În următoarele 5 minute vei afla:
– De ce e momentul să normalizăm punga cu pungi.
– De ce ar trebui să scoți încărcătoarele din priză chiar dacă nu le folosești.
Oricât de mult am susține că ne dorim să devenim oameni mai buni sau să ducem o existență etică, ne confruntăm adesea cu obiceiurile adoptate la o vârstă la care eram mai ușor de modelat. Și chiar și atunci când suntem foarte motivați sau inspirați, ne dăm seama că schimbarea este dificilă. De cele mai multe ori privim schimbarea ca pe un salt uriaș de unde suntem către unde ne dorim să ajungem. Dar schimbarea poate fi un proces treptat, care să ne aducă în fiecare zi mai aproape de varianta care ne-o dorim. Trebuie să încep prin a spune că nu mă consider un model de sustenabilitate. Însă, pe măsură ce am conștientizat cât de mult cântărește amprenta mea de carbon asupra calității vieții generațiilor următoare, am decis să implementez mici schimbări în rutinele mele zilnice. Probabil nu voi fi niciodată Captain Planet, dar știu că fiecare mică schimbare pe care o aduc vieții mele poate avea un impact în viitor. Iar dacă nu știu în ce măsură pot contribui la o lume mai bună, pot să mă asigur că, prin mici obiceiuri sustenabile, îmi pot reduce măcar contribuția negativă aferentă unei vieți urbane – una care e garantată.
Cumpărături
În ziua de azi, în orice supermarket ești taxat pentru pungile de legume, fie ele și ecologice, ceea ce încurajează foarte mulți oameni să-și aducă plase de acasă: fie un vestigiu din „punga cu pungi”, fie una dedicată. Dar să ai o sacoșă textilă dedicată legumelor (sau mai multe) e un obicei ecologist care se practica în comunism și la care mi-a fost foarte ușor să ader, ținând cont că și mama proceda la fel atunci când mergeam la piață. Drept urmare, de câțiva ani (din păcate, nu mulți), când merg la cumpărături iau două plase din material textil: una pentru cartofi și rădăcinoase, care tind să fie mai murdare și care se depozitează în cămară, și una pentru legumele și fructele care se țin în frigider și care tind să fie mai curate. Iar dacă e vorba despre cumpărături spontane, punga de plastic achiziționată va fi refolosită, fie pentru alte cumpărături, fie ca sac de gunoi. Cred cu tărie că e momentul să normalizăm „punga cu pungi”, și să-i transformăm aura peiorativă, post-comunistă, într-un simbol al grijei față de planetă.
Apă
Mulți ani de zile am consumat doar apă plată numai din pet-uri. Și pentru că beau chiar mai mult decât „doi litri de apă pe zi”, după cum ne indică Ministerul Sanatații, într-o zi am constatat că amprenta mea de carbon e de-a dreptul ridicolă. Ajunsesem să arunc aproape zilnic câte un sac de gunoi, din care mai mult de 50% era constituit din plastic (ambalaje de cosmetice, de alimente, de produse de curățenie etc.). Așa că am decis să-mi achiziționez un filtru de apă prin osmoză inversă care, conform prospectului, purifică apa în proporție de 99%. Desigur, în București, și apa de la robinet e potabilă conform Apanova și cred asta, însă factorul care m-a descurajat să beau direct de pe țeavă este gustul… Simt un gust, probabil e dat de substanțele folosite pentru purificare. Însă din școala generală mi s-a întipărit ideea că apa trebuie să fie “incoloră, inodoră și inspidă”, iar filtrul îmi satisface această exigență.
Gaz și motorină
Probabil de-a lungul timpului am consumat cel mai mult combustibil prin intermediul mașinii Diesel. Lucrurile s-au schimbat acum câțiva ani când, rămasă fără permis, am început să-mi folosesc bicicleta în scop utilitar. Iar pandemia și lucratul de acasă mi-au redus consumul de motorină la mininum. Însă acum, că începem să reintrăm în normal, în timp ce modul de lucru a devenit un hibrid între birou și lucratul de acasă, folosesc mașina mai mult pentru prezența ocazională la birou și pentru cumărăturile voluminoase, iar pe distanțe scurte mă deplasez cu bicicleta. Drept urmare, am redus simțitor atât consumul de motorină, cât și bugetul dedicat acestuia. Iar pentru a reduce consumul de gaz în apartament, în special în timpul iernii, când putem atinge și temperaturi foarte joase, mi-am cumpărat un purificator de aer ecologic, datorită căruia aerisesc mai rar.
Haine
Când mă raportez la garderoba mea, îmi răsar în minte toate dățile când am cumpărat lucruri inutile, doar pentru că erau la reducere, sau pentru o ocazie care nu a venit încă (spre exemplu, ținuta mea de picnic sau ținuta mea de golf). Însă acum îmi dau seama că am exagerat de multe ori cu optimismul și că orice produs pe care-l achiziționăm are o amprentă ecologică, de la materialele utilizate pentru a-l crea la poluarea emisă în timpul fabricației, până la ambalajele care ajung în depozitele de deșeuri. Așadar, înainte de a cumpăra, am ajuns să mă întreb dacă am cu adevărat nevoie de lucrul respectiv. Dacă am de gând să-l port, dacă-mi vine bine sau dacă sparks joy. Pe de altă parte, lucrurile nepurtate le donez unei familii cu mulți copii din Focșani (știu că sunt multe inițiative de gen, însă am o satisfacție sporită atunci când știu unde ajung), sau se transformă în “cârpe de praf”, sau the rag, un concept sustenabil care a ajuns sa fie implementat și de hoteluri.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Electricitate
Deși sunt o mare consumatoare de electricitate, într-o viață ideală aș trăi într-o casă complet sustenabilă, autosuficientă și… verde. Însă, pentru că nu trăiesc în vise cu panouri solare și cu o sursă pură de apă extrasă din pânza freatică, ci într-un apartament de bloc, am făcut mici schimbări pentru a-mi optimiza consumul de energie. Spre exemplu, pe balcon am becuri cu baterie solară care se încarcă chiar și în zilele înnorate și-mi oferă lumină pentru câteva ore de la apus. Apoi, mi-am format obiceiul de a scoate electronicele din priză atunci când au terminat de încărcat bateria, dar și încărcătoarele lor (încărcătoarele electronicelor consumă energie și de sine stătător). Iar la boxă, unde există cel mai mare risc să uit lumina aprinsă și să nu observ pe parcursul a mai multor zile, am lămpi cu senzor, care se activează la mișcare și pentru care folosesc baterii: baterii reîncărcabile. Iar când vine vorba de apa consumată de mașina de spălat vase și textile, pot spune că fac micropași pentru a optimiza consumul. Ambele electrocasnice au “al șaselea simț”, dar conștientizez că, deși pot consuma apă mai puțină, în funcție de program, ele vor consuma la fel de multă electricitate. Deci, cu gândul unei vieți mai sustenabile, am ajuns să strâng mai multe haine care cer același program de spălare, iar mașina de spălat vase o pun când e plină, deși îmi consumă ceva energie să organizez toate vasele ca un domino. Mai mult decât atât, dacă plec pentru mai mult timp din oraș și nu sunt nevoită să țin în priză frigiderul, dezactivez siguranțele: e un mod de a economisi energie, dar și o asigurare că nu va lua foc vreo priză în absență.
Îngrijire personală
S-au dus zilele când foloseam șapte dischete de bumbac pentru o demachiere: șase pentru îndepărtarea straturilor de machiaj cu apă micelară, iar una pentru curățarea cu tonic. Acum folosesc o singură dischetă per demachiere (aceea pentru tonic), pentru că machiajul îl îndepărtez cu ajutorul unei mănuși din bumbac pe care ulterior o spăl. De asemenea, încerc nu las apa să curgă aiurea cât timp îmi periez dinții: încă n-am o periuță de dinți din bambus, dar am una electrică, căreia îi înlocuiesc periodic doar capul. În plus, nu mai aprind toate becurile pentru a-mi studia porii (cum procedam pe vremuri), și nu mai folosesc produse în exces. Iar atunci când cumpăr produse de îngrijire, dacă am de ales, optez pentru brandurile etice.
În gospodărie
Știai că un litru de ulei aruncat pe țeavă poate polua un milion de litri pe apă? De când am auzit asta nu pot să spun că n-am mai aruncat deloc, însă am încercat să-l colectez în sticle (deși curge de multe ori pe lângă și murdărește pâlnia de plastic), sau să pun folie de aluminiu în chiuvetă, la scurgere, apoi să-l împachetez și să-l arunc la gunoi – un life hack învățat de pe TikTok. Apoi, încerc să nu mai cumpăr legume în exces (tot din optimism), care de obicei se strică în frigider, iar de câțiva ani, resturile alimentare le colectez pentru doi mandanezi fără pretenții alimentare.
Știu, schimbările menționate sunt relativ modeste, pentru că mi-am format obiceiurile într-o epocă în care nu aveam acces la atât de multă informație, și eram mult mai puțin conștienți de urmele existenței noastre pe Pământ, și de consecințe. Dar lucrez la acest capitol în fiecare zi.
Citește și:
Legătura surprinzătoare dintre încălzirea globală și sănătatea mentală
14 celebrități își dezvăluie strategiile de îmbunătățire a echilibrului emoțional