În următoarele 5 minute vei afla:

– Cum să vezi lumea din jur mai colorată.
– De ce vei dezinstala aplicațiile inutile fără niciun regret.


Ecranul colorat și vesel al telefonului accentuează dependența de acest gadget care ajunge să ne domine, în loc să ne servească. Parte din magia sa stă exact în display-ul atât de atractiv, pe care îl personalizăm cu pozele preferate sau cu fundaluri cât mai pe sufletul nostru. Rezultatul: privim telefonul cam cum îl privea Mowgli pe Kaa, adică pur și simplu hipnotizați. 

Este un spațiu teribil de confortabil. Cu căsuțele sale ordonate și colorate, cu aplicațiile preferate așezate frumos, în stil minimalist sau baroc, după gusturi și preferințe, cu elemente care fac utilizarea extrem de plăcută, telefonul profită de nevoia noastră esențială de a organiza lucrurile și de a ne simți în control. Și, în mod amuzant, dacă tendința societății umane este să-și lărgească orizonturile (călătorim în spațiu, ridicăm în slăvi gândirea out of the box), un mic dispozitiv aflat în buzunarul nostru ne cucerește iremediabil tocmai prin faptul că ne permite să cuprindem și să fragmentăm universul în mici căsuțe și icon-uri colorate irezistibil.

Cum ar fi dacă am reduce gradul de seducție al telefonului nostru?

Un exercițiu inedit de disciplină și renunțare este să treci, pur și simplu, la ecranul alb-negru. 

Toate acele căsuțe colorate și strălucitoare dau creierului nostru recompensa imediată după care tânjim din secunda în care îl închidem. Când nu le mai avem, ajungem să folosim mai puțin telefonul. Dar le vrem înapoi. 

Curentul minimalismului a revenit la modă și, probabil, am cochetat cu toții cu el: nu prea ai cum să nu rezonezi cu simplitatea și reducerea la esențial. Sunt odihnitoare, iar noi suntem tracasați. Având în vedere cât de mult petrecem pe telefon, de ce nu am aplica și aici principiile după care ne organizăm (sau ne propunem să ne organizăm) viața. Odată lipsit de stimulul culorilor, ecranul telefonul se transformă în cu totul și cu totul altceva: am încercat, este șocant! 

Însă te și trezește la realitate. Lipsit de culoare, telefonul pare lipsit de viață. După un prim val de tristețe, realizezi încă ceva: telefonul chiar ESTE lipsit de viață. Nu este nici cel mai bun prieten al tău, nici catalizatorul unor relații umane. Este un simplu dispozitiv. Asta înseamnă că am rezistat ispitei de a-i reda culoarea? Da, timp de o zi și jumătate, destul de chinuite, de altfel. De ce este atât de greu?

Mihai Radu Ionescu, medic specialist neurolog, explică: ”Consider că văzul este, poate, cel mai dezvoltat dintre simțurile noastre. Teoretic, ne luam peste 90% din informația înconjurătoare prin văz și avem un întreg lob cerebral cu un aparat de procesare extrem de complex dedicat acestui simț. Evolutiv, ne-am construit acest simț ca să ne cuprindă și directioneze atenția. De aceea folosim, de exemplu, culori diferite pentru a marca titlul sau paragrafele într-un powerpoint. Ții minte și folosești ceea ce te captează. În cazul experimentului cu telefonul alb-negru, nu sunt sigur dacă păstrăm real partea de ”utility based value” tocmai fiindcă folosim culoarea atât de mult ca să ne informeze și să separe informația”.

Cum a început și s-a sfârșit călătoria mea în timp

Recunosc, am călătorit în timp cot la cot cu soțul meu, cu care împart living-ul devenit birou. Lucrăm spate în spate, iar când am povestit despre ideea cu renunțarea la culorile de pe telefon în favoarea unui ecran alb-negru, a fost și el tentat să încerce. Zis și făcut. În mai puțin de două minute, aveam amândoi în palme două aparate care semănau mai mult cu o pagină de ziar și cu copilăria noastră petrecută în comunism. Am avut senzația că va apărea pe ecran chipul Sandei Țăranu, ale cărei frumusețe și dicție le admiram înflăcărat în copilărie. 

Și, tot ca niște copii, simțeam că ne-a luat cineva jucăria preferată. Am rezistat, eroic, o zi și jumătate. Apoi am cedat eu și am început să caut frenetic setările ca să revin la ecranul colorat. Soțul meu a mai stat până în seara celei de a doua zile (probabil din spirit competitiv), după care a început să butoneze telefonul pentru ca, în final, cu ajutorul meu și al lui Siri, să renunțe la experiment. Eu îmi propun să-i mai dau o șansă, în prima vacanță din 2021.

Tehnologia nu este un monstru; dimpotrivă! E cea care ne permite să trăim, azi, mai comod ca niciodată. Că nu ne putem opri la timp și că tindem să abuzăm de farmecele ei, asta e problema noastră. Așa cum povestește Iulia Ionescu (iLike IT, Pro TV) în interviul acordat Thrive Global România: ”În multe zone din Africa, există acum apă potabilă datorită unui sistem care colectează apă din aer. În plus, sunt salvate vieți în fiecare moment al zilei, iar milioane de copii din întreaga lume au acces la educație datorită tehnologiei, datorită accesului la informații de care ne bucurăm cu toții acum. Uitați-vă la tinerii din preajma voastră, la cât de repede și de mult au evoluat în comparație cu voi, datorită faptului că au avut acces la informații din întreaga lume. Totul se află acum la un click distanță”.

Și atunci, de ce folosim tehnologia de ultimă oră pe care o avem în telefon mai degrabă ca să uităm de noi înșine sau ca să ne exprimăm prin emoticoane, meme-uri și inimioare? De ce ne lăsăm seduși de micile căsuțe colorate și perfecte? Cum am putea înceta să ne mai comportăm de parcă am fi la grădiniță și să ne recâștigăm independența la care visam când eram copii? Poate chiar așa: renunțând la culorile strălucitoare ale ecranului de pe telefon. Minimalismul digital presupune să elimini din telefon aplicațiile hoți de timp și să dai ecranul pe alb-negru.

De ce sunt ecranele telefoanelor atât de… frumoase?

Evident, producătorii de telefoane mobile își doresc să ne țină cu ochii ațintiți pe ecrane. Și le iese de minune. Un studiu din 2016 arată că americanii petrec, în medie, între două ore și jumătate și patru ore pe zi pe telefon . Adică peste 18 ore pe săptămână: echivalentul unui job part-time. Iar cifrele sunt chiar mai mari azi, având în vedere vremurile pe care le trăim și nevoia tot mai mare de tehnologie, fie din motive profesionale, fie din pur escapism. Și totuși, cum ar fi să primești 20 de ore cadou doar pentru tine, săptămânal, pe care să le dedici unei activități cu sens? Sau pe care să le folosești ca să te odihnești, pur și simplu?

Cum a decurs experimentul

În cazul meu:

– ușurare: când privești ecranul alb-negru, experiența de utilizare a telefonului este mult mai puțin intensă. Plăcere mai puțină, dar și stres redus. 

– frustrare și nesiguranță: de ce nu mai găsesc plăcerea și curiozitatea cu care eram obișnuită? Oare mai pot găsi ceea ce caut atâta timp cât totul pare să arate la fel?

În cazul soțului meu:

– calm și curiozitate: de ce par mult mai puțin atractive aplicațiile care îl fascinează de obicei? Jocul lui de relaxare (și escapism) a devenit mai puțin atractiv.

– nervi: de ce să renunți de bunăvoie la cutia magică din buzunar, de ce ai transforma un telefon care îți place în ceva ce îți amintește de vremurile când învățai la lumânare?


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Ceea am observat amândoi

Culorile din jurul nostru (casă, cer, haine) se văd mai intens și asta e deopotrivă plăcut și derutant. E ca și cum te-ai simți rătăcit în propriul apartament. Am simțit nevoia să ieșim, (bănuim că) pentru a compensa lipsa de stimul vizuali cu care eram obișnuiți și pe care-i percepeam ca făcând parte din realitate, deși erau virtuali.

Am petrecut incomparabil mai puțin timp pe rețelele de socializare (aici eu am o problemă de gestionare a timpului mai mare decât el): pur și simplu nu mai păreau reale interacțiunile, pozele, mesajele. Ne-am simțit mai nesiguri să folosim telefoanele pentru a trimite mail-uri de muncă sau pentru a face alte sarcini de birou cu ajutorul telefonului, pentru că se instaurează o senzație bizară că nu faci ce trebuie. Am preferat să sunăm oamenii în loc să scriem mesaje pe Whatsapp sau să trimitem mail-uri pentru o comunicare mai solidă.

Am trăit ceva asemănător cu senzația de anxietate și frustrare pe care am experimentat-o când ne-am lăsat de fumat, tot împreună. Și un val de endorfine seara, când am pus telefoanele la culcare, că am rezistat fără culori timp de o zi. 

Am petrecut mai mult timp discutând despre telefoane decât uitându-ne în telefoane și amândoi am simțit nevoia să ștergem aplicații inutile pentru că, fără culori, le găseam mai greu pe cele pe care le folosim frecvent.

Am constatat cu ușurare că pozele făcute în Greyscale, deși se văd alb-negru, sunt color odată ce revii la setările inițiale.

În loc de concluzie

Este un experiment care merită încercat, fie și doar de dragul de a vedea ce reacții stârnește și ce obiceiuri de utilizare a telefonului devin mai puțin relevante în lipsa culorilor. Îți pui întrebări interesante (una stringentă fiind cum revin la culori?!): de ce mă simt lipsit de jucăria preferată, de ce pare telefonul mort. Și, de fapt, de ce îl consider sau percep ca pe o entitate vie?!. De ce se estompează culorile reale atunci când petrec timp cu ochii în telefon? Cât e instrument și cât e ceva care mă folosește pe mine? Cum pot inversa raportul de forță astfel încât dispozitivul să lucreze pentru mine și nu eu pentru el? De ce am investit atât de mulți bani într-un model de telefon anume, când aș putea obține tot ce îmi oferă și de la un model mult mai accesibil (și de ce aș face-o din nou, în cazul în care ar fi nevoie să înlocuiesc telefonul).

Cum să treci la modul alb-negru

Pentru sistemul de operare IOS: 

Configurări (Settings app)> Accesibilitate (Accessibiliy) > Afișaj și mărime text (Display Accommodations)> Filtre de culoare (Color Filters) > activare tonuri de gri (Grayscale)

Pentru Android:

În bara de căutare în aplicații: Simulate colour space> Monochromacy.

Citește și:

Cum e afectat creierul copiilor de timpul petrecut în fața ecranelor?

Tehnologia, un pod între oameni și natură

Author(s)

  • Ruxandra Rusan

    Jurnalist, editorialist Thrive Global România

    Ruxandra Rusan a lucrat în presa scrisă, radio, televiziune și, mai nou, în online. Este practician NLP și pasionată de psihologie. A avut ocazia să intervieveze personalități din diferite domenii și să învețe de la fiecare câte ceva. Crede că fiecare încercare prin care trecem ne ajută să ne vindecăm de ceva care ne apasă sufletul. Este și mama unui adolescent, iar asta vine cu un proces interesant de redefinire.