În următoarele 5 minute vei afla:
– De ce nu este important să ai ÎNTOTDEAUNA dreptate.
– Cum să găsești rădăcina comportamentelor toxice.
Războiul între sexe a existat dintotdeauna. Însă când însăși relația de cuplu se transformă într-un câmp de luptă, este cazul să ne punem câteva întrebări.
Vă invit să începeți cu acestea:
Ce s-a întâmplat cu cooperarea dintre noi?
Când am pierdut interacțiunea armonioasă pe care am avut-o până atunci?
Unde s-au pierdut valorile comune?
Când am uitat că avem un scop comun?
Ce anume ne-a determinat să uităm că, atunci când am decis să formăm un cuplu, am hotărât și că ne vom strădui să-i facem partenerului viață mai bună?
Când am uitat să-i transmitem celuilalt cât de important și valoros este pentru noi?
Când începe lupta de putere în cuplu?
Lupta de putere începe în momentul în care cooperarea dintre cei doi parteneri este zdruncinată. De cele mai multe ori, în spatele luptei de putere se ascunde teama că unul dintre parteneri simte că nu mai sunt suficient pentru celălalt sau sunt activate răni formate în copilăria mică. Experiențele noastre anterioare cu o persoană de sex opus influențează și atitudinea noastră față de o persoană de sex opus din prezent.
Fiecare partener vine în relația de cuplu cu propriul bagaj de convingeri și valori din familia de origine. Fiecare partener a avut ca model cuplul părinților săi și a făcut propriile alegeri în privința modului în care va face (sau nu!) unele lucruri pe care le-a observat, de-a lungul timpului, în modul de relaționare a cuplului format din părinții lui.
Odată cu formarea noului cuplu, după ce bagajul celor doi a fost despachetat, valiza rămâne undeva într-un colț. Dacă, în timp, uităm cât de important este să comunicăm cu celălalt, să vorbim despre nevoile noastre, să-l tratăm cu respect și înțelegere, valiza se va umple încet, încet cu nemulțumiri și frustrări, care vor distruge cooperarea și înțelegerea. Așa iau naștere jocurile patologice în cuplu.
Jocuri patologice care pot distruge relații
Unul din cele mai cunoscute jocuri de putere este “Eu am dreptate, tu greșești”. Partenerul care joacă acest joc dorește să-și mențină superioritatea asupra celuilalt, să fie mereu primul, să fie special. În lupta pentru superioritate, uităm că subordonarea în cuplu este intolerabilă și că nimeni nu rămâne prea mult într-o relație în care se simte inferior.
Când căutăm să ne menținem superioritatea în fața partenerului, de obicei avem probleme cu încrederea în noi. Pentru că eu simt că nu sunt suficient de bun/ă, încerc să te fac pe tine, partenerul meu, să te simți mic, astfel încât eu să-mi pot hrăni încrederea în mine din slăbiciunile tale.
Din același motiv se întâmplă uneori să ne autosabotăm și să intrăm în relații nepotrivite pentru a ne menține superioritatea. Sau, dimpotrivă, preferăm singurătatea din teamă de a nu fi respinși sau de a nu ajunge în situația de a ne simți inferior celuilalt. E foarte important să ne întrebăm, când suntem într-o astfel de situație, ce este mai important pentru în acest moment: să am dreptate sau să fiu bine cu mine și cu celălalt?
Din același registru este și jocul patologic “Dacă nu m-ai fi întâlnit pe mine, nu s-ar fi ales nimic de tine”.
Un alt joc de putere este acela când unul din parteneri îi transmite în mod constant celuilalt “Este numai vina ta”. De exemplu: ”Este numai vina ta că stau la birou până târziu, deoarece când ajung acasă mă cicălești”. Sau: ”Este vina ta că nu ajung la serviciu la timp, deoarece nu m-ai trezit”, ”este numai vina ta că fiul nostru s-a purtat nepotrivit la școală”, ”este doar vina ta că nu am reușit să fiu mai mult decât sunt”.
Ți-am oferit doar câteva exemple pe care le aud în cabinet, în timpul ședințelor de psihoterapie de cuplu.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Suntem competitori sau parteneri?
Lipsa de asumare duce la neîncredere în faptul că te-ai putea baza pe celălalt într-o situație dificilă. Și tocmai despre asta este vorba în sarcina intimității: despre doi oameni care sunt unul lângă celălalt pentru a se ajuta reciproc în față provocărilor vieții, într-o manieră asumată.
Un alt joc de putere este acela când unul dintre parteneri dorește să obțină atenție cu orice preț. Acest joc se desfășoară în acest mod: dacă nu mă faci să mă simt special/ă, nu-ți voi mai oferi nici eu ceea ce ai tu nevoie de la mine. Ba chiar voi deveni revendicativ/ă, mă voi purta nepotrivit, deoarece scopul meu este să fii atent/ă la mine.
Când nu mai există echilibru și o relație bazată pe înțelegere și respect, apare și contabilizarea lucrurilor pe care fiecare le face în cuplu. Se ajunge la situația în care unul dintre parteneri afirmă că el oferă mai mult și că nu se simte egal în relație.
Nevoia de putere a celui care inițiază astfel de jocuri și care încearcă să-l atragă pe celălalt în aranjamentele sale și să-l determine să-și desfășoare viața după dorințele lui își are originea, de cele mai multe ori, tot în copilăria mică, atunci când părinții spuneau: ” trebuie să faci așa cum îți spun eu, pentru că te iubesc”.
Totuși, lupta n-ar exista dacă celălat partener s-ar retrage din câmpul de luptă, dacă n-ar da curs invitației la război.
Îmbunătățirea relației de cuplu trebuie să înceapă cu și de la noi înșine. De cele mai multe ori, celălalt este mai dispus să asculte ce avem de spus dacă îi vorbim despre noi, despre cum ne simțim și cum ne-am dori să fie.
Obținem victorii fără miză
Victoriile luptei de putere sunt temporare și fac mult rău relației de cuplu, căci atunci când te simți inferior nu mai cooperezi. Pe când, dacă te simți egal, reușești să ajungi la o înțelegere cu partenerul de cuplu în privința provocărilor pe care viața vi le scoate în cale.
Fiecare dintre noi își dorește să conteze în ochii celuilalt și toți cei care suntem interesați să avem o relație de cuplu armonioasă trebuie să-l tratăm pe celălalt cu respect, dragoste, înțelegere, să cooperăm de pe o poziție de egalitate, să-i amintim periodic de ce este important pentru noi. Pe scurt, să-l tratăm cum am vrea să fim tratați. Și să nu uităm: dragostea înseamnă cooperare.