În următoarele 5 minute vei afla:
– Despre un experiment pe care-l poți încerca și tu, începând de astăzi.
– Cum să simți un val de energie pozitivă, ca și cum ai escalada piscuri, în zori de zi.
În timp ce prietenii mei americani sărbătoreau Ziua Recunoștinței, în micul meu apartament din Londra, la mii de kilometri de țărmurile americane, eu reflectam asupra evenimentului. Mă apropiam de finalul unui experiment în ton cu Ziua Recunoștinței. Tematica era aceea de a exprima recunoștința pe care o simt față de ceilalți, la începutul zilei.
Odată cu schimbările de stil de viață și cu limitarea libertăților pe care le-a adus pandemia globală, se pare că experimentăm o reorientare masivă a mentalului colectiv. Ne concentrăm asupra salvării vieților, asupra construirii unor sisteme mai puternice de suport la nivel de comunități și la a fi mai grijulii cu oamenii, în general. Nu este vorba numai despre spitale și stabilimente sociale, ci și de familie, prieteni și vecini, în mod egal.
Cu toate acestea, această reorientare masivă a mentalului colectiv nu se oprește aici. Și prioritățile noastre, dar și obiectivele care ne merită atenția și timpul s-au schimbat în mod simțitor, de asemenea. De exemplu, celebritățile ca reprezentanți ai comunității și-au pierdut locul în favoarea profesioniștilor din linia întâi, care au devenit noii eroi pe la sfârșitul primăverii. Programările periodice la salonul cosmetic pentru epilat și eliminat orice urmă de imperfecțiune și nesiguranță de sine au fost înlocuite de acceptarea părului care încărunțește sau a șuvițelor mai lungi pe la jumătatea verii. Nu mă surprinde deloc faptul că, dintre cei cu care am stat de vorbă, niciunul nu consideră că stima sa de sine, ori charisma să ar fi avut de suferit pentru că nu a mers suficient de des la coafor sau la manichiură.
Din fericire, anul acesta ne-a forțat pe mulți dintre noi să fim mai înțelegători cu noi înșine și cu lumea, în general. Chiar și campaniile publicitare de promovare a unor produse de consum foarte scumpe lăsau, cumva, sentimentul că nu se potrivesc cu realitatea spitalelor supra-aglomerate, a oamenilor aflați în suferință și a izolării sociale. Am învățat să ne limităm nevoile și să fim recunoscători pentru ceea ce avem deja.
La fel și în ceea ce mă privește. 2020 m-a învățat să fiu recunoscătoare mai ales pentru sănătatea mea, pentru casa mea și pentru cei dragi.
Astfel, am sărbătorit Ziua Recunoștinței prin gestul de a oferi recunoștință. Timp de 15 zile, mi-am început ziua trimițând un mesaj de mulțumire unui coleg, unui membru al familiei sau unui prieten căruia am simțit nevoia să îi împărtășesc gratitudinea mea. Poate că un email sau un mesaj text nu pare mare lucru, dar atunci când primul lucru pe care îl adresezi altuia în fiecare dimineață este un mesaj de mulțumire compus cu grijă, e mult mai greu decât pare. De fapt, iată ce am descoperit eu în acest proces:
Lecția unu: E foarte ușor să uiți să îți începi ziua cu un mesaj de mulțumire
Atunci când viața și activitatea profesională îți cer să faci față unor termene limită presante și unor urgențe neprevăzute, ajungi să fii mai degrabă reactiv decât proactiv. În plus, până când ne activăm și intrăm în zi din plin, apar deja o serie de solicitări urgente, care, de cele mai multe ori, sunt în competiție pentru a ne atrage atenția. Din nefericire, să spui ”mulțumesc”, nu este pe cât de presant ai crede. Așa că își pierde destul de repede locul în ierarhia priorităților, ba chiar, cade în uitare până la sfârșitul zilei.
Astfel că, a trebuit să îmi găsesc o soluție ca să nu uit.
Lecția doi: Este o obișnuință care trebuie antrenată, la fel ca oricare alta
Am început prin a-mi nota pe lista de priorități, chiar pe prima poziție ”de trimis mesaj de mulțumire”. Aveam la dispoziție alegerile evidente, sau ”grupul principal”, printre care, în mod evident, colegii care mă ajutau să îmi îndeplinesc îndatoririle profesionale. De exemplu, să îi mulțumesc colegului de la Financiar care mi-a trimis prompt informațiile de care aveam nevoie, să le mulțumesc altor colegi care, în mod obișnuit, îi ajută pe ceilalți, sau să îi mulțumesc unei prietene apropiate care m-a ascultat și mi-a fost alături atunci când am avut nevoie să vorbesc despre cele mai recente motive ale mele de îngrijorare. Au fost și zile în care aveam mai multe persoane pe lista de mulțumiri. Și acestea au fost zilele cele mai bune pentru mine.
Au fost și câteva zile în care m-am gândit că ”nu știu cui să îi mulțumesc azi”. Imaginați-vă! Acest lucru a reușit să mai adauge o provocare dimineților mele deja aglomerate. Acestea au fost momentele în care am apelat la cel de-al doilea grup, ”grupul secundar”. Opțiunile mai puțin evidente, dar nu mai puțin importante. De exemplu, i-am trimis unui vecin un mesaj de mulțumire (căruia apucasem să îi mulțumesc pe scurt și în persoană) pentru că a avut bunăvoința să primească un colet pentru mine când nu eram acasă. Sau, i-am mulțumit unui coleg pentru un gest aparent mărunt, pe care îl făcuse cu câteva zile în urmă. Și i-am mulțumit unui membru al familiei mele pentru ceva ce apreciez la acesta, chiar dacă întâmplarea se petrecuse cu câteva luni în urmă.
Ce e minunat la ”mulțumesc”, este că nu are termen de expirare și nu este niciodată desuet.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Lecția trei: Exercițiul recunoștinței ne influențează în mod direct starea de bine.
În prima dintre cele 15 zile de exprimare a recunoștinței, am început cu patru email-uri consecutive pe care le-am trimis către patru persoane diferite, pentru diferite motive. După aceea, am simțit un val de energie pozitivă, de parcă aș fi ajuns pe un pisc de munte, în zorii zilei. M-am simțit puternică și pregătită să rezolv orice provocare mi-ar fi adus ziua. De aceea, m-am hotărât să îmi încep și următoarele 15 zile în același fel, cu un mesaj de mulțumire. Oare urma să mă simt puternică și pregătită pentru orice și în cea de-a 10-a zi?
Păreau a fi șanse să se întâmple acest lucru. Până la urmă, aproape că nu trece zi fără să citim un articol sau să ascultăm un podcast care să ne amintească cât de importantă este recunoștința. Fie că reflectăm asupra ei, ori că ținem un jurnal în acest sens, sunt din ce în ce mai multe dovezi care vin să susțină ipoteza că starea noastră de bine are de câștigat atunci când simțim recunoștință.
Dovezi științifice legate de psihologia pozitivă și aplicațiile sale sunt studiate și documentate temeinic în activitatea Dr. Martin E.P.Seligman de la University of Pennsylvania, Dr. Michael E. McCullough de la University of Miami și Dr. Robert A. Emmons de la University of California, Davis.
În numeroase cercetări conduse de către acești psihologi, practica recunoștinței a determinat o creștere a optimismului, stare de bine la nivel corporal și echilibru psihic. Un studiu condus de Dr. Seligman, a descoperit că scriind și trimițând un mesaj de mulțumire unei persoane căreia simți că nu i-ai mulțumit în mod corespunzător la timp, a determinat o ”creștere semnificativă a scorului legat de fericire”.
Articolele din presă despre efectele intervențiilor psihologice de orientare pozitivă continuă să curgă. Nu mai devreme de a doua zi după Ziua Recunoștinței, Forbes a publicat următorul articol, care vorbește despre impactul său pozitiv: “Exprimarea recunoștinței este benefică atât din punctul de vedere al sănătății fizice, cât și din perspectivă emoțională”.
Lecția patru: A mulțumi înseamnă a împărtăși recunoștința.
Nu e nici o îndoială că gratitudinea deține un binemeritat și necesar loc în viețile noastre de zi cu zi. În lipsa ei, ne facem un mare deserviciu nouă-înșine, mai ales atunci când permitem ca ea să coboare în topul priorităților noastre din ce în ce mai jos. Ce ar putea fi mai important decât să ne fie bine și să construim relații puternice cu ceilalți, așa cum se întâmplă atunci când spunem ”îți mulțumesc!”? În vremea Covid-ului și a izolării din ce în ce mai serioase, nimic nu poate fi mai presant. Iar dovada este în acest articol.
Așadar, de ce să nu faci un pas înainte în practica zilnică a recunoștinței și să o împărtășești cu ceilalți? Din punctul meu de vedere, un mesaj de mulțumire este recunoștință împărtășită. Dacă recunoștința se propagă în relațiile noastre sociale, e posibil să aibă efect de multiplicare asupra economiei fericirii umane. Pe de altă parte, e complet gratis!
Dacă ne raportăm la ea în acest fel, este imposibil să nu dăm startul unei reacții în lanț pozitive, validând importanța pe care au au pentru noi ceilalți și eforturile lor? Procedând astfel, păstrăm viu spiritul Zilei Recunoștinței până la Anul Nou și după el!