătură există între constelațiile familiale și filmul Forrest Gump.
– Cum decurge o constelație.
Poate ați auzit vorbindu-se tot mai mult despre constelații în ultima vreme și poate vă întrebați ce înseamnă această denumire abstractă și misterioasă, care nu conține prea multe indicii pentru ce ajută sau în ce scop se folosește. Se mai numesc și “sistemice”, pentru că fiecare familie este considerată un sistem în sine, care funcționează după propriile legi. Este o metodă de lucru în grup, prin care se poate aborda cam orice problemă, blocaj sau traumă. Nu încetează să surprindă. Este, așa cum spunea personajul Forrest Gump din filmul cu același nume, ca o cutie cu bomboane de ciocolată: nu știi niciodată ce găsești înăuntru. Nu știm niciodată unde ajungem. Și tocmai în asta constă frumusețea și originalitatea metodei: nu oferă soluții, doar deschide noi posibilități. Însă înainte de toate, constelația ne arată situația așa cum se prezintă ea.
Creatorul ei este germanul Bert Hellinger, decedat în 2019, la venerabila vârstă de 94 de ani. Metoda este rezultatul multor explorări și combinații între elementele mai multor orientări din psihologie. În partea teoretică, recunoaștem concepte jungiene, din terapia familiei, din NLP, din analiza tranzacțională și din psihogenealogie. În cea practică, se lucrează cu exerciții asemănătoare cu cele din psihodramă și Gestalt.
În a doua parte a carierei lui de constelator sau facilitator de constelații, Hellinger a denumit aceste insight-uri sau prize de conștiință, mișcările sufletului.
De-a lungul celor 50 de ani în care a folosit și perfecționat această metodă, Hellinger a observat anumite dinamici fundamentale care apăreau în sistemele familiale de pretutindeni, indiferent de proveniența lor culturală sau geografică:
- În orice familie există o ordine cronologică, în care părinții sunt „mari” și copiii sunt „mici” (în sensul curgerii fluxului, a energiei vieții) și că fiecare membru al sistemului are locul său. Dacă acest loc se inversează cu al altcuiva din loialitate inconștientă sau din orice altă cauză, în viețile celor care nu stau pe locul lor apar tot felul de blocaje.
- Există un echilibru între a da și a lua din sistem, un schimb care trebuie să fie echilibrat.
- Toți membrii unei familii/sistem au un drept egal de a aparține acestuia, chiar și agresorii sau oile negre, care au fost excluse de ceilalți membri. În caz contrar, sistemul își face singur ordine, restabilind echilibrul prin reincluderea pe alte căi a membrului exclus, cum ar fi, de exemplu, prin repetarea destinului acestuia, peste mai multe generații. În acest mod, persoana cândva exclusă este văzută, recunoscută și reinclusă în sistem.
Transgeneraționalul este unul dintre conceptele care se regăsesc adesea în lucrul cu constelațiile, deoarece suntem cu toții influențați de ceea ce au trăit strămoșii noștri, de destinele și de secretele lor. De ceea ce știm și, mai ales, de ceea ce nu știm despre ei. Suntem adesea identificați cu destinele altor membri ai familiei noastre, din loialitate și dragoste oarbă față de ei. Un copil sau un nepot va dori adesea (desigur, inconștient) să se sacrifice în locul unui părinte sau bunic, să se îmbolnăvească, să aibă accidente și chiar să moară în locul lui, ca să-l salveze cu orice preț.
Ideea de bază cu care se lucrează în constelații este acceptarea la un nivel foarte profund a ceea ce a fost, exact așa cum a fost. Trecutul nu mai poate fi schimbat, dar dacă reușim să ne împăcăm cu el, putem merge mai departe, ne putem continua viețile de pe o poziție matură, nu din postura de victimă. Deși are avantajele ei binecunoscute în psihologie, din această postură nu se poate evolua în niciun fel și, mai ales, să nu uităm că o victimă va chema întotdeauna un agresor, aceasta reprezentând o altă binecunoscută pereche de contrarii cu a cărei dinamică se lucrează în domeniu.
Ce probleme se pot aborda prin metoda constelațiilor?
Cui se adresează această metodă?
Adulților. Nu se lucrează cu copii.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Cum se desfășoară o constelație?
Constelațiile se lucrează, de obicei, în grupuri de 10-15 persoane, care stau așezate pe scaune, în cerc. Atelierul este facilitat de un constelator, numit și facilitator de constelații, care de obicei este și psiholog practicant, dar nu neapărat. Persoana care este pregătită să-și lucreze constelația, se ridică de la locul ei și se așează pe scaunul special pregătit în acest scop, aflat lângă facilitator. Înainte de-a aborda constelația ca atare, persoana în cauză are o scurtă convorbire cu facilitatorul, în scopul de a-și formula o intenție de lucru. Este menționată pe scurt problema pe care dorește s-o abordeze, apoi i se mai pun câteva întrebări, astfel încât să înțeleagă toată lumea despre ce este vorba, iar clientul să-și clarifice în acest fel intenția. Uneori, această convorbire poate dura mai mult, dacă clientul este confuz sau destabilizat emoțional.
Nu se poate porni constelația, până când intenția nu este formulată clar, la obiect și pozitiv, în așa fel încât să fie simțită ca fiind potrivită, de către ambii (client și facilitator) și chiar și de cei de pe margine, dacă sunt suficient de conectați sau de experimentați. Apoi clientul alege intuitiv o persoană dintre colegii de atelier, pe care o întreabă dacă este de acord să reprezinte intenția lui de a face cutare lucru. Este preferabil ca persoana aleasă ca reprezentant să consimtă, deoarece alegerea nu este niciodată întâmplătoare; de obicei, ea trăiește o problematică similară cu a clientului, iar în acest fel are ocazia să o abordeze. După ce persoana aleasă ca reprezentant consimte, este așezată de către client în spațiul de lucru, acolo unde consideră acesta potrivit. Apoi reprezentantul este lăsat liber, să se miște și să se manifeste așa cum simte. De obicei, într-o constelație, nu se vorbește mult, deoarece manifestările reprezentanților sunt foarte grăitoare, iar facilitatorul le interpretează în funcție de experiența sa. Apoi sunt explicate pe scurt și grupului. Pe măsură ce constelația înaintează, sunt introduși și alți reprezentanți, în funcție de tema abordată de client. Între aceștia apar instantaneu interacțiuni și dinamici, care prezintă situația din viața sau din psihicul clientului, așa cum este ea. Spre deosebire de psihodramă, unde se lucrează pe scenarii prestabilite, aici nu există niciun fel de regie din partea facilitatorului sau a clientului. Prin intermediul reprezentanților și al dinamicilor dintre ei, situația se arată așa cum este și cum clientul nici măcar n-a bănuit-o, uneori. Alteori, clientul îi recunoaște imediat în reprezentanți pe membrii familiei sale, care sunt reproduși fidel de comportamentul, mimica sau spusele reprezentanților.
O constelație durează în medie o oră, dar nu are niciodată o durată fixă, deoarece se bazează pe modul în care evoluează interacțiunile dintre reprezentanți și pe insight-urile care apar la client. Cu alte cuvinte, pe mișcările sufletului, așa cum metaforic le-a denumit Hellinger. La sfârșitul constelației, reprezentanții sunt scoși din rolurile respective și li se mulțumește că au reprezentat cutare persoană sau noțiune.
Cum ne ajută constelațiile, care este efectul lor?
Fiecărui client în parte îi este necesar un anumit timp de integrare și de prelucrare a imaginilor rezultate din constelația sa, timp care diferă în funcție de deschiderea și de capacitatea fiecăruia de a accepta situația așa cum se arată ea, nu cum o vedea persoana respectivă, uneori în mod eronat. Contactul cu ceea ce se manifestă în cadrul unei constelații permite înțelegerea situației respective într-o nouă lumină.
Odată cu apariția insight-urilor, se produce o modificare a stării de conștiință, care ne permite accesul la o cu totul altă perspectivă. De la nivelul de conștiință individuală, axat pe distincția bine/rău, corect/greșit, nivel care asigură apartenența la un sistem prin respectarea regulilor acestuia, și de la nivelul de conștiință sistemică, care asigură supraviețuirea grupului, uneori cu prețul sacrificării individului, fără să mai facă distincția între bine și rău, se trece la metaconștiință, care privește totul dintr-o perspectivă mai înaltă și care permite soluționarea acestei dihotomii prin unificarea contrariilor, ceea ce ne amintește de perspectiva jungiană asupra individuării (=procesul de dezvoltare personală, care are ca rezultat unificarea contrariilor în psihicul nostru).
Pe lângă impactul emoțional și energetic imediat, efectele unei constelații apar în câteva zile, săptămâni, luni sau chiar ani, în funcție de capacitatea clientului de a prelucra insight-urile apărute și de a accepta situația așa cum este ea, nu cum o vedea sau cum și-o dorea. Indiferent cât de rapid sau de lent apar aceste efecte, uneori ele sunt atât de subtile, încât trebuie să fim foarte atenți la noi înșine ca să le putem percepe.
Lucrul cu constelațiile este unul fenomenologic. Se lucrează cu “ceea ce este”, respectiv cu ceea ce iese la iveală în câmp, în the knowing field, cum îl denumesc constelatorii. Această modalitate de a lucra cu ceea ce manifestă reprezentanții și cu ceea ce arată câmpul (adică inconștientul colectiv), acest “văzând și făcând” duce la o percepție directă și conștientă, care înlătură barierele ridicate de păreri eronate și de prejudecăți. Adesea, un adevăr mai adânc se află dincolo de toate acestea.
Ceea ce nedumerește profund, uimește sau duce la concluzia că la atelierele de constelații se petrece ceva magic este faptul că persoanele alese ca reprezentanți primesc informații foarte exacte despre cei pe care îi reprezintă, deși nu i-au întâlnit niciodată și nu știu nimic despre ei. Fenomenul este însă foarte ușor de explicat: acel câmp energetic (the knowing field), în care se desfășoară constelația, este de fapt inconștientul colectiv, pe care C.G. Jung îl înțelegea ca pe o uriașă bază de date, în care se regăsec trecutul, prezentul și viitorul întregii omeniri; tot ce a fost, este și va fi. Așadar, este de la sine înțeles că această bază de date conține informații despre orice, inclusiv despre persoanele reprezentate în cadrul unei constelații. Magia nu constă, de fapt, în obținerea informațiilor, ci în conexiunea la inconștientul colectiv, înlesnită de simpla intenție de a lucra o constelație. Constelațiile se pot aborda și în ședință privată, cu facilitatorul, prin lucrul cu figurine sau cu diferite obiecte în loc de reprezentanți, însă cu ajutorul energiei grupului, conexiunea apare mai repede și este mult mai intensă.
De la apariția acestei metode terapeutice încoace, s-au dezvoltat diferite stiluri de lucru, anumiți facilitatori personalizând unele elemente. De exemplu, există facilitatori care își roagă clienții să-și scrie intenția pe un panou, astfel încât să fie vizibilă pentru toți participanții și apoi să aleagă câte un reprezentant pentru fiecare cuvânt din propoziția respectivă. Desigur că, și în acest caz, în spatele fiecărui cuvânt se ascunde în realitate o persoană sau o noțiune, iar constelația se desfășoară la fel ca una obișnuită. Mai recent, au apărut și constelațiile fluviale, sau cele cu cai, însă acestea rămân încă prea puțin utilizate sau cercetate.
Dacă veți încerca să lucrați cu mai mulți facilitatori, veți constata că forța și impactul constelațiilor este foarte diferit și variază considerabil în intensitate. Aceasta nu se explică doar prin rezonanța fiecărui participant cu stilul unui anumit facilitator, ci mai ales prin nivelul de dezvoltare personală al facilitatorului. La fel ca în orice formă de terapie, terapeutul nu poate da mai mult decât este el în acel moment. De asemenea, niciun atelier nu va fi identic cu altul, deoarece participanții sunt mereu alții, prin urmare și energia este mereu alta, inclusiv în funcție de dificultatea temelor abordate și de cât de mult consumă acestea energia grupului.
În concluzie, important este să găsiți un facilitator suficient de bun și să aveți curajul să încercați această metodă profund umană, minunată prin complexitatea și frumusețea nuanțelor, care ne poate ajuta să descoperim lucruri nebănuite despre noi, despre sistemul de care aparținem, despre strămoșii noștri și care, nu în ultimul rând, ne deschide noi perspective și posibilități nebănuite.
Citește și:
Cum m-am vindecat de anxietate în 6 pași
Legătura neașteptată dintre anxietate și zona în care locuiești