În următoarele 3 minute vei afla:

– Care sunt cele 4 posibile reacții la pericol.
– Cum te ajută poziționarea ca un martor conștient al evenimentelor. 


Ai apăsat vreodată butonul „trimite” și ai regretat în secunda imediat următoare că ai trimis acel e-mail? Te-ai răstit, fără motiv, la persoana iubită? Sau ți-ai fi dorit să te gândești mai bine înainte să critici un coleg?

Cu toții avem parte de reacții de acest fel. În ciuda eforturilor pe care le facem, în viața de zi cu zi ne trezim prinși în niște situații în care reacționăm automat, fără să ne gândim de două ori. De ce continuă să ni se întâmple asta, chiar dacă, în teorie, știm că „putem mai bine de-atât”? 

Putem da vina pe sistemul nostru limbic super-reactiv. Această parte veche a creierului nostru (reptiliană, cum o numesc specialiștii) reacționează prima la stres, făcându-ne să dăm un răspuns automat, instinctiv, în loc să răspundem abia după ce informația a fost cântărită de cortexul prefrontal, cel responsabil de analiză. 

Mecanismul nostru limbic, cu rol de auto-protecție, este produsul a mii de ani de experiență umană, transmisă prin intermediul genelor noastre. Sistemul nostru nervos autonom reglează o serie de procese care au loc fără efort conștient, cum ar fi respirația sau activitatea inimii. Însă, atunci când ne confruntăm cu un pericol, același sistem nervos este responsabil pentru activarea răspunsului automat de tipul „luptă, fugi, îngheață sau leșină”.

Această reactivitate face parte din moștenirea noastră emoțională cu un scop anume. Astfel, este utilă, chiar esențială, atunci când pericolul este iminent și fizic: spre exemplu, când suntem atacați de un leu. Însă atunci când pericolul este unul de natură psihologică (un caz ceva mai întâlnit în viața modernă), acest mecanism de apărare poate face mai mult rău. Aceste tipare reactive sunt atât de adânc înrădăcinate, încât noi nici măcar nu ne dăm seama că le-am utilizat. Cineva ne taie fața pe autostradă și noi… Copilul uită să facă ceea ce i-am cerut pentru a zecea oară și noi… Un angajat sau un coleg nu-și face partea de proiect și noi…

Aceste tipare pot deveni atât de puternice încât ne pot reduce capacitatea de a vedea clar și ne limitează libertatea de a alege un răspuns înțelept și bazat pe compasiune. Sfârșim prin a trece prin viață funcționând pe pilot automat, bazându-ne pe multitudinea de obiceiuri deprinse până acum și permițând astfel tiparelor condiționate și emoțiilor să ne dicteze ce să credem, ce să gândim și cum să acționăm. 


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Exercițiile de mindfulness reușesc că combată această reactivitate exacerbată prin două acțiuni cu greutate, care mai încetinesc graba de a da un răspuns imediat: 

1. Pauza intenționată, conștientă. 

Starea de mindfulness (practica şi starea prin care alegem în mod conştient să trăim în prezent) creează un moment de pauză între stimul și răspuns. Această pauză ne oferă spațiul necesar să vedem o situație mult mai clar și să alegem un răspuns, în loc să reacționăm în mod automat, urmând niște tipare înrădăcinate care  (foarte probabil!) nu ne ajută nici pe noi, nici pe alții, nici situația în sine. 

Practicând mindfulness ne readucem pe noi înșine la comandă. Ne oferim posibilitatea să alegem. O zicală înțeleaptă, atribuită psihologului, supraviețuitor al Holocaustului, Viktor Frankl, surprinde cel mai bine această situație: „Între stimul și răspuns există un spațiu. În acest spațiu stă puterea noastră de a alege un răspuns. De răspunsul nostru depinde creșterea și libertatea noastră”.

2. Poziționarea ca un martor conștient al evenimentelor. 

Atunci când facem o pauză și devenim conștienți de situația în care ne aflăm, practic facem un pas mental înapoi de la ceea ce se întâmplă în acel moment. Ne putem folosi apoi de sistemul nervos superior pentru a analiza situația în mod obiectiv. Atunci când suntem luați pe sus de evenimentele curente ale vieții, pierdem perspectiva. 

Mindfulness-ul ne ajută să ne ridicăm din această vâltoare și să vedem lucrurile mult mai clar. Imaginează-ți că ești luat pe sus de apele unui râu învolburat. Îți vei folosi toată energia încercând să-ți ții capul deasupra apei. Să folosești mindfulness este ca și cum ai observa situația dintr-un elicopter. Câștigăm mai multă perspectivă asupra lucrurilor. 

Mindfulnessul creează un moment de pauză între stimul și răspuns. Și această pauză ne oferă spațiul necesar să vedem situația mai clar și să alegem un răspuns potrivit. 

Împreună, cele două elemente (pauza conștientă și poziționarea ca un martor al evenimentelor) ne eliberează din capcana reacțiilor automate, înrădăcinate deja în obiceiurile noastre, mai ales atunci când este vorba de situații cu încărcătură emoțională. 

Desigur, mindfulness-ul nu modifică în mod neapărat cursul lucrurilor, însă schimbă relația pe care o avem noi cu acestea. Ne ajută să ne descurcăm, să vedem situația cu alți ochi, să răspundem cu înțelepciune în loc să dăm un răspuns automat. 

Fragment din GOOD MORNING, I LOVE YOU: Mindfulness and Self-Compassion Practices to Rewire Your Brain for Calm, Clarity and Joy de Shauna Shapiro, PhD. Sounds True, ianuarie 2020. Reprodus cu permisiunea autoarei. 

Citește și: 

Îți sare țandăra din orice? Iată 5 metode să-ți păstrezi calmul.

Cum ne descărcăm nervii și frustrările

Author(s)

  • Shauna Shapiro

    Phd, psiholog clinician

    Shauna Shapiro este psiholog clinician și expert internațional recunoscut în probleme de mindfulness și compasiune față de sine. Este un autor publicat, al cărei discurs TEDx, „The Power of Mindfulness” a fost vizionat de peste un milion de ori. Este profesor la Santa Clara University și membru al Dalai Lama’s Mind and Life Institute. Dr. Shapiro locuiește în San Francisco Bay Area.