În următoarele 3 minute vei afla:

– Cum poate iubirea să ne filtreze imaginea de sine.
– De ce este esențial să te poți întoarce, la nevoie, în brațele cuiva.


Când mă aflu în situații limită, barometrul meu interior pentru a clasa fapte sau întâmplări drept importante sau mai puțin importante este să proiectez mental o situație anume în filmul acela pe care se spune că-l revedem cu ochii minții în ultimele noastre clipe de viață. Și funcționează excelent. E sita cu cele mai mărunte găuri: ceea ce ACUM pare de nedepășit sau de o importanță extremă, realizezi că este o etapă trecătoare care nu face decât să se adauge, ca un detaliu nesemnificativ, la tabloul mare. 

Ce mi-ar plăcea să revăd din ce am trăit? Simplu: momente când am iubit și am fost iubită. E condiția de la care pornesc toate celelalte lucruri, iar oamenii din viața noastră care ne oferă și primesc de la noi iubire sunt singurii care pun o amprentă semnificativă (și benefică) asupra existenței noastre. Iubirea e prea des asociată strict cu romantismul. De fapt, ea poate veni din multe direcții. De la prieteni, familie, partener de viață, copii, iar lista rămâne mereu deschisă. 

Și, oricât de straniu ar părea, iubirea are un rol esențial în sănătatea noastră mentală. Dr. Tian Dayton explică în articolul său din Huffpost: ”Multe dintre rănile pe care le descopăr în practica mea de psihoterapeut rezultă din lipsa iubirii sau din lipsa manifestării acesteia. Cu toții avem nevoie să știm că suntem iubiți. Iubirea face ca un salariu mic sau o casă modestă să fie percepute ca niște privilegii, ca lucruri pentru care putem simți recunoștință. Fără iubire, oamenii trăiesc un vid constant, oricât ar câștiga. Banii nu pot cumpăra iubire. Pot cumpăra lucruri minunate, gadgeturi și experiențe, dar nu pot umple o inimă. Iubirea, în schimb, poate”. 

Ați observat, de exemplu, dacă vă întoarceți în timp la răcelile din copilărie, ce amintiri vă vin în minte? Eu nu-mi amintesc durerile de gât sau frisoanele provocate de febră, ci mângâierile mamei sau ceaiul cu biscuiți și poveștile citite de bunica mea. De fapt, boala dispare complet din amintirile mele și lasă loc doar manifestărilor de iubire pe care le declanșa și care, îndrăznesc să cred, aveau un rol terapeutic, cel puțin la fel de important ca medicamentele pe care le luam. 

Ce ne oferă iubirea atât de special?

1. Acceptare necondiționată

Dacă în dialogul nostru interior ne criticăm și ne judecăm nemilos, acceptarea necondiționată a unei persoane care ne iubește este un fel de oglindă în care ne reflectăm imperfecțiunea. Reflexia se întoarce spre noi să ne arate mai frumoși și mai buni: dacă cineva mă iubește așa cum sunt, înseamnă că sunt demn de iubire și poate mă voi vedea și eu, la rândul meu, cu mai multă blândețe. Relația critică cu sinele poate deveni o agonie pe termen lung: vindecarea stă în acceptarea de sine, mult mai ușor de atins atâta timp cât există cineva din afară care ne acceptă cu bune și rele. Iubirea este responsabilă de această tranzacție emoțională unică: avem nevoie de ea de la început până la capăt.

2. Susținere autentică

Este, probabil, cea mai simplu de aplicat în viața profesională. Când facem parte dintr-o echipă în care valorile sunt susținerea, încurajarea și ajutorul reciproc, înflorim. Avem mai mult curaj să colaborăm, să testăm strategii noi, să cerem un sfat colegilor cu care lucrăm, să gândim proactiv fără să ne lăsăm blocați de teama că un insucces ar putea fi taxat drept nepricepere sau lipsă de profesionalism. Creativitatea înflorește când avem voie să ieșim din linie și să căutăm soluții inovatoare. 

Și este tot un soi de iubire (după cum spuneam, aria sa depășește zona romantică). În mediul profesional, se deghizează sub forma empatiei, a tactului, a respectului și a solidarității: însă nu sunt toate acestea fațete ale iubirii? 

3. Siguranță și încredere

În centrul multor dificultăți de relaționare cu sinele și cu cei din jur, pe care le ducem cu noi o viață întreagă, stă trauma de abandon sau frica de respingere. Înfiripată în noi din copilărie, când am pierdut pe cineva drag din motive obiective sau nu, rămâne o teamă constantă care ne împovărează și ne face fie să ne agățăm cu dinții de relații, fie să fugim de implicare ca să nu fim răniți din nou de un eventual abandon. 

Surprinzător, teama de abandon se poate manifesta nu doar în relațiile personale, ci și în cele profesionale, iar autoarea Susan Anderson atrage atenția asupra modului în care trauma de acest tip ne sabotează cariera:

– oamenii lipsiți de încrederea și siguranța pe care le conferă un atașament sănătos în copilărie nu îndrăznesc să-și seteze scopuri înalte de teama că vor dezamăgi sau vor fi dezamăgiți;

– teama de eșec îi face să adopte un comportament pasiv, lipsit de motivație în carieră;

– teama de respingere creează dificultăți în acceptarea criticii, fie ea și constructivă;

– teama de succes (deși dezirabil, reprezintă un scenariu nefamiliar, deci îmi inspiră teamă).

Un articol publicat în psychologytoday.com analizează dacă fericirea personală (asociată cu o relație împlinită) este o consecință sau o cauză a succesului în carieră. Vechea sintagmă ”muncesc mult, deci am o carieră de succes, deci sunt fericit” nu stă în picioare: de multe ori, munca vine la pachet cu sindromul de burnout, accentuat de o viață personală lipsită de bucurie. Oamenii fericiți sau mulțumiți de viața lor, cu relații familiale și sociale echilibrate,  au rezultate mai bune pe termen lung și pe plan profesional, sunt mai dispuși să dea dovadă de stăpânire de sine, creativitate și reziliență. 


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


4. Răbdare

Într-o lume în care lucrurile par să se accelereze tot mai mult, nevoia noastră de răbdare și creștere în ritm natural rămâne tot mai descoperită. Copiii o simt cel mai acut la școală: programa nu permite timpi de sedimentare, materia prinde elevii într-un colimator în care nevoile individuale sunt trecute cu vederea. Copiii au perioade în care asimilează, apoi perioade în care sedimentează. Ritmurile lor sunt individuale, răbdarea adulților este confirmarea de care au nevoie pentru a nu le fi afectată stima de sine: ”Nu rămân în urmă, am doar nevoie de mai mult timp în această etapă”. 

Productivitatea este deseori greșit înțeleasă și de către adulți (și nu e de mirare, din moment ce suntem tributari unui sistem educațional deosebit de nerăbdător). Aceasta nu presupune muncă mai multă, ci rezultate de calitate în timp mai scurt. Când ne antrenăm concentrarea, creativitatea și canalizarea corectă a resurselor, vom produce muncă de calitate în timp mai scurt, reușind să bifăm ceea ce avem de livrat și să ne trăim viața personală. 

Iubirea vine la pachet cu răbdarea: o știu cel mai bine proaspeții părinți. Am găsit resurse incredibile de răbdare după ce am devenit mamă și am învățat destul de repede că legătura între iubire și răbdare este implicită. 

5. Gândire autonomă

Când iubim și suntem iubiți, avem curajul să ne creăm un set de valori și un mod autonom de a gândi lucrurile. Siguranța pe care ți-o dă iubirea te ajută să fii ceva mai indiferent la gura sau la răutățile lumii: este ca și cum ați avea o mică insulă emoțională, unde vă puteți împlini reciproc nevoia de validare. Asta nu înseamnă că cei care (se) iubesc se rup de lume, ci că-și construiesc un refugiu unde își pot încărca bateriile, în timp ce raportul cu lumea exterioară se construiește pe premise mai relaxate. De regulă, vorbim despre dezvoltarea autonomiei la copii: dar de ce nu am aplica aceleași metode și în cazul adulților? Iubirea înseamnă acceptarea diferențelor, permisiunea de a greși, șansa de a fi iertat, mai puțină critică, ascultare și crearea premisei că suntem suficient de buni ca să avem mereu în brațele cui să ne întoarcem, la nevoie, deci putem îndrăzni să explorăm perspective noi fără teama paralizantă că vom fi abandonați sau înlocuiți. 

Citește și:

Biroul de acasă: cum să lucrezi eficient și plăcut

Strălucește în 2021!

Author(s)

  • Ruxandra Rusan

    Jurnalist, editorialist Thrive Global România

    Ruxandra Rusan a lucrat în presa scrisă, radio, televiziune și, mai nou, în online. Este practician NLP și pasionată de psihologie. A avut ocazia să intervieveze personalități din diferite domenii și să învețe de la fiecare câte ceva. Crede că fiecare încercare prin care trecem ne ajută să ne vindecăm de ceva care ne apasă sufletul. Este și mama unui adolescent, iar asta vine cu un proces interesant de redefinire.