În următoarele 5 minute vei afla:
– De ce este fericirea un animăluț speriat.
– Cum să-ți antrenezi corpul pentru bucurie.
Fericit ești când te îndrăgostești; o relație stabilă îți aduce bucurie. Fericit ești când câștigi la loto, bucuros ești când îți place munca pe care o faci zi de zi și care îți asigură un venit constant. Fericirea e când ți se naște copilul, bucuria vine când îl crești.
Deși par să semene, cele două noțiuni sunt, totuși, fundamental diferite. Dacă am forța regulile geometriei, le-am putea defini ca două drepte paralele care se intersectează (sechelele școlii online!). Fericirea și bucuria au în comun faptul că sunt tentante, ceea ce le diferențiază este longevitatea și capacitatea de a ne motiva pe termen lung.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Rachel Fearnley, Life Coach, explică pentru psychologies.co.uk: ”Ambele sunt sentimente minunate, dar bucuria este mai consistentă și se cultivă pe plan interior. Apare când te împaci cu cine ești și cu modul în care ești construit. Fericirea depinde de factori externi și se bazează, în general, pe alți oameni, lucruri, locuri, gânduri sau evenimente”. Concluzia sa este lesne de intuit. Când căutăm bucuria, avem mai mult de câștigat, pentru că ea supraviețuiește în timp și este mai autonomă decât fericirea.
Fericirea e un animal sperios
Îmi amintesc că aveam un șef, acum câțiva ani, care mă întreba zilnic dacă sunt fericită. Nu știu nici în ziua de azi dacă întreba din inimă sau dacă citise ceva neinspirat despre leadership. Practic, întrebarea sa mă făcea să mă gândesc automat la tot ceea ce NU mă făcea fericită: traficul aglomerat, un deadline usturător sau cine știe ce alte frecușuri tipice unui loc de muncă. Era ca și cum trebuia să mimez fericirea și să scot bule ca un pahar de șampanie rece. Într-un team building, i-am mărturisit cât de mult mă irită întrebarea. ”De ce, ești nefericită?”, m-a întrebat el. ”Mai mult decât fericire simt bucurie”, i-am răspuns, iar dialogul purtat ulterior m-a făcut să-mi dau seama, încă o dată, cât de valoros este să comunici deschis. Bucuria de a face munca pe care o iubești poate cuprinde și neajunsurile inerente. Fericirea este un animăluț bizar, plin de toane, care dispare la fel de repede cum a apărut. Nu m-aș baza pe ea și nici pe explozia de endorfine pe care o provoacă pentru a lua decizii de viață importante. Citeam aici că nu sunt singurul om cu o vagă alergie la fericirea aceea isterică, de reclamă la pastă de dinți: ”Bucuria este o stare de spirit mai mult decât un sentiment. Iar starea de spirit este mai solidă, devine o setare mentală în care putem să ne ancorăm și atunci când experimentăm diferite alte sentimente, cum ar fi tristețea sau durerea”.
Bucuria te încarcă zilnic
Cred că am fost într-o eternă căutare a fericirii până pe la 25 de ani, când am mi-am dat seama, treptat, că orice stare extremă te consumă cu viteza luminii. Ideea de slow-living nu era încă la modă, însă mă bucur că am intuit-o la timp. Bucuria a fost cea care m-a învățat să spun atât ”da”, cât și ”nu”, ea m-a lăsat să-mi doresc o viață normală, blândă, și m-a făcut să accept ideea că imperfecțiunea face parte din farmecul acesteia. Dacă fericirea este mai mofturoasă și poate fi distrusă de cel mai mic impediment, bucuria are o rezistență net superioară. Este ca și cum ai pune alături o păpădie superbă, dar anxioasă în bătaia vântului, și un nuc bătrân. Au farmec, au măreție, dar cine ai prefera să-ți țină umbră?
Cum găsim și cum cultivăm bucuria?
Pentru că fericirea apare (și dispare) spontan, e imposibil de cultivat. Însă, în ceea ce privește bucuria, treaba stă complet diferit.
Psihoterapeutul Alina Boroș a alcătuit lista de micropași care să ne aducă mai aproape de bucurie în fiecare zi, într-un mod natural și foarte simplu de integrat.
1. Amintește-ți lucrurile care te bucurau când erai copil.
De la jocuri, la bucuria gustului unei înghețate la cornet. Fă lista și propune-ți să retrăiești un moment din lista ta în fiecare zi. Fie că faci același lucru sau readaptezi contextului de viață actual, fă ceva ce-ți aduce bucurie în fiecare zi.
2. Întreabă-te cum te schimbă bucuria.
Dacă nu găsești nicio amintire în care să fi trăit bucuria, întreabă-te ce ar fi diferit în viața ta dacă ai simți bucurie? Ce ai face, cum ai simți, cum ai gândi diferit? Fă o listă cu tot ce-ți trece prin minte și alege în fiecare dimineață unul pe care să-l pui în practică.
3. Oprește-te în parc și uită-te la copiii care se joacă.
Antrenează-ți empatia și lasă mintea să-ți amintească sau să creeze momente cu tine în care să simți bucuria. Redescoperă-ți curiozitatea de a descoperi lumea, bucuria de a te juca.
4. Zâmbește!
Fii atent la cum se schimbă starea ta interioară și care este reacția oamenilor atunci când le zâmbești.
5. Fă mici acte de caritate și voluntariat.
Fapte mici ca a deschide ușa cuiva, a ajuta pe cineva să ducă ceva greu, a face piața pentru cineva care nu poate, a ajuta pe cineva cu o informație, a dona lucruri/haine bune, îți vor aduce un sentiment de împlinire sufletească, de bucurie. Toți oamenii care fac voluntariat spun că viața lor este mult mai plină de bucurie.
6. Crește o plantă.
Să vezi cum dintr-o sămânță pe care ai plantat-o crește o plantă este un moment de bucurie, acea plantă există pentru că tu ai pus în pământ acea sămânță. Mai mult, ai creat mediul propice pentru a prinde viață. Să ai grijă de o plantă, copăcel sau chiar o grădină îți va aduce bucurie.
7. Fii atent la sabotorul intern.
Dacă există o voce în tine care spune că „nu meriți să te bucuri”, „că nu ești suficient de bun/ă ”, „că bucuria este condiționată de bani” sau „că bucuria ta este condiționată de a-i face pe părinții sau copiii tăi fericiți”, vocea nu este a ta! Este vocea internalizată a unui adult care a fost critic cu tine, a unui abuzator care a devenit autosabotorul tău. Sunt credințe limitative, dureroase, dar cu efort și consecvență, le poți restructura și poți (re)învăța să simți bucuria. Ea este în tine, doar că are nevoie de un mediu propice pentru a se dezvolta.
8. Ancorează corporal momentele de bucurie.
De fiecare dată când simți bucurie, acordă atenție emoției – cum se simte corpul tău, ce senzații ai la nivel corporal, unde în corp simți bucuria? Concentrează-te asupra acestei energii, pune mâna acolo unde o simți și spune ”aici simte corpul meu bucuria”. Apoi, poți duce mâna în altă zonă a corpului și spui ”și aici vreau să simt bucuria”. De fiecare dată, alege altă parte a corpului, până când tot corpul tău o să fie amprentat de experiențele de viață în care ai simțit bucuria. De câte ori vei simți tristețe, deznădejde sau neputință, amintește-ti că știi să simți bucurie, pune mâna pe corpul tău și activează-ți ancora. Dă-ți voie să simți!
Alina Mihaela Boroș este psihoterapeut cu formare în psihoterapie cognitiv comportamentală și hipnoterapie, terapie scurtă strategică, terapie centrată pe scheme cognitive și terapie centrată pe emoții. Alina a știut că vrea să devină psiholog de când a avut prima oră de psihologie. A fost și este motivată de curiozitatea de a afla cum funcționează mintea, de ce se află în spatele alegerilor pe care le facem. Crede că putem învăța să fim diferiți, să fim mai conștienți, mai prezenți în viața noastră, fără a mai trăi pe pilot automat, guvernați de durerea experiențelor mai puțin plăcute din trecutul nostru. Mai multe detalii despre activitatea sa găsiți aici: https://www.facebook.com/psihoterapeutAlinaMihaelaBoros/