În următoarele 5 minute vei afla:
– Cum ne ajută actele de bunătate să combatem anxietatea și depresia.
– În ce fel ne este influențată starea de spirit atunci când cheltuim bani pentru ceilalți.
“Iată ce simplă e religia mea. Nu avem nevoie de temple; nu avem nevoie de o filosofie complicată. Propria noastră minte şi propriile noastre inimi reprezintă templele, iar filosofia noastră este bunătatea” (Dalai Lama).
Acest motto deschide cartea De ce îţi face bine să faci bine, scrisă de Dr. David R. Hamilton, care oferă explicaţii ştiinţifice şi citează numeroase studii care demonstrează cât de multe beneficii are faptul de a fi bun, de a urma bunătatea ca valoare personală.
Iată câteva dintre motivele pentru care îţi face bine să faci bine, regăsite în această carte:
1. Bunătatea îţi aduce sănătate şi fericire
Numeroase studii demonstrează că a fi de ajutor cuiva este unul dintre cele mai eficiente tratamente împortriva depresiei, atât pe termen lung, cât şi pe termen scurt. De exemplu, persoanele care practică voluntariatul au simptome de depresie mai puţine decât cei care nu au un astfel de obicei.
Ar mai fi de remarcat faptul că a face bine poate duce la diminuarea durerii. Conform unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Boston, faptul că pacienţii care aveau dureri cronice de spate au ajutat alţi suferinzi în cadrul unui program de voluntariat a avut drept rezultat diminuarea durerii, dar şi scăderea depresiei şi a sentimentului de neputinţă.
Un alt mod de a face bine este să oferi bani altora sau să-i cheltui pentru cei din jur, desigur într-un mod cumpătat. Un studiu din 2008 a arătat că acest lucru ne face mai fericiţi (Practic, devenim cu atât mai fericiţi, cu cât oferim celorlalţi mai mult). O altă cercetare din Japonia a ajuns la concluzia că simplul fapt de a enumera acte de bunătate face 70% din oameni mai fericiţi şi 30% dintre ei foarte fericiţi.
Ce se întâmplă, de fapt? Cercetătorii au descoperit că, atunci când oferim ajutor cuiva, în creier sunt eliberaţi compuşi opiacei endogeni, similari cu cei rezultaţi din consumul de heroină sau morfină, care au drept efect euforia. Doar că, de această dată, aceşti compuşi sunt produşi de corpul nostru şi sunt benefici. De asemenea, atunci când facem bine, creierul secretă serotonină şi dopamină, care ne fac să ne simţim mai bine, mai pozitivi, mai optimişti. În fine, atunci când facem bine pe termen lung sau, altfel spus, când ne creăm o obişnuiţă din a face bine, are loc remodelarea conexiunilor neuronale din creier în beneficiul nostru.
Totuşi, este important să ajuţi atunci când poţi şi cât poţi, pentru a nu ajunge la epuizare şi ca să te bucuri de aceste beneficii. De asemenea, este bine să existe o varietate în actele de bunătate pe care le pui în practică. Repetarea constantă doar a unui mod de a fi bun nu mai aduce, la un moment dat, aceeaşi satisfacţie.
2. Bunătatea are puterea de a modifica structura creierului
Compasiunea precede bunătatea, iar cele două sunt rezultate ale empatiei. Aşadar, empatia reprezintă capacitatea de a simţi ceea ce simte o altă persoană. Apoi, din empatie, dorim să fim alături de acea persoană care suferă, ceea ce înseamnă că simţim compasiune. Iar din compasiune se naşte dorinţa de a-l ajuta pe celălalt, prin urmare, bunătatea.
Este important să reţinem acest lanţ, pentru a cultiva empatia şi a lăsa compasiunea să-şi facă apariţia în viaţa noastră, pentru a fi mai buni.
Una dintre cele mai mari şi mai noi descoperiri ale neuroştiinţei este neuroplasticitatea creierului, adică puterea creierului de a se modifica. Atunci când gândim anumite lucruri, acest lucru este vizibil pe un RMN, deoarece structura creierului se modifică, iar dacă aceste gânduri sunt frecvente se creează noi conexiuni neuronale. De exemplu, gândurile pline de compasiune şi bunătate duc la apariţia de milioane de noi conexiuni în zona cortexului prefrontal.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
3. Bunătatea este cheia generării oxitocinei
Denumită şi „hormonul iubirii”, oxitocina este o neuropeptidă produsă de creier în zona hipotalamusului şi eliberată apoi în sânge, pentru a juca diverse roluri deosebit de importante în corpul nostru. Corpul produce oxitocină ori de câte ori stabilim o legătură cu o persoană sau cu un animal.
Atunci când facem un bine, iar acesta implică un contact cu o persoană, oxitocina este eliberată atât în corpul nostru, cât şi în cel al persoanei respective. Producerea oxitocinei în corp are drept efecte: schimbarea unei opinii dintr-una negativă într-una pozitivă, creşterea încrederii în oameni, diminuarea anxietăţii şi a fricilor, depăşirea stărilor de teamă, schimbarea atitudinii faţă de o persnoană – o putem vedea într-o lumină pozitivă, chiar dacă iniţial aveam o părere negativă despre ea etc.
Prin urmare, vom avea relaţii şi interacţiuni mai bune cu ceilalţi când este generată oxitocina în corpul nostru, iar bunătatea stă la baza producerii acesteia. Mai mult, există şi o serie de beneficii ale generării de oxitocină cu privire la îmbunătăţirea sănătăţii inimii şi a sistemului circulator.
Câteva dintre modurile în care se poate produce oxitocina sunt următoarele: îmbrăţişările, fă lucruri care îţi plac şi te inspiră, fii alături de o persoană dragă şi oferă-i susţinerea ta, arată-ţi şi exprimă-ţi emoţiile, răsfaţă-te cu un masaj, mângâie un animal de companie etc. Toate presupun iubire, compasiune şi bunătate, inclusiv faţă de tine însuţi.
4. Recunoştinţa şi iertarea reprezintă acte de bunătate
Recunoştinţa este un act de bunătate, pentru că reprezintă o formă de mulţumire faţă de toţi cei care au adus o contribuţie în viaţa noastră. Exprimată, doar în gând, prin cuvinte sau, la rândul nostru, prin a face fapte bune pentru alţii, recunoştinţa este foarte benefică pentru sănătatea noastră mentală şi ne face să devenim mai fericiţi. La această concluzie au ajuns cercetătorii de la Universitatea Davis din California.
În plus, practicarea frecventă a recunoştinţei ne face să vedem lucrurile pozitive din viaţa noastră, să avem amintiri mai pozitive, să privim viaţa ca pe un dar, reduce depresia, scade durerea şi are un rol cardio-protector.
Iertarea este şi ea un act de bunătate pentru că prin ea reuşim să ne detaşăm de evenimentele negative şi de persoana care ne-a produs suferinţă. De fapt, ne eliberăm de ceea ce ne ţine legaţi de evenimente, de suferinţă, iar durerea devine linişte, supărarea este înlocuită de gânduri bune, iar resentimentele se transformă în compasiune. Desigur, vorbim de un proces mai lung şi nu doar de simpla afirmaţie că am iertat pe cineva.
Cu toate că iertarea ne aduce linişte, ea nu trebuie să se producă forţat, ci reprezintă o alegere personală, un proces care nu se poate întâmpla altfel decât din proprie iniţiativă.
Pe parcursul cărţii îţi sunt oferite o serie de exerciţii, tehnici şi practici pentru a lucra cu tine spre a fi mai bun, iar unul dintre ele îl ai descris, pe scurt, mai jos.
Un exerciţiu pentru tine: fă-ţi o listă cu acte de bunătate pe care ai putea să le pui în practică, de la cele mai mărunte (a face cuiva un compliment), până la cele mai mari (acte de caritate, oferirea de servicii gratuite mai multor oameni etc.) şi pune în practică cel puţin trei dintre ele în fiecare zi. Este important să le variezi. Notează-ţi cum te simţi în fiecare zi, ce observi la tine, dacă există schimbări în bine.
De asemenea, autorul cărţii oferă liste de sugestii şi forme prin care fiecare dintre noi poate deveni mai bun, prin a face fapte bune în fiecare zi, de la cele mai mărunte până la cele mai deosebite.
Citește și:
Știința confirmă: iubirea stimulează creierul
Ce să-i spui cuiva aflat în suferință în loc de ”Știu cum te simți”