În următoarele 5 minute:

– De ce să nu pui semnul de egal între o persoană și tulburarea de care suferă.
– Când e cazul să ceri ajutor, la rândul tău.


Mulți dintre noi ne întâlnim, uneori, în viață, cu tristețea, ca urmare a unor experiențe pe care le trăim. Însă atunci când vorbim despre un diagnostic de tulburare depresivă, simptomele sunt durabile în timp, severe și aduc cu ele foarte multă suferință.

Depresia este o tulburare care se regăsește în toate aspectele vieții persoanei care o trăiește. Gânduri, emoții, comportamente, felul în care vede viața și se raportează la ea, felul în care se vede pe sine, relațiile cu ceilalți. Emoțiile negative cu care se confruntă persoanele cu depresie sunt dintre cele mai variate, căci nu este vorba doar de tristețe, ci și de furie, iritare, frustrare, vinovăție, rușine.

Din afară, observăm o stare generală proastă, o concentrare a gândirii pe negativ, o orientare către trecut, autocritică, învinovățire, lipsă de energie, de chef, de interes, de intiațivă, dificultate de a lua decizii.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Cine sunt victimele invizibile ale depresiei

Cei ce suferă din cauza depresiei nu sunt doar cei diagnosticați cu această tulburare. Din păcate, ea îi afectează și pe cei apropiați: copii, părinți, parteneri, prieteni. Ne afectează pentru că este greu de înțeles, greu de acceptat, pentru că nu vrem ca ceilalți să sufere și ne este dificil să-i vedem în suferință, pentru că sunt foarte puține lucruri care stau în puterea noastră pentru a ajuta. 

Suferința celor de lângă noi ne afectează de multe ori, iar resursele și instrumentele pe care le avem noi la îndemână nu par să-i ajute. Ne simțim neputincioși, pentru că nu știm ce să facem. Ne simțim și vinovați, pentru că nu putem să ajutăm și pentru că nu înțelegem. Ne simțim furioși pe persoana de lângă noi, pentru că nu reușește să iasă dintr-o stare negativă, pentru că relația dintre noi are de suferit, pentru că nevoile noastre din relație nu sunt satisfăcute. Putem să o învinovățim, considerând-o răuvoitoare, negativă, neajutorată. Alteori, vom fi supărați chiar pe depresie, pentru că ni se va părea nedrept. Și pentru că avem nevoie să existe un vinovat. Pentru că avem nevoie să găsim un sens. Vom fi vizitați de anxietate, pentru că nu știm ce ne așteaptă, pentru că nu știm care este dispoziția persoanei de lângă noi, pentru că trăim cu incertitudine. Și, de multe ori, vom obosi.

Toate aceste emoții și gânduri sunt normale. Însă e foarte important să știm că nu este vina nimănui. Că depresia există și, așa cum nu învinovățim un om pentru că are o boală fizică, nu avem de ce să-l învinovățim nici pentru o tulburare psihică. Și, ca în cazul bolilor fizice, se poate face ceva, există soluții. Fie că ele sunt prin prescrierea de medicamente, prin psihoterapie sau ambele.

Cum sprijinim o persoană aflată în suferință

Așa cum, atunci când un om drag este bolnav, îl tratăm cu blândețe și compasiune, încercând, dacă se poate, să-i facem suferința mai ușoară, și atunci când el are depresie putem face același lucru. Este foarte de ajutor să vorbim cu el, să-l ascultăm, să-i dăm voie să ne spună prin ce trece. Este foarte important să ne amintim să ne abținem de la a-l judeca, cu atât mai mult cu cât se critică și se învinovățește și el suficient, și de la a-i da sfaturi. Atunci când furia și nemulțumirea lui se îndreaptă către noi, să ne amintim că gândurile și comportamentele lui sunt trecute prin filtrul depresiei. Pentru a încerca să aducem un pic de energie și sens în viața lui, putem să facem lucruri împreună cu el, să-i propunem și să încercăm să-l implicăm în diverse activități și să-i arătăm că nu este singur.

Nu ne va fi ușor și nu vom reuși de fiecare dată. Fiecare dintre noi are momente în care se simte vulnerabil emoțional și în care nu are puterea să facă ceea ce-și propune și ceea ce crede că este mai bine. Să ne amintim să fim buni cu noi și în aceste momente. Sau mai ales în aceste momente.

Cum se pot proteja persoanele care trăiesc în umbra depresiei

În primul rând, le recomand să ceară ajutor atunci când se simt copleștite. Ideal ar fi să o facă din timp, chiar înainte de a trăi senzația de copleșire. În realitate, însă, de cele mai multe ori acesta este primul semnal de alarmă pe care-l observăm. Atunci când îmi spun că nu mai suport, că nu mai pot, că nu mai știu ce să fac, e cazul să cer ajutor.

Apoi, prin grija față de propria persoană. Să nu se neglijeze. Să-și asculte nevoile. Să facă lucruri pentru ei, lucruri care le plac, lucruri care le fac bine. Sport, meditație, cursuri, ieșiri cu prieteni, orice. Să nu se izoleze. Să vorbească cu prietenii, să descarce greutatea pe care o au pe piept.

Terapia poate fi o soluție pentru întreaga familie

Când trăim în preajma depresiei, terapia ne va ajuta să înțelegem mai bine mecanismele acestei tulburări: ce se întâmplă în mintea și viața unei persoane cu depresie. De asemenea, vom înțelege mai bine ce se întâmplă cu noi înșine, de ce apar anumite emoții, de unde vin anumite reacții. Aflăm cum să ne gestionăm gândurile, emoțiile, comportamentele. Este esențial și să știm cum și ce este nevoie să ne schimbăm, să observăm care sunt soluțiile care dau roade și să identificăm mecanismele de coping funcționale pentru nu. Și, nu mai puțin important, vom putea vorbi într-un spațiu de siguranță despre ceea ce trăim, despre greutățile pe care le întâmpinăm, despre modul în care viața noastră este afectată.

Deși este greu să disociem persoana de tulburarea sa, depresia, pentru că multe dintre comportamentele sale vin din gândirea depresivă și ne afectează viața și starea în mod evident, este un gând la care n-ar trebui să renunțăm. Un om nu este depresia lui, așa cum nici diabetul, să zicem, sau orice altă boală, nu caracterizează un om. E bine atât pentru noi, cât și pentru relația cu celălalt, să ne amintim acest lucru și să nu punem semnul egal între un om și suferința sa.

Citește și:

Fețele ascunse ale depresiei

Cum să arăți că îți pasă atunci când asculți

Author(s)

  • Dana Olariu

    psiholog cu formare în psihoterapie cognitiv-comportamentală

    Dana Olariu este psiholog cu formare în psihoterapie cognitiv-comportamentală. A ales acest drum crezând cu tărie că putem să ne schimbăm povestea și scenariile vechi de viață, deseori pline de renunțări și eșecuri, că putem învață din situațiile grele pentru a găsi în noi cele mai bune resurse. În viziunea Danei, psihoterapeutul nu este un sfătuitor, ci un partener de drum, alături de care descoperim cum să fim protagoniștii unor povești mai frumoase, mai pline de satisfacții, cum să ne adaptăm și să facem față schimbărilor, cum să ne bucurăm de ceea ce este bun în noi și în jurul nostru.