În următoarele 7 minute vei afla:

– Care sunt motivele pentru care oamenii nu-și înțeleg valorile.
– De unde provine cuvântul “pasiune” și care era semnificația lui.


Nu știm ce vrem, dar știm că vrem ceva și vrem acum. Nici măcar nu ne oprim să ne gândim la asta, să ne întrebăm dacă ar aduce plus valoare vieții noastre, să ne întrebăm dacă ne‑ar încurca. Dar dacă nu punem sub semnul întrebării tot ce aducem în viețile noastre, atunci le lăsăm pe toate înăuntru.

Asta ne face consumerismul tuturor.

Așadar, mesajul minimalismului e simplu: dacă nu aveai nevoie de asta cu cinci minute în urmă, e puțin probabil să ai nevoie acum. Și, chiar dacă ai nevoie, nu strică să mai aștepți. Dacă îi spun fiicei mele să mă întrebe mâine dacă poate cumpăra un fleac nefolositor, uită aproape de fiecare dată. Asta pentru că ne amintim numai ce este semnificativ și tot ce e efemer se risipește în eter.

Cum să ne înțelegem valorile

Este important să-ți înțelegi valorile, căci ele luminează calea pe care trebuie să călătorești ca să duci o viață împlinită. Valorile corecte te ajută să iei deciziile pe care, de fapt, chiar vrei să le iei, inclusiv alegerile responsabile legate de consum. Dacă aș fi știut foarte clar care sunt valorilor mele, aș fi luat decizia corectă și aș fi evitat sentimentul de vinovăție și jena care au însoțit reținerea mea. Nu aceea era persoana care voiam să devin. Dar, repet, nu știam cine voiam să devin pentru că valorile mele erau cel puțin neclare.

În timp, după multe greșeli și lupte repetate, mi‑am dat seama că, indiferent cât de repede călătoream, nu aveam să ajung niciodată la destinație dacă mă îndreptam în direcția greșită. Ca să‑mi dau seama care era direcția corectă, trebuia să‑mi dau seama care erau valorile mele.

Dacă am învățat ceva în cei 40 de ani pe această planetă, este următorul lucru: cea mai bună cale de a trăi o viață semnificativă este prin alinierea acțiunilor pe termen scurt cu valorile pe termen lung. Vrei ca viitorul tău sine să fie mândru de sinele prezent. Altminteri, vei goni de la o experiență plăcută la alta, ce s‑ar putea să te facă să te simți bine pe moment, dar va lăsa în urmă un gol devastator.

Există cel puțin două motive pentru care oamenii nu-și înțeleg valorile: mai întâi, nu ne oprim să ne întrebăm care sunt, așa că valorile noastre ajung să fie modelate de societate, mass‑media și influența celorlalți. În al doilea rând, nu înțelegem că unele valori sunt mai importante decât celelalte. Dar în timp ce le cântărești, este, de asemenea, important să înțelegi că nu toate valorile sunt create egale. 

Valorile fundamentale

Orice casă trebuie înălțată pe o fundație solidă. Degeaba ai o casă frumoasă, dar care se va nărui cât ai clipi pentru că temelia nu e solidă. La fel stau lucrurile cu valorile. Chiar dacă oamenii au valori diferite, în ansamblu, împărtășim, de obicei, cinci valori fundamentale similare:

  • Sănătate
  • Relații
  • Creativitate
  • Dezvoltare
  • Contribuție

Acestea sunt principiile de neclintit după care-mi conduc viața. Așa că, ori de câte ori mă simt neîmplinit, verific dacă nu cumva am neglijat vreunul dintre ele. Poți avea și alte valori ca parte a fundației tale, dar acestea cinci sunt aproape universale. 

Valoarea fundamentală 1: Sănătatea

Imaginează‑ți că ai câștigat la loterie, că ți‑ai găsit perechea, ți‑ai achitat toate datoriile, te‑ai mutat în casa visurilor tale și nu mai ești nevoit să muncești nici măcar o zi din viața ta. Acum imaginează‑ți că mâine dimineață te trezești cu o durere acută de stomac. Pleci din casa ta de pe plajă, te duci la doctor cu mașina ta de lux și aștepți să‑ți spună ce e în neregulă. „Ai mai puțin de un an de trăit“, îți spune doctorul.

„Și probabil de mâine încolo nu vei mai putea face altceva decât să te dai jos din pat.“ Ah, ce tristețe. În sfârșit aveai „tot ce ți‑ai dorit vreodată“, dar starea ta precară de sănătate te‑a lăsat fără nimic, și toate posesiunile tale nu pot face absolut nimic pentru tine. Fără sănătate nu ești în stare să te bucuri nici măcar de cele mai simple lucruri în viață.

Valoarea fundamentală 2: Relațiile

Imaginează‑ți că ai câștigat la loterie, ești în cea mai bună formă din viața ta, ți‑ai plătit toate datoriile, te‑ai mutat în casa visurilor tale și nu mai ești nevoit să muncești nici măcar o zi din viața ta. Acum imaginează‑ți că te trezești mâine și nu ai cu cine împărți această viață nouă. Nu tu prieteni. Nu tu familie. Nu tu oameni dragi. Ah, ce tristețe. Ai, în sfârșit, „tot ce ți‑ai dorit vreodată“, dar nu ai pe nimeni alături cu care să te bucuri de toate acestea. Fără relații consistente, nu poți trăi o viață plină de sens.

Valoarea fundamentală 3: Creativitatea

Imaginează‑ți că ai câștigat la loterie, ești în cea mai bună formă din viața ta, îți găsești sufletul pereche, stabilești cea mai semnificativă relație posibilă, îți plătești datoriile, te muți în casa visurilor tale și nu mai ești nevoit să muncești nici măcar o zi din viața ta. Acum imaginează‑ți că te trezești mâine și poimâine, și în ziua de după poimâine, și tot așa, fără să ai nimic de făcut, fără nimic care să‑ți alimenteze entuziasmul. Ah, ce tristețe. Câte emisiuni TV poți urmări, de câte vacanțe te poți bucura înainte de a‑ți da seama că din viața ta lipsește pasiunea? Nu te vei simți împlinit – nu te vei simți pasionat de nimic în viață – dacă din viața ta lipsește creativitatea. Aceasta e adesea cauza primară a acelui sentiment de gol lăuntric pe care‑l încearcă atâția oameni.

Dacă veți căuta astăzi pe internet, veți găsi o grămadă de „experți“ care vă vor spune „să‑ți urmezi pasiunea“. Există cel puțin două probleme cu acest sfat prost orientat. Mai întâi, el presupune că te‑ai născut cu o pasiune preexistentă, ca și cum ai fi fost sortit să fii astronaut, contabil sau actor. În al doilea rând, în ultimele două decenii, conceptul de pasiune a fost supralicitat și răstălmăcit de așa‑zișii formatori de opinie, și asta atât de mult, încât și‑a pierdut semnificația. Știați că rădăcina latină a cuvântului pasiune înseamnă „a suferi“? Crezi că aceste autorități ale internetului chiar le spun oamenilor „să‑și urmeze suferința“? Nu prea cred. E ușor să încurajezi pe cineva să‑și urmeze pasiunea, dar sfatul este mult prea simplist.

Viața nu conține astfel de noțiuni absolute. Nimeni nu are un destin predeterminat, nici o pasiune care așteaptă să fie descoperită. Există zeci, poate sute de lucruri pe care le poți face în viața ta, ocazii creative nelimitate care să‑ți alimenteze pasiunea. Astfel, creativitatea  împlinește  în mod fundamental aceleași nevoi ca pasiunea, dar este o descriere mai bună a acestei valori fundamentale.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Valoarea fundamentală 4: Dezvoltarea

Imaginează‑ți că ai câștigat la loterie, ești în cea mai bună formă din viața ta, ți‑ai găsit sufletul pereche, ai stabilit cea mai semnificativă relație cu putință, ți‑ai plătit datoriile, te‑ai mutat în casa visurilor tale, te ocupi de un proiect creativ care te pasionează și descoperi misiunea vieții tale. Și acum? Să mergi la cel mai apropiat lac și să pescuiești toată viața? Să stai pe canapea și să te scalzi în lumina albastră a televizorului? Sigur că nu. Vrei să te bucuri în continuare de noua ta viață, o viață cu o sănătate mai bună, cu relații mai bune, cu proaspăt descoperita creativitate. Prin urmare, trebuie să continui să te îmbunătățești; trebuie să continui să crești. S‑ar părea că vorba „Dacă nu crești, mori“ este brutal de adevărată.

Desigur, nu orice creștere este folositoare. Un biceps după o serie de exerciții riguroase este un exemplu. Dar la fel este și o tumoare. Așa că am face bine să alegem în mod deliberat cum vrem să creștem sau vom crește după cum ne dictează toți ceilalți. Societatea noastră a dezvoltat o narațiune aparte după Revoluția industrială, una care ne spune că trebuie să cunoaștem o creștere continuă; poate părea captivant la început, dar nu acesta este tipul de creștere care mă interesează. Ce-mi atrage mie atenția este creșterea responsabilă.

Creșterea continuă ne spune că trebuie să creștem cu orice preț; creșterea responsabilă se întâmplă când creștem în concordanță cu valorile noastre. Ați făcut vreodată un singur compromis care a dus la o serie de compromisuri mai mari? Eu am făcut. Literalmente am mințit și am furat ca să obțin ceea ce am vrut. Dar nu m‑am oprit la prima abatere. Am mințit ca să acopăr minciuna anterioară, iar apoi am fost nevoit să spun o minciună și mai mare ca să acopăr acoperirea acoperirii. Ce rețea încâlcită! Așa se întâmplă adesea când facem compromisuri, deși compromisul în sine nu are nimic greșit. La  drept vorbind,  cele mai multe relații presupun să te întâlnești mereu undeva la mijloc. Problema apare când facem compromisuri pentru ceea ce vrem să obținem, și vrem să obținem azi. E greu să ne respectăm principiile – să evităm scurtăturile –, dar e important, dacă vrem să creștem în mod corect.

Creșterea nesfârșită renunță la oameni pentru profitabilitate;  creșterea  responsabilă nu  pretinde  că  banii sunt irelevanți, dar nici nu permite ca motivația profitului să dirijeze totul. Creșterea nesfârșită se teme de competiție și de așteptările mari; creșterea responsabilă ia în considerare cooperarea și standardele înalte. În zilele mele de corporatist, făcusem o fixație stabilindu‑mi niște ținte imaginare. Magazinele de retail de care mă ocupam erau obligate să bifeze zilnic 29 de indicatori de performanță diferiți, ceea ce înseamnă că chiar și într‑o zi cu vânzări „grozave“ puteam găsi un motiv de nemulțumire. 

La fel facem și în viața noastră personală, nu‑i așa? 

Ne uităm la termometrul din baia noastră și pretindem că afișajul lui e un indicator al stării noastre de bine. Ne uităm la cifrele din extrasul nostru de cont și pretindem că sunt un indicator pentru fericire. Ne uităm la posesiunile materiale din casele noastre și pretindem că sunt un indicator pentru plenitudine. Cu timpul, aceste așteptări nu fac decât să crească. Ceea ce odinioară a fost o mare speranță devine loc comun pe măsură ce așteptările noastre cresc, creând numai haos în jur. Antidotul pentru acest haos este un paradox: ca să restabilim ordinea în viețile noastre, trebuie să reducem așteptările și să ridicăm ștacheta standardelor. Antrenorul principal de la UCLA, John Wooden, era cunoscut pentru faptul că nu-și încuraja jucătorii să se uite la tabela de marcaj. În schimb, îi încuraja să se angajeze să joace cât puteau ei de bine. Drept urmare, echipele lui Wooden au câștigat zece campionate în 12 ani. A continuat devenind mai apoi antrenorul cu cele mai multe victorii din istoria baschetului NCAA și asta nu datorită așteptărilor de a obține victoria, ci grație standardelor lui înalte.

Creșterea este o componentă critică a unei vieți semnificative – câtă vreme e o creștere responsabilă –, întrucât îmbunătățirea continuă ne face să ne simțim plin de viață și aduce un scop acțiunilor noastre. Dezvoltarea personală nu este o propunere singulară, este o călătorie de‑o viață. Odată ce ai făcut o schimbare în viața ta, călătoria nu s‑a terminat; trebuie să continui să te schimbi dacă vrei ca pe viitor să experimentezi bucuria. 

Gândește‑te la toate progresele pe care le‑ai făcut deja în viața ta. Nu‑i așa că multe dintre ele ar fi părut de neînțeles cu cinci sau zece ani în urmă? Cum ai putut să faci aceste schimbări? Sunt toate șansele să le fi făcut nu printr‑un salt uriaș, ci prin schimbări mărunte de‑a lungul unei perioade mai lungi. Desigur, unele schimbări pot fi uriașe și imediate – încheierea unei relații, părăsirea unui serviciu, mutarea într‑un alt oraș – și uneori aceste salturi uriașe sunt necesare. Dar cea mai mare parte a creșterii vine din pașii mărunți, pentru că acești pași mărunți îți per‑ mit, la un moment dat, să faci salturi uriașe.

Valoarea fundamentală 5: Contribuția

Imaginează‑ți că ai câștigat la loterie, ești în cea mai bună formă din viața ta, ți‑ai găsit sufletul pereche, ai cea mai semnificativă relație cu putință, ți‑ai plătit datoriile, te‑ai mutat în casa visurilor tale, te ocupi de un proiect creativ care te pasionează, ai descoperit misiunea vieții tale și ai găsit noi căi de a crește în fiecare zi. Și acum? Stai pe o grămadă de bani și te bucuri de succesul tău?

Puțin probabil.

Indiferent dacă o numești dăruire, altruism sau slujire, cea de‑a cincea valoare de bază este contribuția, care completează perfect valoarea anterioară. Creșterea și contribuția creează o secvență regenerativă: cu cât crești mai mult, cu atât îi poți ajuta mai mult pe ceilalți să crească. Cu cât îi ajuți mai mult pe ceilalți să crească, cu atât crești și tu mai mult. Creșterea responsabilă sună grozav, dar contribuția poate fi mai bună pentru că adesea facem mai multe pentru oamenii pe care îi iubim decât pentru noi înșine. Se întâmplă așa deoarece oamenii au o nevoie intrinsecă să contribuie la binele semenilor. 

Pot fi multe căi de a‑i sluji pe ceilalți, dar e important să învățăm cum să contribuim cel mai eficient la lumea din jurul nostru. După William MacAskill, un filosof scoțian, etician și unul dintre inițiatorii mișcării altruismului eficient: „Altruismul eficient înseamnă a răspunde la o întrebare simplă: cum ne putem folosi resursele pentru a‑i ajuta pe ceilalți cel mai mult?  În loc să facă ceea ce pare corect, [altruismul eficient folosește] evidența și analizează cu grijă pentru a găsi cele mai bune cauze cu care să conlucreze.“ Cu alte cuvinte, dăruirea este bună, dar contribuția constructivă este și mai bună.

Dacă vei contribui cu înțelepciune, „poți avea un impact pozitiv extraordinar asupra lumii“, spune MacAskill. „Este un fapt atât de uluitor, încât e dificil de apreciat. Imaginează‑ți că într‑o zi vezi o clădire în flăcări și afli că înăuntru este un copil mic. Intri în vâlvătaie, ridici copilul și îl duci într‑o zonă sigură. Ai fi un erou. Acum imaginează‑ți că asta ți s‑ar întâmpla din doi în doi ani: ai salva zeci de vieți de‑a lungul carierei tale. Pare o lume ciudată, dar dovezile actuale sugerează că aceasta este lumea în care trăiesc mulți oameni. În cazul în care câștigi venitul mediu în Statele Unite și donezi 10% din veniturile tale anuale fundației care luptă împotriva malariei, probabil vei salva zeci de vieți în timpul vieții tale.“

Dar firește că scrierea unui cec nu este singura cale de a te implica. Și oamenii care nu au posibilitatea financiară de a face donații organizațiilor de caritate pot găsi căi de a‑și sluji semenii din comunitățile locale și globale: servind mâncare la cantinele pentru săraci, la adăposturile pentru oamenii străzii și la băncile de alimente; construind case alături de fundații; ocupându‑se de copiii care au nevoie de ajutor cu temele de la școală. Există nenumărate nevoi care abia așteaptă să fie împlinite, și nu de către salvatorul perfect, ci de tine, persoana imperfectă care e dornică să ajute.

Indiferent dacă scrieți cecuri sau îi ajutați pe ceilalți implicându‑vă direct (sau ambele), cea mai eficientă cale de a contribui este de a găsi o metodă de contribuție care te inspiră să dăruiești în continuare, să ajuți, să slujești. Abilitatea ta de a contribui crește pe măsură ce îi slujești pe ceilalți și, dacă vei continua să dăruiești, vei începe să experimentezi un nou scop, recent descoperit, unul care îți spune că viața nu este despre tine, personal; este despre noi ca o comunitate.

Articolul conține fragmente din cartea Iubește oamenii, folosește lucrurile de Joshua Fields Millburn și Ryan Nicodemus, volum apărut la Editura Litera în 2021.

Citește și:

Ghidul viziunii și al valorilor

Succesul redefinit: să nu alergi după bani și faimă