În următoarele 5 minute vei afla:

– Care sunt cele 4 posibile abordări ale unei relații problematice.
– De ce este important să încerci să-ți privești relația din exterior cu o detașare sănătoasă.


Este dificil să fii într-un cuplu un timp îndelungat, să ai un parteneriat armonios, pentru că inevitabil apar conflictele, luptele de putere şi uneori cei doi renunţă, se ascund după ideea că „la ce bun să ne mai chinuim dacă tot nu merge”. Însă nu întotdeauna este cea mai bună alegere. Viaţa unui cuplu este supusă multor încercări şi provocări, iar dacă cei doi le fac faţă, adică rezistă şi nu fug mâncând pământul la prima furtună mai serioasă, pot descoperi comori nebănuite de care să se bucure în continuare. 

A fi diferiţi este firesc. Dificultatea în relaţie apare atunci când cei doi nu se străduiesc să înţeleagă ce se întâmplă cu fiecare dintre ei şi care este diferenţa dintre un Cuplu – adică cele două persoane separat, dar şi împreună – şi Relaţia unui Cuplu – adică ceea ce există între ei, prin ei şi pentru ei. 

Russ Harris (medic şi psihoterapeut) spune că există 4 abordări principale ale unei relaţii problematice:

  • Opţiunea 1: Pleci.
  • Opţiunea 2: Rămâi şi schimbi ce poate fi schimbat.
  • Opţiunea 3: Rămâi şi accepţi ce nu poate fi schimbat.
  • Opţiunea 4: Rămâi, te dai bătut şi faci lucruri care înrăutăţesc relaţia.

Dacă alegi să rămâi, cum faci să schimbi ceea ce poate fi schimbat? 

Sunt nenumărate modalităţi de a face asta, respectând o condiţie foarte importantă: asumarea. Atunci când ambii parteneri îşi asumă contribuţia din neînţelegeri, se comportă cu deschidere, vulnerabilitate şi dorinţă de a face lucrurile să meargă prin propria voinţă, propria schimbare de atitudine. Atunci şi doar aşa relaţia se va îmbunătăţi. Întotdeauna poate fi schimbat ceea ce este în controlul propriu, la îndemână, respectiv în interiorul nostru, dar cu gândul la relaţia dintre noi şi partener. 

Pentru că, da, scopul este să avem o relaţie bună, confortabilă, plăcută şi nu un teren de război şi lupte grele din care să ieşim victorioşi – câştigând ce? Poate aceasta este întrebarea: ce câştigăm dacă ne luptăm cu partenerul nostru? 

A aştepta ca celălalt să facă primul o schimbare sau să admită că doar el este vinovatul implică lipsă de asumare a contribuţiei pe care şi tu o ai, sau poate chiar victimizare. Şi, de ce să nu spunem clar, înseamnă şi lipsă de maturitate. Este ca şi cum cei doi intră în rolul de copii rebeli sau copii furioşi care aşteaptă ca „altcineva” să producă schimbarea care de fapt stă tocmai în puterea şi sarcina lor. 

Asumare înseamnă ca fiecare să vrea să se înţeleagă pe el înainte de orice altceva, mai exact să înţelegem despre noi: 

  • ce rost au acţiunile/comportamentele noastre; 
  • ce impact au cuvintele pe care le spunem şi ce aşteptări avem de fapt; 
  • care sunt gândurile pe care le avem despre noi sau partener; 
  • intensitatea emoţiilor care ne cuprind şi ne copleşesc uneori şi mesajul pe care ni-l transmit;
  • presupunerile pe care le facem, dar şi intenţiile pe care le avem sau credem că celălalt le are.

Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Toate acestea înseamnă să vrei şi să fii onest cu tine, înainte de orice. Este un proces greu, mai ales dacă este dominat de un puternic sentiment de îndreptăţire ce nu te lasă să cedezi sau de experienţe de viaţă greu de integrat. Şi nu e vorba de a ceda cu resentimente pe fundal, ci de asumarea de care vorbeam mai sus, de a-ți ceda ţie însuţi pentru că vrei, îţi doreşti şi-l iubeşti pe cel de lângă tine. 

Iar pentru asta, probabil că ai putea să-ţi imaginezi că vezi de undeva din exterior toată relaţia voastră, o priveşti cu bunăvoinţă şi detaşare sănătoasă, astfel încât să poţi alege, să poţi lua decizia suficient de bună pentru ea, Relaţia.

Dar dacă alegi să rămâi şi  să accepţi ce nu poate fi schimbat, cum procedezi?

Prima întrebare care ne trece automat prin minte – cum să accepţi ceva ce nu te ajută să fii bine în cuplul tău? Dar secretul aici este că nu e vorba despre a accepta pur şi simplu ceva cu care nu eşti de acord, îţi aduce frustrări şi nemulţumiri sau îţi face rău, ci a accepta prin a înţelege despre partenerul tău cu empatie, căldură, calm, răbdare, efort şi iubire. 

Cercetările spun că abilităţile de rezolvare de probleme pot fi inutile dacă nu înţelegem mai întâi ce se întâmplă cu mintea şi sufletul celuilalt partener. De fapt, tot despre noi este vorba atunci când ne spunem că nu vrem sau nu putem să acceptăm un disconfort sau o situaţie din relaţia noastră. Avem gândurile proprii prin care ne explicăm singuri comportamentele partenerului, îi atribuim cu uşurinţă anumite atitudini pe care noi le gândim fără să avem confirmarea lui, fără să căutăm să clarificăm şi să înţelegem înainte de a lua o decizie sau de a trage o concluzie. 

Şi atunci ne putem imagina o balanţă – pe un taler stau „dreptatea şi corectitudinea”, pe celălalt taler stau „înţelegerea şi iubirea”, iar braţul dintre ele reprezintă „relaţia” care cu greu se străduieşte să menţină echilibrul. Acum putem privi acceptarea ca fiind sprijinul suplimentar pentru braţ=„relaţia”, o ajută să supravieţuiască, să existe, să fie pur şi simplu. 

Şi mai aducem nişte elemente suplimentare de sprijin: respectul, gesturile de afecţiune, umorul, atenţia, ascultarea pentru a înţelege şi nu pentru a da o replică mai bună, aprecierile şi laudele sincere. Partenerul nostru este un om ca şi noi, cu experienţele sale de viaţă, cu istorii, cu nevoi – fix aşa cum suntem şi noi. Şi dacă vrem ca el/ea să ne înţeleagă şi să ne accepte, de ce nu încercăm şi noi acelaşi lucru, în ambele sensuri. Adică să ne înţelegem pe noi, dar şi pe el sau ea. Balanţa ce spune?

Relaţiile de cuplu dificile, sau, mai bine spus, dificultăţile într-o relaţie, ascund de cele mai multe ori spaima de a fi respins, abandonat, trădat sau neglijat. Toate sunt frici consolidate cumva în trecut (copilărie sau alte relaţii) şi care ne influenţează incorect relaţia actuală. Aici, pe hârtie, e simplu de explicat, dar sper să  ajute să înţelegem altfel cuvântul acceptare:

  • Teama de respingere şi abandon: înseamnă că partenerul trăieşte cu o frică puternică să nu fie respins de tine, părăsit, uitat, alungat, judecat, criticat; are comportamente sau atitudini ce par iraţionale, sau sunt obositoare; cere mereu asigurări care te agasează. Cum îl poţi ajuta? Da, răspunsul este prin a-l accepta aşa cum este, înţelegând că în spatele acestor dificultăţi pe care le aduce în relaţie, stă un om teribil de înspăimântat că vei pleca de lângă el – pentru că nu merită să fie iubit.
  • Teama de neglijare: înseamnă că probabil în copilăria lui/ei a fost ignorat, umilit, nevăzut, tratat ca şi cum nu ar fi existat. Iar asta îl determină ca acum să fie foarte sensibil la orice acţiune a ta care poate să semene cu neglijarea ce l-a rănit atât de rău la un moment dat. 
  • Teama de trădare: aduce o vigilenţă exagerată în cuplu, poate avea un efect distrugător. O poţi accepta oare? Poate că da, dacă încerci să afli când, cine şi cum l-a mai trădat pe iubitul/iubita ta. Ai încercat să trăieşti şi tu cu o asemenea frică, ai putea?

Tu ştii povestea celui de lângă tine, o înţelegi? Acum oare poţi să-l accepţi în viaţa ta cu toate fricile lui? Ce faci pentru a-l sprijini să schimbe ceva? Tu ce schimbi la tine pentru Relaţia ta? Ce fel de partener eşti? Ce fel de partener vrei să fii?

Citește și:

Teama de respingere în relațiile de cuplu

De ce evită cuplurile să meargă la psiholog?

Author(s)

  • Claudia Pușcaru

    psihoterapeutClaudia Pușcaru este psiholog şi psihoterapeut Sistemic de Familie şi Cuplu (Institutul pentru Cuplu şi Familie, Iaşi); Psiholog Specialist (”Şcoala pentru Cuplu”, Bucureşti), Psihoterapeut Cognitiv-Comportamental – Master PCC; Universitatea “Titu Maiorescu”; consilier pentru Dezvoltare Personală autorizat CNFPA.

    Claudia Pușcaru este psiholog şi psihoterapeut Sistemic de Familie şi Cuplu (Institutul pentru Cuplu şi Familie, Iaşi); Psiholog Specialist (”Şcoala pentru Cuplu”, Bucureşti), Psihoterapeut Cognitiv-Comportamental – Master PCC; Universitatea “Titu Maiorescu”; consilier pentru Dezvoltare Personală autorizat CNFPA.