În următoarele 4 minute vei afla:
– Ce poate ascunde o șosetă aruncată pe jos.
– De ce este bine să ni se facă dor de cei din casă, mai ales dacă suntem cu toții acasă.
Perioada de izolare a venit la pachet cu familii întregi prinse între pereții caselor. Mult beton, puțin spațiu personal și toate acestea condimentate cu muncă de acasă, o avalanșă de teme, copii plictisiți și multă îngrijorare. Semnalul meu de alarmă a venit atunci când, într-o bună zi, simțind că încep să mă strângă prea tare pereții, am decis să fac o plimbare solitară prin jurul blocului. Doar că am fost observată, așa că am ieșit la plimbare cu toată familia. Pe stradă, priveam gambele soțului meu și am realizat că mă irită felul în care se contractă musculatura acestora. Lucru care, evident, m-a pus pe gânduri.
Iritabilitatea ne scade toleranța
Ceea ce face foarte neplăcută iritabilitate este că poluează atmosfera din jur la fel cum poluează traficul intens aerul din marile orașe. Nu ai cum să faci abstracție de reacțiile unui om iritat, iar dacă acesta încercă să mascheze stresul, micile gesturi de nerăbdare sau replicile acide aduc o vibrație negativă imposibil de ignorat. Este ca și cum te-ai certa mocnit, fără să ai un motiv pe care să poți pune degetul. Când nivelul de toleranță scade, reacționăm disproporționat în relație cu situații care, altfel, ar fi pur și simplu trecute cu vederea pentru că fac parte din firesc. Sunete precum ronțăitul unui măr, furculița care atinge farfuria, oftatul cuiva din casă, un cântec care se aude vag de la vecini: orice poate declanșa un val de nervi când suntem prinși pe picior greșit.
În limba engleză, formularea este plastică: cabin fever. Practic, descrie ce se întâmplă cu noi când o furtună ne ține izolați într-o cabană de munte, de exemplu. Iar simptomele se potrivesc perfect stării induse de statul în casă. Iritabilitatea este greu de dus și pentru cel care o trăiește, și pentru cei din jur.
Cu ajutorul Dianei Vasiliu, psiholog și psihoterapeut format în psihoterapie psihanalitică, am căutat soluțiile cele mai la îndemână să revenim la sentimente mai bune și să înțelegem ce ne face atât de vulnerabili în fața emoțiilor negative apărute ca de nicăieri.
Află ce te irită cu adevărat
Adesea, reacțiile pe care le avem, comportamentul în care intrăm automat, sunt precum vârful aisbergului. E doar ce se vede. Uneori, o șosetă aruncată aiurea, trei vase nespălate în chiuvetă, un căscat zgomotos sau cine știe ce alt stimul aparent nesemnificativ ne stârnesc o furtună de emoții. De aceea, reacția noastră poate fi la fel de automat interpretată ca fiind o dovadă de nebunie! Cum am putea să ne supărăm din atâta lucru? Și, totuși, o facem. Pentru că rareori e vorba doar despre „atâta” lucru. De fapt, dacă am putea să oprim motoarele turate masiv în acele momente și să reflectăm la ce anume ne supără și, mai ales, cu ce are legătură ceea ce ne supără din momentul prezent, am putea descoperi că ceea ce-a făcut să ne sară muștarul reprezintă ceva important pentru noi.
De exemplu, șoseta cu pricina se poate atașa de un sentiment de a nu conta: „Știi că nu suport să văd șosete aruncate aiurea, deci, dacă faci asta, e clar că nu respecți ceea ce e important pentru mine. Cum în istoria mea de viață am trăit frecvent sentimentul de a nu conta pentru cei din jur, am ajuns să-mi fie teamă că de fapt sunt insignificant, iar asta mă îngrozește cumplit”. Deși de la punctul A la punctul Z e cale lungă, mintea noastră generează adesea astfel de legături rapide.
De asemenea, trigger-ul se poate lega cu un moment din trecut, care ne-a pricinuit multă suferință. Moment care, cel mai probabil, ne-a prins într-o etapă de viață marcată de neputință, când nu aveam control aproape deloc și, deci, n-am avut ce face decât să înghițim, pasivi, nedreptatea. Asta e! Ei bine, revenind în prezent, șoseta buclucașă poate fi brusc încărcată cu sens, devenind simbolul înfrângerii neputinței, al luptei pentru dreptate, al puterii personale. Acum, chiar pot face ceva! Mă pot lupta! Și uite așa, o după-amiază liniștită de duminică se transformă în conflict.
Păstrează igiena vieții de zi cu zi
Așa cum părinții știu foarte bine, un copil care nu a dormit suficient, care e înfometat, însetat sau are alte nevoi fiziologice care presează, va fi iritat și va deveni iritant. Cu toții avem nevoi primare care trebuie îndeplinite. Spre exemplu, somnul este pentru mulți dintre noi o provocare. În fața anxietăților care ne copleșesc, somnul poate fi afectat. De asemenea, excesele de orice fel influențează mult starea noastră de echilibru. Există o comunicare între fizic și psihic, așa încât este posibil ca și substanțele cu care ne inundăm creierul – alcool, nicotină, zahăr în exces sau alte substanțe – să creeze un impact asupra dispoziției noastre. De asemenea, adesea folosim substanțele menționate anterior tocmai ca să „tratăm” o suferință psihică mai veche și mai profundă. Așadar, poate apărea un cerc vicios. La propriu. În măsura în care este posibil, ar fi de preferat să limităm excesele. Iar dacă nu putem face asta, măcar să înțelegem de ce ne e atât de greu.
Confruntă ceea ce știi că te irită
Adică, gândește-te la asta. Când încercăm să ignorăm ceea ce ne scoate din minți la celălalt, e posibil să reușim doar pe termen scurt, prin antrenarea mușchiului voinței. Dar e o chestiune de timp până când acumulările vor exploda. Și-atunci să te ții! Mai bine te gândești la ce înseamnă pentru tine cutare lucru și încerci să comunici despre asta. Poate fi ceva ce nu are legătură cu cel de lângă tine. Desigur, dacă vorbim despre depășirea unor limite, atunci e necesar să le instituim. Suntem educați să ne comportăm civilizat, să avem răbdare, să fim disponibili. Dacă te irită apelurile telefonice ale prietenilor în orele în care muncești, explică-le politicos și ferm că nu poți vorbi într-un anumit interval orar. Iar dacă sesizezi că te simți vinovat pentru asta, e necesar să înțelegi de unde vine acest sentiment care, cel mai probabil, e nejustificat în contextul actual.
Fii empatic (și cu propria persoană!)
Descoperă ce te ajută să te liniștești și explică, de exemplu, că ai nevoie de un time out celor din casă. E absolut firesc să avem momente de solitudine, să ne dorim clipe de liniște și spațiu personal.
Poate că sună extrem, dar uneori e necesar să ni se mai facă și dor unora de alții. Cât despre ceilalți, poate ar fi o idee bună să explorezi și ce-i irită pe ei… la tine.
Privește lucrurile în perspectivă
În mod ideal, dacă ne-am putea detașa de problema în cauză și să vedem astfel imaginea de ansamblu, am reuși să găsim puțină liniște în spiritul unei vorbe populare pline de optimism, care zice că ”nu-i dracul atât de negru!”. Că, de fapt, problemele de zi cu zi ar putea fi îndulcite cu un strop de umor. Că adesea, o prosteală de copii, ca o limbă scoasă cu ciudă pe la spatele partenerului ofuscat să-și ridice șoseta de pe jos, e grozav de sănătoasă și că omul ăla care ne-a iritat nespus are și părți bune, pe care (încă) le iubim.
Citește și:
13 lucruri pe care le-am făcut cu toții în izolare
7 idei simple care te ajută să-ți păstrezi concentrarea atunci când lucrezi de acasă