În următoarele 5 minute vei afla:
– Ce înseamnă un business social.
– Cum se metamorfozează o brățară într-un pui de copac.
Ce este, de fapt un business? De la ce pornește, cum apare scânteia care pune în mișcare rotițele unui mecanism atât de complex și ce dă greutate unei idei, astfel încât să se materializeze? Este, oare, loc, pe lângă identificarea unei nevoi pe piață, pentru un gând bun? Filip Baschir este co-fondatorul Muma Pădurii, un business social menit să reîmpădurească România și să pună umărul la integrarea socială a persoanelor vulnerabile.
Scopul demersului sună așa: ”O Românie verde, orientată către natură și cu păduri tinere. Cu oameni responsabili și educați suficient de mult cât să respecte mediul”.
Mecanismul este simplu: cumperi o brățară de la Muma Pădurii, contribui la plantarea unui pui de copac și la asigurarea salariului unei persoane vulnerabile care, altfel, riscă să rămână la marginea societății prea grăbite să-și vadă de-ale ei, uitând că ai ei sunt, în primul rând, oamenii. Plantările se realizează de două ori pe an, în colaborare cu Tășuleasa Social (am avut șansa să petrec acolo câteva zile, acum niște ani, iar Alin Ușeriu este un tip pe care nu-l uiți cât trăiești, locul se simte de parcă ai ajunge într-un univers paralel, de unde nu prea-ți vine să te-ntorci. Însă te-ntorci, iar energia specială a locului rămâne cu tine).
Am regăsit spiritul binevoitor, onest, realist și proaspăt în discuția cu Filip Baschir de la Muma Pădurii.
Thrive Global: Descrie-mi o plimbare prin pădure, din vremea când erai copil. Și spune-mi, te rog, când ai auzit prima dată de Mumă Pădurii- cine-ți citea povestea?
Filip Baschir: Aveam cam șase ani și tata îmi promisese că mergem să vedem căprioare. Am pornit de acasă, era toamnă, dar încă era cald. Am mers pe Valea Calului, din Săvârșin, Arad, unde, pe stânga cum mergeam noi, era un deal care se termina într-o pădure, iar în dreapta aveam un râu. Seara, animalele au ieșit la adăpat și au trecut mai mult sau mai puțin prin calea noastră. Acum, acea vale arată complet diferit, dar mă întorc acolo cu drag. Prima dată cred că am auzit de Mumă Pădurii când eram mic de tot. N-am o amintire foarte clară pentru acel moment.
TG: Spui că, după ce auzi cum cade la pământ un copac, povestea cu defrișările devine un pic mai reală decât o statistică seacă. Cum se simte zgomotul acela?
FB: Pentru cineva care iubește natura a fost și este una dintre cele mai urâte amintiri. Zgomotul acela, când începe să cadă și se rup zeci de crengi în cădere, este de-a dreptul infernal. Izbitura de pământ trimite vibrațiile până în suflet. Ca un urlet de disperare!
TG: Ce înseamnă business social și cum s-a născut Muma Pădurii?
FB: Business social înseamnă un business care, pe lângă planurile de a face bani, își dorește să aibă un impact pozitiv în societate. Ne dorim să facem bani, să oferim bunăstare partenerilor și angajaților și, în același timp, să facem bine. În cazul nostru, impactul vrem să fie pe educație, pe implicare și pe plantare.
Muma s-a născut la Săvârșin, într-o pădure tăiată. Pe 30 decembrie 2019, de Revelion, eram la casa de la țară, în județul Arad, petreceam cu prietenii. La un moment dat, am ieșit în gerul de afară, am luat-o prin pădure și, in no minute, starea mea s-a schimbat fundamental: o grămadă de copaci tăiați. Muuulți! Am înțeles că e ceva ce trebuie făcut. Primul instinct a fost să intrăm pe Facebook și să dăm cu hate, dar eram dezinformați și am decis să ne informăm. A doua zi, am mers la ocolul silvic, la Săvârșin, unde ni s-a explicat că nu se vorbește cu nimeni care nu a citit Codul Silvic. Așadar, patru ore am stat la ei pe canapea și am citit Codul Silvic. Apoi am aflat că este o exploatare legală și că nu avem nimic de făcut. Ajuns acasă, eram extrem de nervos, pentru că mă simțeam incapabil să fac ceva. Și genul acesta de interacțiune, cum a fost cel cu ocolul, nouă nu ne place… Așadar, am zis că trebuie să facem ceva, dar nu politic. Așa am venit cu ideea că trebuie să plantăm! Asta ne place! Și după, am căutat, ne-am uitat și pe afară la alte business-uri și am făcut pași către ce este acum Muma Pădurii în versiunea noastră.
TG: De ce vă axați pe resurse românești, cum ar fi (inclusiv) ața din care se-mpletesc brățările?
FB: Ne dorim să fim un sprijin pentru economia locală. Noi credem în potențialul acestei țări și vrem să contribuim la dezvoltarea ei. Încercăm să folosim cât mai multe resurse locale. Doar așa putem reda încrederea în lucrul făcut în România.
TG: Dacă ar fi să spui cinci cuvinte care definesc Mumă Pădurii, care ar fi acelea?
FB: Plantare, implicare, educație, sustenabilitate, natură.
TG: Crezi că pădurile noastre sunt un pic orfane? De asta o înviați pe Mumă Pădurii, să le protejeze cineva?
FB: Pădurile noastre sunt orfane rău de tot. Acest abandon e cauzat de faptul că noi am uitat importanța pădurii și o vedem doar ca materie lemnoasă. Pentru că asta s-a vrut, să fim indiferenți și, iată, așa am și ajuns. Nu avem voie legal în pădure, copiii nu știu nimic despre pădure, despre ecosistemul pe care aceasta-l produce. După cum spune Alin Ușeriu, partenerul nostru de la Tășuleasa, noi suntem înconjurați de lemn de când ne naștem și până murim. Suntem puși într-un leagăn de lemn și plecăm într-un sicriu tot așa. Pe parcurs, însă, noi trebuie să ne întoarcem la pădure ca la organismul dătător de viață și salvator pentru noi ca specie.
O înviem pe Muma Pădurii, pentru ca ea să arate cât de importanți sunt copiii ei și cât de dependenți de ei suntem noi toți. Muma este vocea care va readuce pădurea în inimile oamenilor și, astfel, o va salva. Când ne pasă de ceva, ne implicăm!
TG: Lucrați cu oameni care au crescut în instituții de stat, copii orfani. E interesantă paralela cu pădurile orfane. Care este, de fapt, destinul unui copil mare, de 18 ani, să zicem, care iese din orfelinat? Încotro o apucă?
FB: În primul rând, acel adult nu poate pleca de la orfelinat cum vrea el. El trebuie scos de o asociație și devine responsabilitatea acesteia. Acel adult nu știe cum funcționează societatea, iar procesul de integrare este unul extrem de anevoios. După ce este scos de aceste asociații, el trebuie să găsească un job, lucru extrem de dificil, deoarece nu are experiență și, de cele mai multe ori, are și o formă de handicap.
Noi ne bucurăm că, în curând, vom oferi de muncă full time mai multor astfel de adulți. Pe cât creștem noi și pe cât vindem mai multe brățări, pe atât avem ocazia să facem asta. Prin noi, Eli, de la asociația Un Loc, a făcut peste 1.000 de euro pe lună prin PFA-ul nou înființat! Suntem mândri de acest lucru și ne dorim ca prin acest aspect să avem și mai mare impact în societate.
TG: De ce ați ales să faceți brățări de ață și cum se transformă brățările vândute în copaci plantați? Cine îi plantează, efectiv?
FB: Am ales aceste brățări pentru că ne-a plăcut mult design-ul și Eli a știut să le facă. Atunci când tu cumperi o brățară, cotă parte din prețul ei, echivalentul unui puiet plantat și îngrijit, merge ca donație către Tășuleasa Social. Ei organizează, în mod normal, cam două împăduriri pe an și, atunci, acei copăcei ajung din brățară în pământ.
În mod normal, ei sunt plantați de voluntari, dar anul acesta nu știm cum vom putea proceda. Rămâne de văzut. Ce-i sigur este că vom planta aproximativ 2.000 de puieți în noiembrie.
TG: Simți că suntem pregătiți să îmbrățișăm, real, conceptul de sustenabilitate în România?
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
FB: La nivel conceptual și teoretic, suntem 100% pregătiți. Până la implementarea lui în viețile noastre de zi cu zi mai avem câțiva ani în care oameni ca noi și companii și canale media ca voi, toți trebuie să vorbim excesiv despre asta. Exact ca și cu pădurile. Când omul înțelege că este nevoie de ceva, pune presiune pe autorități. De asemenea, este nevoie de oameni să lupte pentru asta politic. Noi nu ne încadrăm acolo, momentan, și atunci le urăm mult spor și îi vom susține cum putem.
TG: Cum pot începe eu, de azi, să trăiesc mai sustenabil? Dă-mi trei idei pe care să le pot pune în practică azi și pe care să le integrez în rutina familiei mele, te rog.
FB: Începe prin a face un audit al deșeurilor produse. Timp de o lună, pune deoparte tot ce nu este biodegradabil, pentru ca apoi să-ți dai seama ce anume produci cel mai mult. Începe să ai discuții în cadrul familiei despre această temă: cum putem noi să fim mai pro natură? Mai atenți unii cu alții? Sustenabilitatea înseamnă să avem grijă și de cei mai săraci decât noi! Așa că ultima mea idee este să te provoc să-ți pui întrebarea: cât de mult ajut? Iau de la univers mai mult decât dau? Și nu doar bani! Energie, atenție, valoare, tot!
TG: Care este următorul pas pentru ca Mumă Pădurii să devină un proiect mai vizibil, să ajungă la mai multă lume și să planteze mai mulți copaci?
FB: Următorul pas este ca Muma să devină și ONG și să convingă companii de toate mărimile să intre în lupta noastră pro păduri. Avem planuri ambițioase să provocăm milionarii români să devină și milionari în copaci! Și așa, împreună, să împădurim România și să salvăm planeta!
TG: Ai descrie un copac plantat ca pe un cadou pe care-l facem copiilor noștri?
FB: L-aș descrie ca pe un cadou făcut nouă înșine și, după, copiilor noștri. Doar un părinte sănătos poate crește un copil sănătos. Este un cadou pentru nepoții noștri și pentru strănepoții noștri. Este un cadou pentru noi ca specie.
TG: Care a fost momentul în care ai simțit că, poate, ați mai redus din zgomotul acela făcut de un copac doborât?
FB: Sincer, nu cred că ne-am apropiat de acel moment. Ne-am bucurat nespus că s-a lansat și că am vândut și că oamenii vor să ne ajute. Asta ne umple de forță și energie.
TG: Crezi că Mumă Pădurii este și un proiect educațional? De ce?
FB: Muma Pădurii este cel puțin 50% un proiect educațional. Cum se liniștește COVID-ul, plecăm în școli și grădinițe. Avem podcast și, în curând, vom începe să investim buget de promovare înspre aceste mesaje educaționale. Nu putem ajunge la un milion de copaci fără să ne educăm pe noi. Totul pleacă de aici. Și cum învățăm și noi, învățăm și pe alții. Așa că ne vedem oricând pe https://www.mumapadurii.com/.
Citește și:
Marian Baban: ”Femeile care au trecut prin cancerul de sân se pot recupera vâslind împreună cu noi”