În următoarele 5 minute vei afla:
– Cum te poate afecta psihic și fizic să alergi după o himeră.
– De ce să devii mai bun într-un domeniu care te pasionează.
Una dintre cele mai eficiente căi de a-ți dezvolta potențialul este să-ți creezi propria nișă. Este foarte tentant să-ți dorești să știi cât mai multe din domenii cât mai variate. Dar adevărul este că asta ți-ar lua foarte mult timp și, cu toate că te-ar valida drept cel care se pricepe la toate, nu ai fi, de fapt, expert în nimic.
Cum devii expert
Atunci când îți investești timpul în aprofundarea unui anumit subiect, capeți autoritate în domeniul respectiv. Asta te va diferenția de cei cu un nivel mediu de experiență, aducându-ți un plus de valoare și statut. Poate că ți-ar plăcea să fii singura persoană căreia i se pot adresa cei din organizația ta pentru cunoștințele vaste pe care le ai despre un anume sistem sau dispozitiv. Poate că vrei să devii expert de nișă într-un anumit sector. Sau, dacă ai propriul business, poate că găsești în piața serviciilor o zonă neacoperită la care tu să fii cel mai priceput.
O observație importantă, de care ar fi bine să ții cont atunci când îți definești nișa, ține de interesul pe care ți-l trezește sau nu acel subiect. Un domeniu poate să te pasioneze din mai multe motive: știi că te ajută să avansezi în carieră, vrei să-ți poți comunica părerile credibil și cu impact pe un anumit subiect sau pur și simplu te interesează respectivul domeniu. Când ești conștient de motivația ta, vei studia asumat și cu mai multă plăcere.
Uneori, uităm de ce facem ceea ce facem, magia se risipește, iar atunci când dăm de greu, ne bate gândul să renunțăm. Ni se întâmplă fiecăruia dintre noi, dar frecvența unor astfel de momente este cu mult mai mică atunci când ne-am ales o arie profesională care ne pasionează și pe care o alimentăm, acumulând din ce în ce mai multe cunoștințe.
Dacă vrei să-ți definești nișa, primul pas ar fi să identifici ce anume te pasionează și la ce te pricepi. Ia în considerare și acel ”ceva” care ar putea fi ”punctul tău forte”, domeniul în care ai putea deveni cel mai bun.
- Ce te animă cel mai tare?
- Cum s-ar putea lega acest lucru de țelul tău suprem în viață?
Următorul pas ar fi să evaluezi, cât de obiectiv poți, cât de mult te pricepi la acel domeniu și care sunt golurile la care mai ai de lucrat. Este un exercițiu foarte util, indiferent de etapa din carieră în care te afli. Se dovedește benefic și dacă ai în vedere o schimbare profesională sau revenirea la serviciu, după o perioadă de pauză.
De ce este perfecționismul o capcană
Cu toate că este important să-ți dai silința să fii cât mai bun, riști, uneori, să cazi în capcana perfecționismului. Acesta te poate transforma în cel mai aprig inamic al tău.
Roxana Grigorean, psiholog și psihoterapeut, este de părere că: ”perfecționismul ne face să credem că greșelile sunt neacceptate și că trebuie să facem toate lucrurile perfect. Standardele sunt foarte înalte și de neatins pentru că, chiar și atunci când obiectivele sunt atinse este creat un nou standard. Studiile arată, însă, că nu ne influențează performanța într-un mod pozitiv, ci dimpotrivă. Presiunea pe care o exercităm asupra noastră ne va face mult mai puțin exploratori, iar în multe meserii și domenii excelența stă și în curajul de a încerca și de a greși. Nu întâmplător perfecționismul este de multe ori antecamera burnout-ului.
Stima de sine a persoanelor perfecționiste de obicei este la un nivel scăzut, pentru că perfecționiștii au reperele în exterior și nu în interior. Ei se evaluează în funcție de standardele exterioare și deseori lipsește sentimentul de valoare intrinsecă. Punând și mai multa presiune și stabilindu-și mereu standarde foarte înalte, într-un fel persoanele perfecționiste se conving că nu sunt suficient de bune și își alimentează această credință negativă greșită despre ele însele”.
Adeseori alimentată de comparația cu alții, permanenta goană după perfecțiune poate avea influență negativă asupra stimei de sine. Să fii perfect este o himeră, așadar un ideal imposibil de atins. Iar dacă nu este conștientizată, această tendință poate declanșa o serie de tulburări psihice cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburările alimentare, anxietatea socială și dependența de muncă. Însă efecte pot apărea și pe plan fizic, de exemplu stresul cronic sau bolile cardiace.
Vorbind din poziția unei perfecționiste în proces de recuperare, vă pot spune că perfecționismul ne poate motiva dacă îl concentrăm asupra unor anumite secvențe ale existenței: poate ți-ai propus să faci un cheesecake cu ciocolată perfect sau să dezvolți cel mai bun produs dintr-o anumită clasă. Însă devine distructiv când îți invadează toate ariile existenței. Îți mănâncă timpul, îți consumă energia, îți blochează productivitatea și îți alimentează disprețul față de sine, pentru că ți se pare că nimic nu este așa cum ar trebui.
Pentru a contracara perfecționismul, sfatul pe care îl dau eu clienților mei este să facă diferența între proiectele cu adevărat importante și cele mai mărunte. Apoi, ideea este să direcționăm perfecționismul către ariile care chiar contează și nu înspre absolut orice ai în lista de obiective de îndeplinit. În general, ideea este să punem mai puțin preț pe perfecțiune și mai mult pe îndeplinirea obiectivelor.
Citește și:
10 moduri inteligente de a-ți descoperi adevăratul scop în viața personală și profesională