În următoarele 5 minute vei afla:

– Cum poate o carte să-ți schimbe destinul.
– De ce este util să vezi lucrurile dintr-o perspectivă amplă. 


Thrive Global: Ce te face să te dai jos din pat în fiecare dimineață?

Diana Vasiliu: Tot ceea ce-mi dă sens în viață, plus alte obligații și îndatoriri de adult. Ca toată lumea.

TG: Cum prioritizezi lucrurile când ai multe de făcut?

DV: De obicei, există o ordine care se așază de la sine. Ceea ce poate tolera așteptarea va aștepta. Și, de asemenea, mă sprijin pe oamenii din jurul meu, pe care am șansa de a-i avea alături. La finele zilei, de obicei urgențele de peste zi sunt rezolvate, altele… se dovedesc a nu fi fost de fapt urgențe.

TG: Care e secretul tău pentru o viață mai bună?

DV: Nu e tocmai un  secret și nu e nici pe departe al meu personal, însă ceea ce mie mi-a făcut viața mai bună este psihoterapia personală.

TG: Când simți că ești prea stresată sau prea copleșită de viață, ce faci ca să ieși din acea stare?

DV: În absența terapiei, îmi iau câteva minute și încerc să privesc totul de la distanță, să analizez lucrurile din multiple perspective. Exercițiul detașării și al autoanalizei pe mine mă ajută foarte mult. Iar daca asta nu-mi reușește, vorbesc cu cineva. Ajută mult să-mi aud propriile gânduri puse în cuvinte.

TG: Cum scapi de gândurile rele? Ce-ți aduce optimismul, mai ales în această perioadă?

DV: Câtă vreme eu și ai mei suntem în viață, avem o șansă. Iar cu acest gând în minte, alimentez forța vitală din mine. Așa cum pot. Spre exemplu, mă ajută să am o perspectivă mai largă asupra fenomenelor, să intru în contact cu oameni din comunitatea mea profesională, cu prietenii mei, mă ajută să nu pierd din vedere că… întotdeauna e loc de mai rău. Mă mai ajută să-mi îngrijesc hobby-urile în continuare. Și, printre toate astea, mai arunc și câte un bob de haz de necaz.

TG: Care este pentru tine semnalul de alarmă că ai pus prea multă presiune pe tine, că ai ajuns la capătul puterilor?

DV: Când încep să uit sau să-mi pierd răbdarea, în sectorul de viață în care nu am avut grijă de limitele mele. Sau să somatizez. De pildă, uneori mi se întâmplă să mă supraaglomerez cu participări la conferințe, seminarii, workshop-uri felurite. Dacă trebuie să trag de mine, atunci e clar că trebuie să pun frână.

TG: Ce sfat ți-ai da ție, cea de la 20 de ani?

DV: La cât de căpoasă eram, nu cred că m-aș fi ascultat sau crezut, orice mi-aș fi spus. Dar poate aș fi încercat, totuși, să mă iau în brațe și să-mi șoptesc, cu blândețe: ”Intră în terapie mai devreme!”.

TG: Spune-ne o mică schimbare, pe care ai făcut-o în viața ta, ca să te conectezi mai bine cu ceilalți.

DV: Am început să ascult mai mult și să vorbesc mai puțin. Dar asta nu a fost o schimbare mică sau ușoară.

TG: Faci ceva anume ca să-ți menții concentrarea?

DV: Terapie de lungă durată. Anxietatea consumă multă energie psihică; a fost o mare diferență între cum reușeam să-mi mobilizez concentrarea, atenția, atunci când sufeream de anxietate și cum aceste procese s-au echilibrat aparent de la sine, atunci când această suferință a fost domolită.  Când mintea nu-ți mai este masiv măcinată de conflicte inconștiente, care consumă multă energie psihică, procese precum concentrarea sau atenția sunt mult mai bine mobilizate. Fără să mai fac nimic propriu-zis în plus pentru asta.

TG: Care e cartea care ți-a schimbat viața?

DV: În sfârșit, nefumător, de Allen Carr. Da, pot spune că această carte a fost începutul revoluției mele personale și apoi profesionale. Întâi m-am lăsat de fumat (ceea ce nu aș fi crezut că e posibil, vreodată); apoi, uimită de reușită, am devenit tot mai curioasă despre cum funcționăm noi psihologic, iar ulterior am început să-i ajut pe alții să scape de fumat. Lucrul cu oamenii mi-a arătat cât de complexă este mintea umană, ceea ce m-a dus către propria mea explorare psihoterapeutică și, apoi, către formarea profesională, care acum mă ajută să-i sprijin pe alții.

TG: A existat un moment de cotitură în viața ta? Un moment în care ai simțit că ești în fața unei alegeri importante?

DV: Desigur. Însă, nu pot spune cu certitudine că la momentele respective am și fost conștientă de importanța lor… am devenit ulterior, însă.

TG: Când a fost ultima dată când ai simțit că ai eșuat și cum ai depășit momentul?

DV: Asta e o întrebare interesantă, pentru că depinde mult de momentul în care e adresată. Dacă ar fi trebuit să răspund la ea acum ceva timp, m-aș fi gândit foarte clar la câteva elemente din viața personală. Acum, însă, eșecurile de atunci îmi dau cu plus. În ideea că le-am găsit sensul și am acceptat că, deși în teorie aș fi putut proceda mai bine, în practică realmente nu s-a putut.

TG: Care este ultimul lucru pe care îl faci seara înainte de culcare?

DV: Încerc să-mi golesc mintea, ca să mă pot lăsa în voia somnului.

TG: Împărtășește-ne un citat care te motivează.

DV: „Există atât de multe lucruri în firea umană, care sunt adânci sau ascunse și, personal, aș prefera să fiu copilul unei mame care să aibă toate conflictele interioare ale ființei umane, decât să fiu crescut de cineva pentru care toate lucrurile par ușoare și fără asperități, care cunoaște toate răspunsurile și care nu s-a îndoit niciodată de nimic”. (Donald Winnicott)

Diana Vasiliu este psiholog și psihoterapeut format în psihoterapie psihanalitică și lucrează în cabinetul propriu. În trecut, a lucrat ca terapeut anti-fumat și a deschis prima clinică “Allen Car Easyway to stop smoking” din România. 

Citește și:

Diana Cosmin, jurnalistă: ”Viața e prea scurtă ca să faci pe plac tuturor”

Gáspár György, psihoterapeut: “Mă bucură momentele în care oamenii văd sensul muncii mele”